„Sari în râu!”
Elvin Jerome Laceda
Pampanga, Filipine
Ilustrație de Gary Alfonso
Într-o zi, bunica mea m-a rugat să duc mătușii mele niște mâncare pe care ea o gătise. Era o după-amiază călduroasă de sâmbătă și erau multe alte lucruri pe care voiam să le fac în loc de ceea ce bunica mea mă rugase. I-am spus să îl roage pe unul dintre verișorii mei să se ducă în locul meu, dar ea a insistat să merg eu.
Trecuse o oră și am început să simt că ar trebui să fac ceea ce bunica mea mă rugase. Am luat mâncarea și am plecat spre casa mătușii mele. Locuia departe, iar când am ajuns mi-am spus că nu o să stau mult.
I-am găsit pe mătușa mea și pe bebelușul ei de cinci luni stând într-un hamac care era legat de doi copaci de mango tineri. Copacii se aflau lângă un râu care trecea prin spatele casei. Am mers către ei pentru a le lăsa mâncarea. Dintr-o dată, funiile hamacului s-au rupt. Mătușa mea și bebelușul ei au căzut în râu. M-a cuprins frica. Nu știam să înot și nu era nimeni în preajmă să mă ajute. Nu știam ce să fac.
Imediat, am auzit glasul Spiritului: „Sari în râu!”.
Fără să mă mai gândesc, am sărit. Din fericire, am găsit bebelușul după doar câteva secunde, iar mătușa mea a reușit să iasă din apă. În timp ce ieșeam din apă cu bebelușul, nu îmi venea să cred ceea ce tocmai se întâmplase. Am sărit în apă, deși nu știam să înot, dar pentru că ascultasem de glasul Spiritului, verișorul meu și cu mine am fost salvați de la înec.
Mi-am dat seama cât de important este să recunoaștem și să ascultăm îndemnul și inspirația pe care Dumnezeu ni le oferă prin Duhul Sfânt. Sunt recunoscător că, în cele din urmă, am făcut ceea ce m-a rugat bunica mea și am dus mâncarea la casa mătușii mele. Știu că trebuie să depunem eforturi pentru a fi sensibili la îndemnurile spirituale, astfel încât să putem fi mâinile lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe copiii Săi.