Capitolul 21

Să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim lumea

„Trebuie să atingem… un nivel mai înalt: trebuie să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim lumea.”

Din viaţa lui Lorenzo Snow

La scurt timp după ce Lorenzo Snow a fost botezat şi confirmat în Kirtland, Ohio, un număr de sfinţi din zilele din urmă, inclusiv unii conducători ai Bisericii, s-au răzvrătit împotriva profetului Joseph Smith. Conform lui Lorenzo Snow, această apostazie a fost provocată de specule sau, cu alte cuvinte, riscuri neobişnuite asumate în afaceri în speranţa de a se îmbogăţi rapid. Orbiţi de dorinţa de a avea lucrurile temporare ale lumii, oamenii s-au îndepărtat de binecuvântările eterne ale Evangheliei.

După aproximativ 50 de ani, preşedintele Snow, slujind în calitate de preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, s-a adresat unui grup de sfinţi din zilele din urmă în Logan, Utah. El le-a vorbit despre adversitatea la care fusese martor în Kirtland şi i-a avertizat că urmau să aibă parte în scurt timp de încercări similare. „În curând veţi avea parte de ceva care vă va pune la încercare, o încercare mai mare decât aţi avut vreodată parte”, a spus el. „Cu toate acestea, tot ce trebuie să facem este să vedem care sunt greşelile şi slăbiciunile noastre, dacă am făcut sau dacă avem vreuna. Dacă nu am fost loiali în trecut, haideţi să ne înnoim legămintele cu Dumnezeu şi să hotărâm, prin post şi rugăciune, că vom obţine iertare pentru păcatele noastre, ca Spiritul Celui Atotputernic să poată fi asupra noastră, ca noi să putem scăpa de ispitele puternice care se apropie. Vor veni multe ispite. Ştiţi care au fost în Kirtland rezultatele acestui spirit al speculei. Prin urmare, luaţi seama!”¹.

Deoarece avertizarea preşedintelui Snow este valabilă şi pentru sfinţii din zilele din urmă de astăzi, o mare parte din această cuvântare rostită pentru sfinţii din Logan este inclusă în acest capitol. El a spus: „Poate că unele cuvinte despre starea noastră la acea vreme [în Kirtland] ne-ar putea fi de ajutor în viitor – ne-ar putea învăţa ceva util”². (Vezi sugestia 1 de la pagina 266.)

Învăţături ale lui Lorenzo Snow

Când oamenii permit deşertăciunilor să le pătrundă în minte şi inimă, ei se depărtează de principiile eterne.

Îmi amintesc foarte clar momentele agitate pe care le-am trăit în Kirtland… acolo unde locuia profetul lui Dumnezeu, unde Dumnezeu Însuşi, chiar Isus, Fiul lui Dumnezeu, a apărut şi S-a arătat în slava Sa. El a stat pe balustrada pupitrului templului, construit prin poruncă. Sub picioarele Sale era o lucrare pavată cu aur pur, de culoarea chihlimbarului. Părul Său era alb ca zăpada curată. Înfăţişarea Lui era ca soarele în toată puterea lui. Glasul Său era ca sunetul vuietului apelor. (Vezi D&L 110.) Această apariţie a avut loc în templul care a fost construit în cinstea Lui. Mă aflam în Kirtland la acea vreme, când noi am avut parte de evenimente pe care cred, uneori, că începem să le repetăm. Circumstanţele în care se aflau sfinţii din zilele din urmă la acea vreme erau neobişnuite; cel puţin, efectele asupra oamenilor erau neobişnuite… La acea vreme spiritul speculei a pătruns în mintea oamenilor acestei naţiuni. Existau specule în domeniul financiar, bancar, funciar, în domeniul parcelelor de pământ din oraş, precum şi în numeroase alte domenii. Acel spirit al speculei a apărut în lume şi a măturat inima sfinţilor asemenea unui val puternic sau unui torent rapid şi mulţi au căzut şi au devenit apostaţi.³

Unii dintre ei [sfinţii din Kirtland] au început specula; ei şi-au uitat religia, au uitat principiile care le fuseseră revelate şi, mulţi dintre ei, s-au lăsat pradă curentului vremii şi au început să facă speculă. Au început să apară probleme – invidie şi certuri – iar Domnul, fiind nemulţumit de ei, a adus distrugere în rândul lor şi comunitatea lor s-a destrămat.⁴

