Intonează imnul tău preferat
Angela Olsen Center, Ohio, S.U.A
Ilustraţii de Bradley H. Clark
Tocmai o născusem pe fetiţa noastră, Rebeca. Avusesem parte de un travaliu intens şi mă simţeam epuizată.
Când Rebeca a fost pusă în braţele mele, am avut un sentiment copleşitor că ar trebui să fredonez imnul meu preferat, „Copil al Domnului” (Imnuri, nr. 191). Primul meu răspuns a fost: „Nu, sunt prea obosită. Am să i-l cânt mai târziu”. Dar, apoi, gândul a revenit. Aşa că, în pofida faptului că eram epuizată, am început să intonez prima strofă. Mama şi soţul meu mi s-au alăturat.
Când am terminat de cântat imnul, am simţit ceva special în cameră. Chiar şi doctorul, care până în acel moment se comportase profesional şi mai degrabă rezervat, avea lacrimi care-i curgeau pe faţă. Ne-a mulţumit pentru că am intonat un cântec aşa de frumos. Ea a spus că, în toţi anii în care a ajutat la naşterea bebeluşilor, nu s-a mai simţit ca atunci.
M-am gândit la acea experienţă şi m-am întrebat dacă nu ar trebui să fac rost de o înregistrare a imnului pe care să i-o înmânez. Din păcate, am fost prinsă de grijile cotidiene şi am uitat despre asta.
Dar, apoi, a sosit timpul pentru controlul medical postnatal. Când medicul a păşit în cameră, faţa ei s-a luminat şi m-a îmbrăţişat. Ea a spus că nu reuşise să-şi scoată acel cântec din minte şi că încercase chiar să-l găsească pe Internet ca să-l poată cânta familiei. Atunci Duhul Sfânt mi-a amintit că ar fi trebuit să obţin o copie a imnului pentru ea. I-am promis că, pe parcursul săptămânii respective, voi reveni cu un exemplar.
În acea seară, m-am rugat să găsesc o interpretare a imnului care să fie cea mai potrivită pentru ea. În după-amiaza următoare, am comandat un CD care conţinea acel cântec. Câteva zile mai târziu, când a ajuns în cutia mea poştală, eram foarte nerăbdătoare să i-l dau.
Ea a fost încântată să îl primească şi mi-a mulţumit pentru cadou. Mi-a spus că, deşi nu ştia sigur de ce, simţea că era foarte important pentru ea să împărtăşească acest cântec familiei ei. Pe măsură ce discuţia noastră a continuat, i-am împărtăşit nu doar preţuirea mea pentru acest cântec, dar şi mărturia mea despre adevărurile simple pe care le învaţă.
În timp ce conduceam spre casă, în ziua aceea, am simţit dragostea Tatălui Ceresc pentru una dintre fiicele Sale – medicul meu. El o cunoaşte şi o iubeşte şi doreşte ca ea să ştie că se poate întoarce să trăiască din nou alături de El.