2002
Să simţiţi dragostea Domnului
Julie 2002


Să simţiţi dragostea Domnului

Dorinţa mea cea mai dragă pentru toate femeile din această Biserică este ca ele să simtă dragostea Domnului în vieţile lor.

Fraţi şi surori, dacă vreţi să vă dezvoltaţi spiritual, atunci uraţi bun venit ocaziilor care vă permit să faceţi lucrurile pe care nu le-aţi mai făcut înainte, chiar dacă ele sunt grele. Permiteţi-mi să-mi exprim mulţumirile surorilor Smoot, Dew şi Jensen pentru slujirea lor minunată pe care ne-au acordat-o tuturor ca membri ai Bisericii. Îmi exprim gratitudinea consilierelor mele, Kathy şi Anne, pentru bunăvoinţa lor de a sluji. Ele sunt femei cu credinţă.

Sunt foarte recunoscătoare în această zi pentru mama şi tatăl meu, pentru învăţăturile pe care mi le-au dat, pentru dragostea lor, pentru că m-au învăţat cum să muncesc. Ştiu acum într-adevăr cum să muncesc. Sunt recunoscătoare soţului meu. Jim este un companion minunat. Îl iubesc şi sunt recunoscătoare pentru sprijinul lui. Este un om de mare integritate. Sunt recunoscătoare pentru fiii şi soţiile lor, care i-au ajutat să devină bărbaţi mai buni. Sunt recunoscătoare pentru nepoţi. Aseară, mergeam cu maşina spre casa unuia dintre băieţii noştri ca să-i spunem despre această chemare. Ei îşi duseseră deja copiii la culcare. Le-am spus lui Brett şi lui Angie: „Am fost chemată să fiu preşedinta generală a Societăţii a de Alinare.“ Şi Brett a spus: „Tu? Preşedinta Societăţii de Alinare din întreaga Biserică?“ Nu-i aşa că sunt minunaţi copiii? El a spus ceea ce eu simţeam în ultimele săptămâni.

Ieri când am ajuns acasă, am primit un fax de la fiul nostru David şi de la soţia lui, Jennifer, din Belgia. David a spus: „Mamă, ştiu că poţi s-o faci. Poate nu-ţi aminteşti, dar obişnuiai să ai un pasaj din scripturi pe uşa frigiderului care spunea: ,Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului‘“ (Iosua 24:15). El a continuat: „Deschideam de multe ori uşa frigiderului şi ştiam că tu şi tata urmaţi ceea ce se spunea în scriptură“. Sunt foarte recunoscătoare pentru copiii noştri.

Sunt recunoscătoare pentru femeile din Biserică care au fost mentorii mei, care mă iubesc şi mă învaţă, care cred în mine. Sunt recunoscătoare pentru misionarii din Anglia, misiunea din sudul Londrei, pentru bunătatea lor şi pentru felul în care îşi respectă legămintele. Sunt recunoscătoare pentru sfinţii Bisericii, care m-au iubit şi m-au ajutat să fiu o părticică din acea mare ţară.

Acum, fraţi şi surori, nu ştiu de ce am fost chemată, dar ştiu că am fost chemată de Domnul prin profetul Lui. Vă ofer dragostea mea, sprijinul meu şi vă rog să fiţi răbdători cu mine pe măsură ce învăţ noul meu rol.

Vă invit, tinere femei din Biserică, de oriunde aţi fi, să veniţi la Societatea de Alinare şi să ştiţi că avem nevoie de voi, că vă iubim, că împreună putem să ne simţim minunat. Vă rog să veniţi şi să fiţi cu noi.

Aşa cum Wallace Stegner a scris despre mormoni, „Femeile lor sunt incredibile.“1 Şi ele sunt şi astăzi la fel! Ştiu că Domnul le iubeşte pe femeile din Biserică. Dorinţa mea cea mai dragă pentru toate femeile din această Biserică este ca ele să simtă dragostea Domnului în vieţile lor. Am simţit dragostea Domnului în viaţa mea şi sunt recunoscătoare pentru aceasta. Sunt recunoscătoare pentru pacea pe care o simt.

Mărturisesc despre Salvatorul meu Isus Hristos. Ştiu că El trăieşte. Am simţit dragostea Lui; am simţit iertarea Lui. Mă gândesc la o soră misionară care şi-a terminat misiunea. În mărturia ei de la sfârşitul misiunii, a spus: „Am venit într-o misiune ca să-I fac cunoscut Tatălui meu Ceresc că Îl iubesc, să-mi exprim mulţumirile faţă de El şi să-L răsplătesc“ şi a adăugat: „Plec fiindu-I mai îndatorată decât am fost vreodată înainte“.

Îmi depun mărturia despre puterea unui profet al lui Dumnezeu, preşedintele Gordon B. Hinckley, şi-i mulţumesc pentru dragostea lui şi pentru toţi profeţii care au avut încredere în mine. Mărturisesc aceste lucruri în numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. The Gathering of Zion: The Story of the Mormon Trail (1964), pag. 13.