Întoarcerea inimilor într-un tărâm presărat cu temple
Când membrii sau misionarii discutau despre botezul lor cu Li Chiun-tsan pentru a-l pregăti pentru propriul lui botez în 1971, ei descriau o experienţă puternică, revigorantă. Astfel că, slăbiciunea copleşitoare pe care fratele Li a simţit-o după ce a ieşit din apele botezului nu era ceva la care se aştepta şi, cu siguranţă, era ceva neobişnuit.
Botezat şi confirmat în Taipei, Taiwan, la vârsta de 17 ani, fratele Li acceptase creştinismul cu câţiva ani înainte, dar nu a găsit pacea pe care o căutase decât atunci când Cartea lui Mormon i-a atins inima.
„Am simţit foarte puternic Spiritul”, spune el. „Duhul Sfânt mi-a spus că aceasta era Biserica adevărată”.
Astfel că nu putea înţelege de ce se simţea atât de slăbit acum, când era membru, şi s-a rugat să afle de ce, brusc, îi dispăruse puterea. Un răspuns neaşteptat a determinat cursul vieţii lui.
„Voi găsi putere pe măsură ce îmi voi căuta strămoşii pentru a face munca în templu pentru ei”, îşi aminteşte el şoaptele Spiritului.
Cu mai mult de 35 de ani în urmă, fratele Li, membru al episcopiei Hu Wei, ţăruşul Chung Hsing, Taiwan, şi-a dedicat viaţa istoriei familiei şi muncii în templu. El şi soţia lui, Li-hsueh, au trasat descendenţa familiei sale cu 5.000 de ani în urmă până la Huang Ti (Împăratul Galben), care se crede că era strămoşul majorităţii populaţiei Han din China. Ei au înaintat la templu mai mult de 100.000 de nume.
„Munca pentru istoria familiei poate părea uneori copleşitoare”, spune fratele Li. „Dar dorinţa de a binecuvânta strămoşii este răsplătită din plin”.
Experienţele sfinţilor din zilele din urmă din Taiwan depun mărturie despre binecuvântările participării la responsabilităţile strâns legate de istoria familiei şi de munca din templu.
Un tărâm presărat cu temple chinezeşti tradiţionale
Taiwanul este o ţară cu o mare varietate de temple tradiţionale, o ţară unde respectarea strămoşilor face parte dintr-o istorie lungă şi bogată. Multe familii păstrează înregistrări care trasează descendenţa strămoşilor lor din tată în fiu de-a lungul a multe generaţii. Nenumărate temple tradiţionale şi altare constituie locuri unde oamenii cred că pot intra în legătură cu strămoşii lor. Aceste construcţii lucrate cu măiestrie, uneori vechi de secole, pot fi găsite în aproape toate colţurile din aglomeratul Taipei şi par să răsară din vegetaţia luxuriantă care acoperă provinciile liniştite.
„Crezurile tradiţionale ale poporului nostru pun mare accent pe strămoşi”, spune fratele Li. „Să ne întoarcem inimile spre părinţii noştri face parte din cultura noastră”.
În timp ce majoritatea oamenilor foloseşte aceste temple tradiţionale în căutarea binecuvântărilor primite de la strămoşii lor, există un templu diferit în Taiwan, în care oamenii aduc binecuvântări pentru strămoşii lor prin rânduielile Evangheliei restaurate.
De când templul din Taipei, Taiwan a fost dedicat în 1984, li s-a oferit membrilor Bisericii ocazia de a obţine binecuvântări pentru ei înşişi şi, prin ocazia de a-şi binecuvânta rudele lor moarte, le-a fost dată, de asemenea, semnificaţia eternă a înregistrărilor lor de familie.
O legătură specială
La fel ca familia Li, familia Wu, de asemenea, şi-a trasat descendenţa familiei lor până la împărat. Făcând aceasta, au descoperit că, copiii Wu făceau parte din a 150-a generaţie de la împărat. Povestea a stârnit atenţia mass media şi, în 2005, Wilford Wu, atunci în vârstă de 19 ani, a fost selectat să reprezinte tinerii din Taiwan în timpul ceremoniei anuale la mormântul tradiţional al Împăratului Galben.
Pentru familia Wu, membri ai episcopiei Ching Hsin, ţăruşul Taipei vest, Taiwan, istoria familiei a fost un efort de familie. Fratele Wu, Chi-Li şi soţia sa, Shirley, au făcut cea mai mare parte din munca de cercetare, iar Wilford şi sora lui mai mare, Camilla, au ajutat la organizarea ei şi au participat la rânduielile din templu pentru mai mult de 3.000 din strămoşii lor.
Faptul că au lucrat împreună a ajutat membrii familiei Wu să devină mult mai apropiaţi. Ei spun că aceasta i-a ajutat, de asemenea, să simtă o legătură specială cu strămoşii lor.
„Îndeplinirea muncii pentru părinţii mei mi-a adus o fericire din cer pe care nu am
mai simţit-o niciodată înainte”, spune sora Wu. „Îmi doresc foarte mult să fiu împreună cu strămoşii mei în eternitate. Mă rog ca ei să fie pregătiţi”.
Foarte mult ajutor
Să uneşti 150 de generaţii nu a fost uşor. La fel ca mulţi alţii care sunt implicaţi în cercetarea strămoşilor lor, familia Wu recunoaşte că ei au primit ajutor.