Chiar înainte de această mare apostazie, Domnul revărsase binecuvântări minunate asupra acestor oameni. Darurile Evangheliei fuseseră revărsate într-o mare măsură – bogăţiile eternităţii. Îngeri i-au vizitat. Fiul lui Dumnezeu, după cum am menţionat înainte, a vorbit cu slujitorii Săi. La dedicarea templului, binecuvântările primite de oameni au fost minunate. În acea perioadă când Dumnezeu ne-a binecuvântat din belşug, eu însumi am fost prezent la diferitele adunări desfăşurate în templu. Noi am avut adunări de rugăciune şi adunări de mărturii, iar mărturiile depuse de fraţi şi surori au fost minunate. Ei au profeţit, au vorbit în limbi şi multora li s-a dat puterea de a tălmăci limbile. Aproape toţi cei din Kirtland au avut parte de aceste binecuvântări. În acea vreme, inima lor era devotată, ei simţeau că ar fi putut sacrifica tot ce aveau. Aproape că simţeau că trăiesc în prezenţa lui Dumnezeu şi era firesc ca, datorită acelor influenţe minunate, ei să aibă acel sentiment.

De toate aceste binecuvântări, precum şi multe altele pe care nu am timp să le descriu, se bucurau sfinţii din zilele din urmă chiar înaintea acelei perioade în care spiritul de speculă a început să pătrundă în inima oamenilor. Oricine ar fi crezut că, după primirea acestor binecuvântări minunate, nicio ispită nu i-ar fi putut corupe pe sfinţi. Însă a făcut-o şi i-a risipit în toate cele patru vânturi ale pământului.

Deşi pare incredibil, acest spirit al speculei a pătruns şi printre membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli şi printre aceia ai Cvorumului celor Şapte Preşedinţi ai Celor Şaptezeci; în mod sigur, nu a existat vreun cvorum al Bisericii care să nu fi fost afectat, mai mult sau mai puţin, de acest spirit al speculei. Intensificarea acelui spirit a dus la dezbinare. Fraţii şi surorile au început să se acuze reciproc şi să se certe unul cu celălalt, deoarece nu mai aveau aceleaşi interese.

Se va întâmpla la fel şi cu sfinţii din zilele din urmă cărora mă adresez acum? Mi-e teamă că acel spirit îşi va face apariţia, însă nu vă pot spune cât de mult vă va influenţa. Totuşi, veţi avea parte de acest lucru; şi, poate că este foarte necesar să aveţi această experienţă…

Jumătate din Cvorumul Apostolilor, în perioada Kirtland, a căzut pradă acestor influenţe malefice. Această speculă, această dragoste pentru aur – dumnezeul lumii – a fost cea care a produs acest efect întristător. Şi, dacă a avut acest efect asupra celor care deţineau cea mai mare preoţie pe pământ, cum ne va afecta pe noi care, poate, nu avem inteligenţa, informaţiile şi experienţa pe care le-au avut ei?

Acum, dumneavoastră sunteţi un grup bun de oameni… Dumnezeu vă iubeşte. El se bucură în neprihănirea dumneavoastră şi nu I-ar plăcea să vadă repetarea acelor evenimente… care au avut loc în Kirtland. Nu trebuie să se întâmple acest lucru. Avem în mâinile noastre puterea de a ne feri de acele lucruri care i-au dezbinat pe sfinţi în Kirtland şi i-au biruit pe jumătate dintre Cei Doisprezece. Domnul nu-Şi doreşte ca, în această zi din urmă, aceste evenimente să se producă din nou.⁵

Sfinţii din zilele din urmă ar trebui să fie atât de înţelepţi şi inteligenţi încât să nu cadă în capcane de acest fel. Nu este bine. Nu merită ca vreun om să întoarcă spatele acestor principii glorioase şi acelor lucruri primite din lumile eterne – să întoarcem spatele acestor lucruri, să devenim confuzi şi să ne dedicăm lucrurilor fără valoare ale lumii. Nu este bine pentru noi. Indiferent de ispita de care am putea avea parte sau de care avem acum parte, ar trebui să dăm atenţie istoriei şi să nu ne permitem să fim biruiţi, căci altfel vom regreta foarte mult.⁶ (Vezi sugestia 2 de la pagina 266.)

