Portrete de credință

Rakotomalala Alphonse

Sarodroa, Madagascar

Când Rakotomalala a devenit interesat de Evanghelie, cea mai apropiată Biserică era în Antsirabe, un oraș la 50 de kilometri depărtare de satul său din Sarodroa. Rakotomalala și o prietenă au găsit o cale prin care să facă acea călătorie în fiecare duminică.

Astăzi, Sarodroa are o casă de întruniri mică, în care participă peste 100 de membrii în fiecare duminică. Rakotomalala a văzut cum sătenii au acceptat Evanghelia. Patru misionari cu timp deplin au slujit din Sarodroa și Biserica se mărește în continuare.

Cody Bell, fotograf

Când bunicul meu s-a îmbolnăvit, am călătorit la Antsirabe pentru a fi alături de el. Misionarii l-au vizitat acasă de mai multe ori. Bunicul și cu mine nu eram membri ai Bisericii, dar lui îi plăceau vizitele misionarilor. Într-o seară, au dat o binecuvântare bunicului și, după o seară în familie, ne-au dat câte un exemplar al Cărții lui Mormon.

Ne-au spus: „Vă rugăm să citiți această carte și să-L întrebați pe Dumnezeu dacă este adevărată”.

Când m-am întors în Sarodroa, nu doream să citesc Cartea lui Mormon pentru că mă gândeam că nu era adevărată. Apoi, într-o zi m-am îmbolnăvit atât de tare, încât a trebuit să rămân acasă timp de mai multe zile. În timp ce căutam să fac ceva, am găsit Cartea lui Mormon și am început să citesc.

Mai târziu, m-am întors în Antsirabe și m-am întâlnit cu misionarii. Ei m-au învățat mai multe lucruri despre Cartea lui Mormon și despre profetul Joseph Smith. Le-am spus că nu avem nevoie de profeți și că nu avem un profet astăzi. Misionarii m-au invitat să mă rog lui Dumnezeu și să-L întreb dacă există un profet acum. Mi-au promis că Dumnezeu îmi va răspunde. M-am rugat și am simțit că lucrurile pe care le-au spus misionarii erau adevărate.

Doream să merg la Biserică, dar nu aveam bani pentru autobuz. Am vorbit cu prietena mea Razafindravaonasolo și ea mi-a spus că putem merge cu bicicleta mea. Am călătorit două ore, doar într-o singură direcție, de la Sarodroa la Antisirabe, în fiecare duminică. Când deveneam prea obosit de la pedalat, călătoream în spate și ea începea să pedaleze. Apoi, când ea devenea obosită, schimbam locurile din nou.

În cele din urmă, familia lui Razafindravaonasolo și cu mine ne-am alăturat Bisericii. Mergeam la Biserică în Antsirabe până când a fost deschisă o ramură în Sarodroa. Eram atât de fericiți că vom merge la Biserică în satul nostru!

Tatăl lui Razafindravaonasolo a fost chemat să slujească în calitate de președinte de ramură. Într-o zi, s-a întâlnit cu mine și m-a încurajat să mă pregătesc să slujesc în misiune. Nu credeam că puteam să slujesc, dar el mi-a oferit asigurarea că puteam. Am acceptat chemarea de a sluji în Misiunea Antananarivo, Madagascar. Acum sunt căsătorit și am doi copii. Sunt recunoscător pentru familia mea și am avut parte de mai multe experiențe decât aș putea împărtăși care m-au ajutat să știu că această Biserică este adevărată.