Încredeți-vă în Dumnezeu fără șovăire
Dacă suntem neclintiți și nu șovăim în credința noastră, Domnul ne va spori capacitatea de a ne ridica deasupra încercărilor vieții.
Dragi frați și surori, doresc să-mi încep mesajul de astăzi depunându-vă mărturie că știu că președintele Thomas S. Monson este profetul lui Dumnezeu în zilele noastre. Consilierii săi din Prima Președinție și Cei Doisprezece Apostoli sunt, de asemenea, profeți, văzători și revelatori. Dânșii Îl reprezintă pe Domnul Isus Hristos și au dreptul să declare gândul și voia Domnului așa cum le sunt revelate. Depun mărturie că vom fi în siguranță dacă le urmăm sfatul. Domnul îi inspiră să pună accent pe întărirea credinței noastre în Tatăl Ceresc și în Fiul Său, Isus Hristos, precum și în ispășirea Sa, astfel încât noi să nu șovăim când înfruntăm provocările zilelor noastre.
În Cartea lui Mormon, citim despre un bărbat pe nume Amon care a fost trimis din țara lui Zarahemla în țara lui Lehi-Nefi să se intereseze despre frații lui. Acolo, i-a găsit pe regele Limhi și pe poporul său, care se aflau sub robia lamaniților. Regele Limhi a fost încurajat de lucrurile împărtășite de Amon despre oamenii săi din Zarahemla. Inima lui s-a umplut cu speranță și bucurie atât de mari, încât și-a adunat oamenii la templu și a spus:
„De aceea, ridicați-vă capul și bucurați-vă și puneți-vă nădejdea în Dumnezeu…
Dar dacă vă veţi întoarce către Domnul cu toată hotărârea inimii… şi-L veţi sluji cu toată sârguinţa minţii… atunci El, după voinţa şi plăcerea Sa, vă va elibera din sclavie”1.
Credința oamenilor regelui Limhi a fost atât de profund influențată de cuvintele lui Amon, încât au făcut legământ cu Dumnezeu, că Îl vor sluji și vor ține poruncile Sale, indiferent de circumstanţele lor dificile. Datorită credinței lor, au putut să elaboreze un plan de a scăpa din mâinile lamaniților.2
Dragi frați și surori, vă rog să vă gândiți la importanța invitației pe care regele Limhi a făcut-o poporului său și la relevanța ei pentru noi. El a spus: „Ridicați-vă capul și bucurați-vă și puneți-vă nădejdea în Dumnezeu”. Cu aceste cuvinte, Limhi și-a invitat poporul să se uite la viitor cu ochii credinței; să-și înlocuiască temerile cu optimismul speranței născute din credință; și să nu șovăiască în a-și pune încrederea în Dumnezeu indiferent de circumstanțe.
Viața muritoare este o perioadă de încercare în care vom fi puși la probă pentru a se vedea dacă vom face toate lucrurile pe care Domnul Dumnezeul nostru ni le va porunci.3 Aceasta va solicita o credință neclintită în Hristos, chiar și în momente de mari dificultăți. Va solicita să înaintăm cu o credință fermă în Hristos, fiind conduși de Spirit și cu încrederea că Dumnezeu ne va asigura cele necesare.4
La încheierea slujirii Sale pe pământ, chiar înainte de a fi închis, Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”5.
Cugetați cu mine pentru un moment – Isus Hristos, Singurul Fiu Născut al Tatălui, a trăit o viață fără de păcat și a biruit toate ispitele, durerile, încercările și suferințele lumii. El a vărsat picături de sânge în Ghetsimani; El a suferit o durere teribilă care depășește orice putere de descriere. El a luat asupra Sa toate durerile și bolile noastre. El este gata să ne ajute – să ne ajute pe fiecare – cu fiecare povară. Prin viața, suferința, moartea și învierea Sa, El a îndepărtat fiecare impediment care s-ar putea afla în calea fericirii noastre și a găsirii păcii pe acest pământ. Beneficiile sacrificiului Său ispășitor sunt oferite tuturor celor care Îl acceptă și care se leapădă de sine, precum și celor care iau crucea Sa și Îl urmează ca ucenici ai Săi adevărați.6 Prin urmare, pe măsură ce exercităm credință în Isus Hristos și în ispășirea Sa, vom fi întăriți, poverile noastre vor fi ușurate și, prin El, vom birui lumea.
Dragi frați și surori, în timp ce cugetăm asupra tăriei și speranței pe care le putem primi de la Salvator, avem motive să ne ridicăm capul și să ne bucurăm, să ne punem încrederea în Dumnezeu și să înaintăm fără să șovăim, „pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo… căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale”7.
În mod asemănător, regele Limhi ne-a îndemnat: „[Întoarceți-vă] către Domnul cu toată hotărârea inimi… [slujiți-L] cu toată sârguinţa minţii, dacă veţi face aceasta, atunci El, după voinţa şi plăcerea Sa, vă va elibera din sclavie”8.