După ce au ajuns la a 26-a generaţie, s-au împotmolit.
„Tot ce aveam era o poreclă”, spune sora Wu.
În ultima zi a Noului An chinezesc, sora Wu a planificat să participe la celebrarea unei sărbători, după ce slujea în templu. Dar când o prietenă din schimbul ei a menţionat că voia să se oprească la centrul de istorie a familiei care se afla la parterul templului, sora Wu a simţit că trebuia să meargă cu ea.
Ea a găsit o carte care conţinea informaţii despre oameni, cu prenumele strămoşilor pe care familia nu-i putea găsi. Când a deschis cartea la întâmplare, aceasta s-a oprit la o pagină care oferea informaţii chiar despre acest strămoş special. Cu această informaţie, au fost în stare să se conecteze la alte linii care conduceau în trecut la multe generaţii.
„A fost o experienţă foarte deosebită pentru mine”, spune sora Wu. „Pot simţi că strămoşii noştri sunt foarte nerăbdători să aibă rânduielile îndeplinite”.
O binecuvântare pentru posteritate
Dorinţa de a participa la binecuvântările templului l-a condus pe Chiang Jung-feng şi pe soţia lui, Chun-mei, din ramura Chi An, districtul Hua Lien, Taiwan, să abordeze un alt aspect al promisiunii lui Maleahi (vezi Maleahi 4:6). În acelaşi timp cu întoarcerea inimilor către părinţii lor, în calitate de părinţi, inimile lor s-au întors spre copiii lor.
Fratele şi sora Chiang aparţin unui număr în creştere al membrilor Bisericii din Taiwan, care au familii formate din trei generaţii care au fost toate pecetluite împreună.
„Este plăcerea noastră să ne vedem nepoţii venind la Biserică”, spune fratele Chiang, care a fost eliberat recent din chemarea de prim consilier în preşedinţia templului Taipei, Taiwan. „Este măreaţa noastră datorie să-i ajutăm să vină la Hristos prin rânduielile Evangheliei. Noi nu putem rupe lanţul”.
Familia Li crede că efectele rânduielilor din templu încep cu un cuplu.
„Căsătoria noastră a fost mai bună după ce am fost pecetluiţi în templu, chiar dacă noi deja trăiam dinainte după standardele Bisericii”, spune fratele Li. „Când eşti pecetluit se schimbă relaţia. Când viaţa se termină, pierzi tot pentru ce-ai muncit în viaţă – maşina, serviciul, casa, banii. Dar nu va trebui să-ţi pierzi familia”.
„Este de ajutor să înţelegi ce este etern şi ce nu este”, spune sora Li. „Astfel, depui efort şi te concentrezi asupra familiei”.
De aici rezultă faptele.
„Când ştii că aparţii unei familii eterne, îţi iubeşti mai mult soţia şi copiii”, spune fratele Li. „Drept rezultat, casa noastră este mai caldă. Este mai confortabil acolo. Spiritul este acolo”.
Cea mai înaltă binecuvântare
Aceste familii taivaneze spun că istoria familiei şi munca din templu le-a binecuvântat familiile în această viaţă şi ei găsesc alinare în binecuvântările promise în eternitate.
„În timp ce am lucrat în templu, am trecut prin experienţa unei schimbări continue în vieţile noastre”, spune fratele Chiang, care a îndeplinit cu soţia lui munca pentru 16 generaţii din linia descendenţei familiei lui. „Am trecut prin experienţa reînnoirii Evangheliei”.
Fratele Chiang crede, de asemenea, că influenţa Satanei este micşorată în vieţile acelora care participă la munca din templu. „Prezenţa în templu aduce pioşenie în inimile noastre”, spune fratele Chiang. „Uităm lucrurile lumeşti”.
Fratele Wu este de acord: „Dacă putem învăţa să luăm cu noi acasă spiritualitatea şi fericirea pe care le găsim acolo, aceasta va ajuta familiile noastre să depăşească presiunea lucrurilor lumeşti şi să fie mai aproape de Dumnezeu”.
Aceste familii cred că primirea rânduielilor templului şi oferirea lor celor care nu le-au primit în această viaţă sunt esenţiale pentru atingerea scopurilor lor eterne.
Preşedintele Gordon B. Hickley ne-a învăţat: „Rânduielile templului devin cele mai înalte binecuvântări pe care Biserica trebuie să le ofere”.1
„Ţelul final al statutului nostru de membri este de a ne întoarce la Tatăl nostru Ceresc ca familii eterne”, spune fratele Chiang. „Pentru aceasta trebuie să primim toate rânduielile importante care au loc în templu”.
O demonstraţie de dragoste?
În misiunea sa, Camilla Wu a învăţat chiar cât de important este fiecare suflet pentru Dumnezeu. Camilla a simţit o mare revărsare a dragostei Salvatorului pentru fiecare dintre numeroşii oameni pe care a fost capabilă să-i înveţe.
„Când am venit acasă şi m-am implicat în istoria familiei”, spune ea, „Am înţeles că poate aş putea avea chiar o influenţă mare asupra salvării sufletelor făcând istoria familiei şi munca din templu”.
Familia Wu simte că templul, prin tot ceea ce el oferă, este una dintre cele mai mari manifestări ale dragostei Tatălui Ceresc pentru copiii săi.
„Înţelegerea pe care o găsesc în templu”, spune fratele Camillei, Wilford, „este dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Săi”.