Noi am făcut legământ să ne separăm de deşertăciuni şi să ne dedicăm împărăţiei lui Dumnezeu.

Dumnezeul lumii sunt aurul şi argintul. Oamenii din lume preaslăvesc acest dumnezeu. Pentru ei, el este atotputernic, deşi ei nu sunt dispuşi să admită acest lucru. Este prevăzut, în înţelepciunea lui Dumnezeu, ca sfinţii din zilele din urmă să demonstreze dacă au dobândit suficientă cunoaştere, înţelepciune şi putere de la Dumnezeu, încât să nu fie biruiţi de dumnezeul lumii. Trebuie să ajungem la acel nivel. Trebuie să atingem un alt standard, un nivel mai înalt: trebuie să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim lumea, mai mult decât iubim aurul sau argintul şi să ne iubim aproapele ca pe noi înşine.⁷

Dacă… eşuăm să ţinem legămintele pe care le-am făcut, anume să ne folosim timpul, talentele şi aptitudinile pentru a clădi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, cum ne-am putea aştepta să ieşim, în dimineaţa primei învieri, implicaţi în măreaţa lucrare a mântuirii? Dacă noi, în felul nostru de a fi, în obiceiurile şi în ocupaţiile noastre imităm lumea, identificându-ne astfel noi înşine cu lumea, credeţi, fraţii mei, că Dumnezeu va revărsa asupra noastră binecuvântările pe care dorim să le primim? Vă spun că nu, El nu o va face! Trebuie să dezvoltăm în noi înşine neprihănirea cerului şi să plantăm în inima noastră neprihănirea lui Dumnezeu. Domnul a spus, prin intermediul profetului Ieremia: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ieremia 31:33). Aceasta este ceea ce doreşte Domnul să facă şi El va realiza acest lucru în noi dacă ne supunem voinţei Sale.⁸

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că, în aceste vremuri de corupţie şi ticăloşie în lume, noi avem bărbaţi şi femei sfinţi şi neprihăniţi care-şi pot dedica acele talente superioare pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra lor pentru a-L slăvi şi preamări. Şi mai pot spune că sunt mii de bărbaţi şi femei virtuoşi şi onorabili, pe care Domnul i-a adunat din rândul naţiunilor, care sunt, de asemenea, dornici să-şi dedice timpul şi talentele pentru a ajuta la realizarea lucrării lui Dumnezeu pentru binele copiilor Săi.⁹ (Vezi sugestia 3 de la pagina 266.)

Noi urmăm exemplul Salvatorului atunci când refuzăm să schimbăm gloriile eternităţii cu bogăţiile lumii.

Vă puteţi aştepta… să aveţi parte de obstacole în timpul vieţii care vă vor pune la încercare tăria de caracter până la cele mai înalte limite, iar unii dintre dumneavoastră să fiţi ispitiţi să deviaţi de la calea adevărului şi cinstei şi, asemenea lui Esau, să doriţi să renunţaţi la gloriile eternităţii pentru câteva momente trecătoare de satisfacţie şi plăcere (vezi Genesa 25:29–34); atunci… folosiţi-vă ocazia de a urma exemplul Salvatorului nostru care, atunci când I s-a oferit slava acestei lumi, nu a făcut ceva nesăbuit; El i-a răspuns ispititorului Său: „Înapoia Mea, Satano!” (vezi Luca 4:5–8).¹⁰

Când reflectez asupra vieţii, îmi dau seama că această lume este scurtă în comparaţie cu eternitatea; că inteligenţa noastră, partea divină din noi a existat dintotdeauna, nu a fost niciodată creată şi va exista întotdeauna în toată eternitatea (vezi D&L 93:29). Ştiind aceste realităţi, ar fi bine pentru noi, în calitate de fiinţe inteligente, să înţelegem că această viaţă se încheie peste câteva zile iar, apoi, urmează acea viaţă care este eternă; şi, în măsura în care noi am ţinut poruncile, vom avea un avantaj asupra acelora care nu au reuşit să facă aceste progrese.¹¹

