Trebuie să mergem la templu acum!
Mary Holmes Ewen, California, S.U.A
Ilustraţii de Bradley H. Clark
Într-o dimineaţă de duminică, o membră recent botezată a fost prezentată membrilor episcopiei. Numele ei era Lidia. Ea ne-a cucerit inimile imediat.
Lidia era bătrână şi oarbă din cauza unui diabet cu care s-a luptat mulţi ani. Ea a început să-i recunoască rapid pe membrii episcopiei după glasurile lor şi după felul în care păşeau. Ea ne rostea numele şi ne strângea mâinile, iar noi nu am făcut niciodată aluzie la faptul că era oarbă.
După ce a trecut anul necesar de la botezul ei, Lidia s-a întâlnit cu episcopul şi preşedintele de ţăruş pentru a primi recomandarea de templu. Într-o duminică, în cadrul unei clase a Societăţii de Alinare, m-a tras lângă ea şi mi-a spus: „Preşedintele de ţăruş mi-a spus că trebuie să merg la templu cât mai curând. Mă vei duce?”
Era prima săptămână din decembrie iar noi eram cu toţii ocupaţi. Am încercat să folosesc scuzele clasice şi i-am spus: „Nu am putea aştepta până în ianuarie?”
„Nu, trebuie să mergem acum!”
Un grup de femei din episcopie mergeau la templu în fiecare lună, aşa că le-am abordat în legătură cu posibilitatea de a o lua şi pe Lidia cu ele. Ele erau, de asemenea, foarte ocupate. Dar Lidia, cu lacrimi în ochi, ne-a spus din nou că preşedintele de ţăruş îi spusese să meargă cât mai repede cu putinţă.
După ce am văzut dorinţa şi stăruinţa ei, noi toate ne-am pus de acord să facem călătoria de 241 de kilometri săptămâna următoare. Pe drum, am umplut maşina cu pălăvrăgeala şi prietenia a opt femei. Lidia a fost extrem de încântată de experienţa la templu şi de binecuvântarea de a primi propria înzestrare.
În prima săptămână din ianuarie, starea de sănătate a Lidiei s-a înrăutăţit şi a fost internată în spital pentru îngrijire intensivă. O săptămână mai târziu ea a murit. Dar Lidia a plecat cu binecuvântările eterne pe care le-a primit în templu cu numai câteva săptămâni înainte.
Mai târziu, i-am povestit preşedintelui de ţăruş despre călătoria noastră şi cât de impresionată am fost de faptul că el s-a simţit inspirat să-i spună Lidiei că trebuie să meargă la templu imediat.
„Chiar nu am vrut să spun că ea trebuia să meargă atunci”, a răspuns el. „Eu întotdeauna le spun noilor posesori de recomandări să meargă la templu curând. Spiritul a vorbit Lidiei, nu eu!”
Lidia ne-a învăţat pe noi toţi să ascultăm Spiritul şi să răspundem mesajelor Sale imediat. Sunt recunoscătoare pentru că ne-a amintit să ascultăm glasul slab şi liniştit.