Limba Evangheliei
Predarea serioasă este extrem de importantă pentru păstrarea Evangheliei în familiile noastre şi necesită sârguinţă şi efort.
După ce am fost chemat în calitate de autoritate generală, m-am mutat împreună cu familia din Costa Rica în oraşul Salt Lake pentru prima mea însărcinare. Aici, în Statele Unite, am fost binecuvântat să vizitez oameni minunaţi de diferite etnii şi culturi. Printre ei, erau mulţi care, la fel ca mine, s-au născut în ţările din America Latină.
Am observat că, pentru mulţi din prima generaţie de latino-americani de aici, spaniola este limba principală şi cunosc suficientă engleză cât să comunice cu alţii. A doua generaţie, care fie s-a născut în Statele Unite, fie a venit la o vârstă fragedă şi a mers la şcoală aici, vorbeşte foarte bine limba engleză şi, poate, un pic de spaniolă stâlcită. Şi, deseori, până la a treia generaţie, spaniola, limba maternă a strămoşilor ei, se pierde.1
În termeni lingvistici, acest fenomen se numeşte simplu „pierderea limbii”. Pierderea limbii are loc când familiile se mută într-o ţară străină în care limba lor maternă nu este predominantă. Are loc nu numai printre latino-americani, ci şi printre populaţiile din întreaga lume acolo unde limba maternă este înlocuită cu o limbă nouă.2 Chiar şi Nefi, un profet din Cartea lui Mormon, era îngrijorat cu privire la pierderea limbii materne a strămoşilor săi când se pregătea să se mute în ţara făgăduită. Nefi scrie: „Iată, este în înţelepciunea lui Dumnezeu că noi trebuie să căpătăm aceste cronici pentru ca să putem păstra pentru copiii noştri limba strămoşilor noştri”3.
Dar Nefi era îngrijorat, de asemenea, de pierderea unui altfel de limbă. În versetul următor, el continuă: „Şi, de asemenea, ca să păstrăm pentru ei cuvintele spuse de gura tuturor sfinţilor profeţi, care le-au fost date lor de către Spiritul şi puterea lui Dumnezeu de la începutul lumii, chiar până acum”4.
Am observat o asemănare între păstrarea limbii materne şi păstrarea Evangheliei lui Isus Hristos în viețile noastre.
Astăzi, în analogia mea, aş dori să pun accent nu pe o anumită limbă pământeană, ci pe o limbă eternă care trebuie păstrată în familiile noastre şi nu trebuie pierdută niciodată. Vorbesc despre limba5 Evangheliei lui Isus Hristos. Prin „limba Evangheliei”, mă refer la toate învăţăturile profeţilor noştri, supunerea noastră faţă de acele învăţături şi respectarea tradiţiilor drepte.
Voi discuta despre trei moduri prin care această limbă poate fi păstrată.
Primul: Să fim mai sârguincioşi şi preocupaţi acasă
În Doctrină şi legăminte, Domnul i-a invitat pe mulţi membri proeminenţi ai Bisericii, inclusiv pe Newel K. Whitney, să-şi pună căminele în ordine. Domnul a spus: „Slujitorul Meu Newel K. Whitney… are, de asemenea, nevoie să fie dojenit şi să pună în ordine familia sa şi să… fie mai [sârguincios] şi [preocupat] acasă şi să se roage totdeauna, sau [el] va fi [mutat] din locul [lui]”6.
Un factor care influenţează pierderea limbii este atunci când părinţii nu petrec timp învăţându-i pe copiii lor limba maternă. Nu este suficient să vorbim limba acasă. Dacă părinţii doresc să-şi păstreze limba, aceasta trebuie predată. Cercetările au arătat că părinţii care fac un efort conştient să-şi păstreze limba maternă tind să şi reuşească.7 Aşadar, care ar fi un efort conştient de păstrare a limbii Evangheliei?
Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a atras atenţia că „predarea slabă a Evangheliei şi un exemplu ineficient în cămin” este o cauză importantă care poate rupe lanţul generaţiilor de familii care sunt membre ale Bisericii.8
Prin urmare, putem trage concluzia că predarea serioasă este extrem de importantă pentru păstrarea Evangheliei în căminele noastre şi necesită sârguinţă şi efort.
Am fost invitaţi de multe ori să ne facem un obicei din studiul zilnic personal și în familie al scripturilor.9 Multe familii care fac acest lucru sunt binecuvântate în fiecare zi cu mai multă unitate şi o relaţie mai apropiată cu Domnul.
Când va avea loc acest studiu zilnic al scripturilor? Atunci când părinţii vor lua scripturile în mâini şi, cu dragoste, îi vor invita pe membrii familiei să se adune împreună să studieze. Altfel, este greu să aibă loc.
Taţi şi mame, nu rataţi aceste binecuvântări măreţe! Nu aşteptaţi până e prea târziu!
Al doilea: Să oferim un exemplu eficient în cămin
Un expert în lingvistică a scris că, pentru a păstra limba maternă, „trebuie să o faceți să sune interesant pentru copiii dumneavoastră”10. „Facem ca limba Evangheliei să sune interesant” când învăţăturile şi exemplul nostru redau același lucru.
Când am fost tânăr, am lucrat la fabrica tatălui meu pe perioada vacanţelor. Prima întrebare pe care mi-o adresa tatăl meu de fiecare dată când primeam salariul era: „Ce ai de gând să faci cu banii tăi?”