Dați ascultare cuvintelor Salvatorului în timp ce El ne imploră:
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine…
Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele…
Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui”9.
Dumnezeu ne binecuvântează în acord cu credința noastră.10 Credința este sursa trăirii cu un scop divin și perspectivă eternă. Credința este un principiu practic care inspiră sârguință. Este o forță vie, vitală care se manifestă în atitudinea noastră pozitivă și în dorința de a face, de bunăvoie, tot ceea ce ne cer Dumnezeu și Isus Hristos. Ne face să îngenunchem și să-I cerem, cu ardoare, Domnului să ne îndrume, precum și să ne ridicăm și să acționăm cu încredere pentru a îndeplini lucruri care sunt în armonie cu voia Sa.
Cu ani în urmă, în timp ce slujeam în calitate de președinte de misiune, am fost sunat de părinții unuia dintre preaiubiții noștri misionari, aceștia informându-mă despre decesul surorii lui. Îmi amintesc că, în acel moment delicat, acel misionar și cu mine am discutat despre minunatul plan al salvării pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru copiii Săi și despre cum îl va alina această cunoaștere.
Deși a fost șocat și întristat de acea încercare, acest misionar – prin lacrimile sale și cu credință în Dumnezeu – s-a bucurat gândindu-se la viața surorii sale. El a exprimat încredere neclintită în îndurarea blândă a Domnului. Cu hotărâre, mi-a spus că va continua să slujească în misiune cu toată credința și sârguința pentru a putea fi demn de promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut lui și familiei sale. În această perioadă de încercare, acel misionar credincios și-a îndreptat inima spre Dumnezeu, și-a pus toată încrederea în El și a reînnoit angajamentul său de a-L sluji pe Domnul cu toată sârguința.
Dragi frați și surori, dacă nu avem încredere neclintită în Dumnezeu și dacă nu dorim să-I slujim, experiențele dureroase din viața muritoare ne pot face să ne simțim ca și cum am fi împovărați cu un jug greu; și ne putem pierde motivația de a trăi, în totalitate, conform Evangheliei. Fără credință, vom ajunge să ne pierdem capacitatea de a aprecia acele planuri ale Dumnezeului nostru privind lucrurile care se vor întâmpla mai târziu în viața noastră.11
În aceste momente de încercare, dușmanul – care stă mereu la pândă – încearcă să ne folosească logica și rațiunea împotriva noastră. El încearcă să ne convingă că este inutil să trăim conform principiilor Evangheliei. Vă rog să vă aduceți aminte că logica omului firesc „nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie”12. Amintiți-vă că Satana „este dușmanul lui Dumnezeu și [el] se luptă împotriva Lui continuu și [ne] invită și [ne] îndeamnă la păcat și la ceea ce este rău continuu13. Nu trebuie să-i permitem să ne înșele, pentru că atunci când îi permitem, credința ne este slăbită și pierdem puterea de a dobândi binecuvântările lui Dumnezeu.
Dacă suntem neclintiți și nu șovăim în credința noastră, Domnul ne va spori capacitatea de a ne ridica deasupra încercărilor vieții. Vom putea reprima impulsurile negative și vom dezvolta capacitatea de a birui, chiar și ceea ce par a fi, obstacole copleșitoare. Aceasta i-a permis poporului regelui Limhi să scape, în mod spectaculos, din robia lamaniților.
Dragi frați și surori, vă invit să vă puneți toată încrederea în Dumnezeu și în învățăturile profeților Săi. Vă invit să vă reînnoiți legămintele făcute cu Dumnezeu, să-I slujiți cu toată inima, indiferent de situațiile complexe din viață. Depun mărturie că, prin credința dumneavoastră neclintită în Hristos, veți deveni liberi de robia păcatului, îndoielii, necredinței, nefericirii, suferinței; și veți primi toate binecuvântările promise de la Tatăl nostru Ceresc iubitor.
Depun mărturie că Dumnezeu este real. El trăieşte. El ne iubeşte. Ne ascultă rugăciunile în momentele noastre de fericire și în momentele noastre de îndoială, tristețe și disperare. Depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul lumii. El este Mântuitorul.
Îmi închei cuvântarea de astăzi cu versurile imnului „Not Now but in the Coming Years”, care se găsește în cartea de imnuri în limba portugheză:
Dacă nori, în loc de soare, umbre asupra inimii noastre întind,
Dacă durerea ne tulbură, lasă; vom ști cine ești Tu în curând.
Isus ne îndrumă cu mâinile Sale și ne va spune de ce;
Glasul Său de ascultăm, încetul cu încetul ne va spune.
Ne vom încrede în Dumnezeu fără șovăire, să ne susțină Îl vom ruga;
Îi vom cânta slavă fără încetare, pentru că, mai târziu, El ne va explica14.
Spun aceste lucruri în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.