Cartea lui Mormon

1 Şi acum eu, Mormon, fac o cronică a lucrurilor pe care eu le-am văzut şi auzit şi o numesc Cartea lui Mormon.

2 Şi cam la timpul când Amaron a ascuns cronicile pentru Domnul, el a venit la mine (vârsta mea fiind cam de zece ani, şi eu am început să fiu învăţat întrucâtva după felul învăţăturii poporului meu), iar Amaron a spus către mine: Eu văd că tu eşti un copil serios şi iute în a observa;

3 De aceea, atunci când vei fi cam de douăzeci şi patru de ani, aş dori ca tu să-ţi aduci aminte de lucrurile pe care le-ai observat despre acest popor; şi când vei fi la vârsta aceea, du-te în ţara Antum, la dealul care va fi numit Şim; şi acolo am pus eu în Domnul toate inscripţiile sfinte despre acest popor.

4 Şi iată, tu să iei plăcile lui Nefi la tine, iar pe celelalte să le laşi în locul în care sunt; şi tu să înscrii pe plăcile lui Nefi toate lucrurile pe care le-ai observat despre acest popor.

5 Iar eu, Mormon, fiind un urmaş al lui Nefi (şi numele tatălui meu a fost Mormon), îmi aduc aminte de lucrurile pe care Amaron mi le-a poruncit.

6 Şi s-a întâmplat că eu având unsprezece ani, am fost dus de către tatăl meu în ţara de la miazăzi şi anume în ţara lui Zarahemla.

7 Toată faţa ţării fusese acoperită de clădiri, iar poporul era aproape tot atât de numeros ca nisipul mării.

8 Şi s-a întâmplat că în acel an a început un război între nefiţi, care îi cuprindeau pe nefiţi şi iacoviţi, şi iosefiţi şi zoramiţi; iar acest război era între nefiţi şi lamaniţi, lemueliţi şi ismaeliţi.

9 Acum, lamaniţii şi lemueliţii şi ismaeliţii erau numiţi lamaniţi, iar cele două tabere erau nefiţii şi lamaniţii.

10 Şi s-a întâmplat că războiul a început să fie între ei la graniţele Zarahemlei, lângă apele lui Sidon.

11 Şi s-a întâmplat că nefiţii adunaseră laolaltă un mare număr de oameni, chiar mai mulţi de treizeci de mii. Şi s-a întâmplat că ei au avut în acelaşi an un număr de bătălii în care nefiţii i-au bătut pe lamaniţi şi au ucis pe mulţi dintre ei.

12 Şi s-a întâmplat că lamaniţii şi-au abandonat planul; şi pacea a fost instaurată în ţară; iar pacea a durat timp de aproape patru ani, când nu a fost nici o vărsare de sânge.

13 Dar ticăloşia a predominat pe faţa întregii ţări, într-atât, încât Domnul i-a luat pe ucenicii Săi preaiubiţi, iar faptele de minuni şi vindecări au încetat din cauza nedreptăţii poporului.

14 Şi nu au mai fost nici un fel de daruri de la Domnul şi Duhul Sfânt nu s-a mai pogorât asupra nimănui din cauza ticăloşiei şi necredinţei lor.

15 Iar eu, fiind de cincisprezece ani şi fiind serios de felul meu, de aceea, am fost eu vizitat de către Domnul şi am gustat şi am cunoscut bunătatea lui Isus.

16 Şi m-am apucat să predic spre popor, dar gura mi-a fost închisă şi mi s-a interzis să le predic lor; căci iată, ei s-au răzvrătit cu bunăvoie împotriva Dumnezeului lor; şi Ucenicii cei iubiţi au fost luaţi de acolo din ţară din cauza nedreptăţii lor.

17 Dar eu am rămas printre ei, însă mi s-a interzis să le predic lor din cauza împietririi inimilor lor; şi din cauza împietririi inimilor lor ţara a fost blestemată din cauza lor.

18 Şi aceşti tâlhari de-ai lui Gadianton, care erau printre lamaniţi, au împânzit ţara într-atât, încât locuitorii ei au început să-şi ascundă comorile în pământ; şi ele au devenit alunecoase pentru că Domnul blestemase ţara; iar ei n-au putut nici să le ţină şi nici să le capete iară.

19 Şi s-a întâmplat că au fost vrăjitorii şi farmece şi magii; şi puterea celui rău a lucrat pe toată faţa ţării chiar până la îndeplinirea tuturor cuvintelor lui Abinadi, precum şi ale lui Samuel Lamanitul.