Știam răspunsul și spuneam: „Îmi voi plăti zeciuiala și voi economisi pentru misiunea mea”.
După ce am lucrat cu el timp de aproape opt ani şi am răspuns mereu la aceeaşi întrebare, tatăl meu a crezut că mă învăţase să-mi plătesc zeciuiala. Lucrul de care nu și-a dat seama era că eu învăţasem acest principiu important într-un singur weekend. Dați-mi voie să vă povestesc cum am învățat acest principiu.
În urma unor evenimente legate de un război civil în America Centrală, afacerea tatălui meu a dat faliment. De la aproximativ 200 de angajaţi cu normă întreagă, a ajuns să aibă mai puţin de cinci croitori care lucrau după cum era nevoie în garajul casei noastre. Într-o zi, în acele vremuri grele, i-am auzit pe părinţii mei discutând dacă trebuia să plătească zeciuiala sau să cumpere mâncare pentru copii.
Duminică, l-am urmărit pe tatăl meu să văd ce avea de gând să facă. După adunările Bisericii, l-am văzut luând un plic şi punându-şi zeciuiala înăuntru. Aceea a fost numai o parte a lecţiei. Întrebarea la care încă mai căutam răspuns era ce aveam să mâncăm.
Luni dimineaţa devreme, câţiva oameni au bătut la uşa noastră. Când am deschis, ei m-au rugat să-l chem pe tata. L-am chemat şi, când a venit, vizitatorii i-au spus despre o comandă urgentă de croitorie de care aveau nevoie cât de curând posibil. I-au spus că era atât de urgentă, încât aveau să plătească în avans. În ziua aceea, am învăţat principiile plătirii zeciuielii şi binecuvântările care urmează.
În Noul Testament, Domnul vorbește despre exemplu. El spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai”11.
Nu este suficient doar să vorbim cu copiii noștri despre importanţa căsătoriei în templu, post sau ținerea zilei de sabat sfântă. Ei trebuie să ne vadă cum ne facem timp pentru a merge la templu cât de des putem. Ei trebuie să vadă angajamentul nostru de a posti cu regularitate12 și de a ține întreaga zi de sabat sfântă. Dacă tinerii noștri nu pot să postească două mese, să studieze din scripturi cu regularitate și să închidă televizorul când este un meci important duminica, vor avea ei autodisciplina spirituală necesară pentru a rezista ispitelor puternice din lumea solicitantă de astăzi, inclusiv ispitei pornografiei?
Al treilea: Tradițiile
Un alt mod în care limba poate fi pierdută parțial sau în totalitate este atunci când alte limbi și tradiții sunt amestecate cu limba maternă.13
În primii ani ai restaurării Bisericii, Domnul i-a invitat pe mulți membri proeminenți ai Bisericii să-și pună căminele în ordine. El Și-a început invitația vorbind despre două moduri prin care putem pierde lumina și adevărul din căminele noastre: „Şi cel rău vine şi ia lumina şi adevărul de la copiii oamenilor prin nesupunere şi din cauza tradiţiilor strămoşilor lor”14.
În familiile noastre, noi trebuie să evităm orice tradiție care ne va împiedica să ținem ziua de sabat sfântă sau să studiem scripturile acasă și să ne rugăm zilnic. Trebuie să închidem ușile digitale ale casei noastre pentru a nu lăsa pornografia și alte influențe rele să intre înăuntru. Pentru a lupta împotriva tradițiilor lumești din zilele noastre, trebuie să-i învățăm pe copiii noștri despre identitatea lor divină, scopul lor în viață și misiunea divină a lui Isus Hristos folosind scripturile și glasurile profeților din zilele noastre.
Concluzie
În scripturi, găsim mai multe exemple ale „pierderii limbii”15. De exemplu:
„Acum, s-a întâmplat că erau mulţi din generaţia care se ridica, şi care nu puteau înţelege cuvintele regelui Beniamin, ei fiind copii mici atunci când el a vorbit către poporul său; şi ei nu au crezut în tradiţiile strămoşilor lor…
Şi acum, din cauza necredinţei lor, ei nu puteau înţelege cuvântul lui Dumnezeu; iar inimile lor erau împietrite”16.
Pentru generația care se ridica, Evanghelia devenise o limbă străină. Și, în timp ce beneficiile păstrării unei limbi materne sunt uneori dezbătute, în contextul planului salvării, nu există niciodezbatere cu privire la consecințele eterne ale pierderii limbii Evangheliei în căminele noastre.
În calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem oameni imperfecţi care încearcă să învețe o limbă perfectă.17 La fel cum o mamă este plină de compasiune cu micuții ei, Tatăl nostru Ceresc este răbdător cu imperfecțiunile și greșelile noastre. El prețuiește și înţelege cele mai plăpânde încercări ale noastre de a ne ruga cu sinceritate, ca și cum ar fi pură poezie. El Se bucură de sunetul primelor noastre cuvinte legate de Evanghelie. El ne învață având dragoste perfectă.
Nicio realizare din această viață, oricât de importantă ar fi, nu va fi relevantă dacă pierdem limba Evangheliei în familiile noastre.18 Mărturia mea este că Tatăl Ceresc ne va binecuvânta în eforturile noastre de a învăța limba Lui, până când vom deveni fluenți în cel mai înalt grad de comunicare, care a fost dintotdeauna limba noastră maternă. În numele lui Isus Hristos, amin.