Evanghelia uneşte inimile celor care o acceptă, nu face diferenţe, nu cunoaşte diferenţa dintre cel bogat şi cel sărac; suntem toţi uniţi ca unul pentru a ne îndeplini responsabilităţile care ne-au fost date… Acum permiteţi-mi să adresez următoarea întrebare: Cine deţine ceva, cine poate cu adevărat să-şi atribuie vreunul dintre bunurile acestei lumi? Eu nu îndrăznesc, eu sunt un simplu administrator peste puţine lucruri şi răspund în faţa lui Dumnezeu pentru modul în care le folosesc şi le gestionez. Sfinţii din zilele din urmă au primit legea Evangheliei prin revelaţiile de la Dumnezeu şi este scrisă atât de clar încât toată lumea o poate înţelege. Şi, dacă înţelegem şi aprofundăm angajamentele pe care ni le luăm atunci când facem legăminte prin intermediul botezului pentru iertarea păcatelor, trebuie să continuăm să înţelegem că acea lege ne cere să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi că timpul, talentele şi aptitudinile noastre trebuie folosite în folosul ei (vezi Matei 6:33; 3 Nefi 13:33). Dacă nu ar fi aşa, cum ne-am putea aştepta în viitor, când acest pământ va fi devenit locul unde vor locui Dumnezeu şi Fiul Său, să dobândim viaţă eternă şi să trăim şi domnim alături de El?

Cine ar putea spune că cel bogat sau cel care are mai multe talente are speranţe sau şanse mai mari de a dobândi aceste binecuvântări decât cel sărac sau cel care are un singur talent? După cum înţeleg eu, omul care lucrează într-un magazin, fie în calitate de croitor, tâmplar, pantofar, fie în orice departament de producţie şi care trăieşte conform legii Evangheliei şi este cinstit şi credincios în chemarea lui, acel om este la fel de îndreptăţit să primească aceste binecuvântări şi toate celelalte binecuvântări ale noului şi nepieritorului legământ ca oricare alt om; datorită loialităţii sale, el va deţine tronuri, principate şi puteri, copiii lui vor fi la fel de numeroşi ca stelele în întinderea cerului şi ca nisipul de pe malul mării. Eu întreb: Cine are un potenţial mai mare decât acesta?¹² (Vezi sugestiile 3 şi 4 de mai jos.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Gândiţi-vă la relatarea de la paginile 259–261. Ce anume legat de deşertăciuni îi face pe oameni să-şi uite religia? Cum ne putem îngriji de nevoile noastre materiale fără a fi biruiţi de deşertăciuni?
Analizaţi secţiunea care începe la pagina 261. Cum ne poate ajuta dragostea noastră faţă de Dumnezeu să evităm să fim biruiţi de deşertăciuni?
Preşedintele Snow ne-a învăţat că am făcut legământ să „ne folosim timpul, talentele şi aptitudinile pentru a clădi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ” (pagina 263). Gândiţi-vă ce puteţi să faceţi pentru a ţine acest legământ.
Recapitulaţi ultima secţiune din acest capitol. În ce moduri ne pot ajuta următoarele adevăruri să ne ţinem legămintele? „Această lume este scurtă în comparaţie cu eternitatea.” Nimeni nu „poate cu adevărat să-şi atribuie vreunul dintre bunurile acestei lumi”.

Scripturi suplimentare: Matei 6:19–24; Ioan 17:15; 1 Ioan 2:15–17; Iacov 2:13–19; Mormon 8:35–39; D&L 38:39; 63:47–48; 104:13–18

Ajutor pentru predare: Discuţiile în grupuri mici „[dau] unui număr mare de oameni ocazia de a participa activ la o lecţie. Persoanele care ezită de regulă să participe pot să împărtăşească în grupuri mici idei pe care nu le-ar împărtăşi în faţa întregului grup” (Predarea, nu este chemare mai mare, p. 161).

Chiar şi după măreţele evenimente din templul din Kirtland, mulţi sfinţi din Kirtland au căzut în apostazie.

Asemenea tânărului bogat care a vorbit cu Salvatorul (vezi Matei 19:16–22), unii oameni din ziua de astăzi sunt ispitiţi să se depărteze de cei nevoiaşi.