Spaţiul nostru
POMPIERII și armura lui Dumnezeu
Ilustrații de Julia Yellow
Era o zi calmă la locul meu de muncă, ca pompier voluntar, așa că m-am decis să citesc din Cartea lui Mormon. Când unul dintre colegii mei m-a văzut citind, m-a întrebat dacă ştiu cum ne putem pune armura lui Dumnezeu în timpurile moderne. În timp ce vorbeam a sunat alarma. Era un incendiu într-un magazin din apropiere.
Ne-am echipat repede şi am mers direct acolo. Flăcările erau uriaşe şi, în timp ce ne apropiam de magazin, ceva a explodat în direcţia noastră. Flăcările ne-au înghițit. Explozia ne-a dezorientat timp de câteva secunde pe mine şi pe colegul meu. Dar mulţumită echipamentului nostru şi hainelor de protecţie, nu am suferit nicio leziune.
Când ne-am întors la staţia de pompieri după ce ne-am luptat cu flăcările, l-am întrebat pe colegul meu dacă îşi aduce aminte ce m-a întrebat despre armura lui Dumnezeu. A spus că da şi i-am explicat că armura lui Dumnezeu este ca echipamentul protectiv împotriva focului pe care îl au pompierii. Noi trebuie să îl purtăm mereu ca să putem rezista atacurilor puternice ale adversarului. Dacă ținem poruncile, noi vom fi binecuvântați cu puterea protectoare a armurii lui Dumnezeu şi vom fi îndrumați de Duhul Sfânt.
Fernando de la Rosa Marrón, Mexic
Versetul meu preferat
1 Samuel 16:7. „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.”
Înainte de a mă alătura Bisericii, m-am considerat mereu o persoană obişnuită cu capacităţi obişnuite. Am simţit că nu am nimic de valoare de oferit. Îmi era teamă să le arăt oamenilor cine eram, pentru că îmi era teamă că voi fi respinsă şi rănită. Am crezut că toţi cei din jurul meu erau mai puternici, mai inteligenţi şi mai buni ca mine.
Dar toate aceste păreri s-au schimbat când am devenit membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Am învăţat că noi toţi suntem copiii lui Dumnezeu și că am moştenit calităţi divine. Am înţeles acum că nu există nicio competiţie cu privire la cine este mai deştept, mai bogat sau mai frumos. În ochii lui Dumnezeu, noi suntem toţi egali şi El este Cel care judecă – nu după trăsăturile noastre fizice, ci după supunerea şi dorinţa noastră de a urma calea pe care El a stabilit-o.
Joan Azucena, Filipine
Vei lucra duminica?
Ilustrații de Julia Yellow
La 15 ani, am obţinut o mărturie puternică despre Evanghelia lui Isus Hristos şi m-am bucurat să mă alătur Bisericii. Atunci, lucram pentru a ajuta la întreţinerea familiei mele. Nu după mult timp de la botezul meu, mi-am pierdut locul de muncă.
Trebuia să îmi găsesc un nou loc de muncă curând deoarece familia mea depindea de mine, dar la fiecare loc de muncă pentru care depuneam cerere una dintre cerinţe era să lucrez duminica. Am refuzat multe locuri de muncă deoarece ştiam că duminica trebuia să fiu la Biserică (vezi D&L 59:9-10).
După două luni de căutări, tot nu găsisem un loc de muncă. Mama nu era membră a Bisericii şi, deşi credea în Dumnezeu, era foarte supărată că refuzasem atât de multe locuri de muncă.
Într-o noapte, s-a uitat la mine cu ochii în lacrimi şi m-a întrebat: „De ce Dumnezeu lasă să ni se întâmple aceste lucruri când tu eşti atât de credincios în a face ceea ce este drept?”.
I-am răspuns: „Mamă, nu ştiu de ce ni se întâmplă aceste lucruri, dar ştiu că fac ceea ce este drept și că Dumnezeu ne va binecuvânta pentru aceasta”.
În dimineaţa următoare, cineva mi-a oferit o sumă destul de mare pentru ca, timp de două zile, să mut o încărcătură grea de la o casă la alta. Munca a fost obositoare, dar când am primit banii, m-am dus direct acasă şi am spus o rugăciune de mulţumire. Am găsit curând un loc de muncă bun care îmi oferea posibilitatea de a nu lucra duminica şi de atunci n-am mai fost şomer.
Sunt bucuros că am ales să păstrez ziua de sabat sfântă. Sunt multe încercări în viaţă, dar ştiu că, dacă ne străduim să fim puternici în ciuda tuturor încercărilor, Domnul ne va binecuvânta.
Sahil Sharma, India