Scripturi
Omni 1


Cartea lui Omni

Capitolul 1

Omni, Amaron, Cemiş, Abinadom şi Amalechi, fiecare la rândul său, ţin cronicile—Mosia descoperă poporul lui Zarahemla, care a venit din Ierusalim în zilele lui Zedechia—Mosia este făcut rege peste ei—Descendenţii lui Mulec la Zarahemla l-au descoperit pe Coriantumr, ultimul dintre iarediţi—Regele Beniamin îi urmează lui Mosia—Oamenii trebuie să-şi ofere sufletele ca jertfă lui Hristos. Circa 323–130 î.H.

1 Iată, s-a întâmplat că eu, Omni, având poruncă de la tatăl meu, Iarom, ca să scriu ceva pe aceste plăci pentru a păstra genealogia noastră—

2 Prin urmare, în zilele mele vreau ca voi să ştiţi că m-am luptat mult cu sabia pentru a păstra poporul meu, nefiţii, de la căderea în mâna duşmanilor lor, lamaniţii. Dar iată, eu însumi sunt un om păcătos şi nu am păstrat regulile şi poruncile Domnului aşa cum ar fi trebuit s-o fac.

3 Şi s-a întâmplat că două sute şaptezeci şi şase de ani au trecut şi noi am avut multe perioade de pace; şi am avut multe perioade de războaie grele şi vărsări de sânge. Da, şi în sfârşit, două sute optzeci şi doi de ani au trecut şi am păstrat aceste plăci după poruncile strămoşilor mei; şi le-am dat fiului meu, Amaron. Şi închei aici.

4 Şi acum eu, Amaron, scriu lucrurile pe care le scriu, care sunt puţine la număr, în cartea tatălui meu.

5 Iată, s-a întâmplat că trei sute douăzeci de ani au trecut şi cea mai păcătoasă parte a nefiţilor a fost distrusă.

6 Căci Domnul nu permite ca, după ce i-a condus afară din ţara Ierusalimului şi i-a păstrat şi i-a ferit pe ei de la căderea în mâinile duşmanilor lor, da, El nu permite ca vorbele să nu se adeverească, cele pe care El le-a vorbit către strămoşii noştri, zicând că: În măsura în care voi nu veţi ţine poruncile Mele, voi nu veţi prospera în ţară.

7 Prin urmare, Domnul i-a vizitat în mare judecată; şi totuşi, El i-a cruţat pe cei drepţi ca să nu piară şi i-a salvat din mâinile duşmanilor lor.

8 Şi s-a întâmplat că eu am dat plăcile fratelui meu, Cemiş.

9 Acum eu, Cemiş, scriu lucrurile puţine pe care le scriu în aceeaşi carte ca şi fratele meu; căci iată, eu l-am văzut pe ultimul care a scris, cum că el a scris cu propria lui mână; şi el a scris aceasta în ziua când mi le-a dat. Şi în felul acesta păstrăm noi cronicile, căci aceasta este potrivit poruncilor strămoşilor noştri. Şi închei aici.

10 Iată eu, Abinadom, sunt fiul lui Cemiş. Iată, s-a întâmplat că am văzut multe războaie şi conflicte între poporul meu, nefiţii, şi lamaniţi; iar eu, cu propria mea sabie, am luat viaţa multor lamaniţi în apărarea fraţilor mei.

11 Şi iată, cronica acestui popor este gravată pe plăcile care sunt în posesia regilor după generaţii; şi nu cunosc nici o altă revelaţie decât cea care a fost scrisă, şi nici o profeţie; prin urmare s-a scris ceea ce este îndeajuns. Şi închei aici.

12 Iată, eu sunt Amalechi, fiul lui Abinadom. Iată, vă voi vorbi ceva despre Mosia, cel care a fost făcut rege peste ţara lui Zarahemla; căci iată, el fiind anunţat de către Domnul că trebuia să fugă din ţara lui Nefi şi, de asemenea, atâţia câţi vor asculta de glasul Domnului trebuia, de asemenea, să plece din ţară cu el, în pustiu—

13 Şi s-a întâmplat că el a făcut aşa cum Domnul i-a poruncit. Şi ei au plecat din ţară în pustiu, atâţia câţi au ascultat de glasul Domnului; şi au fost conduşi de multe predici şi profeţii. Şi au fost mustraţi tot timpul de cuvântul lui Dumnezeu; şi au fost conduşi de puterea braţului Lui, prin pustiu, până când au ajuns într-o ţară care e numită ţara lui Zarahemla.

14 Şi au descoperit un popor care se numea poporul lui Zarahemla. Acum, era o mare bucurie printre poporul lui Zarahemla; şi, de asemenea, Zarahemla s-a bucurat nespus de mult pentru că Domnul a trimis poporul lui Mosia cu plăcile de aramă care conţineau cronica iudeilor.

15 Iată, s-a întâmplat că Mosia a descoperit că poporul lui Zarahemla a plecat din Ierusalim atunci când Zedechia, regele Iudeii, a fost prins şi dus rob în Babilon.

16 Şi ei au călătorit în pustiu şi au fost conduşi de mâna Domnului peste apele cele mari, în ţara în care Mosia i-a descoperit; şi ei au locuit acolo de atunci încoace.

17 Şi la timpul când Mosia i-a descoperit, ei deveniseră foarte numeroşi. Cu toate acestea, avuseseră nespus de multe războaie şi conflicte serioase şi căzuseră sub sabie din când în când; iar vorbirea lor devenise stâlcită; şi nu aduseseră cu ei nici o cronică; şi negau existenţa Creatorului lor; nici Mosia şi nici poporul lui Mosia nu puteau să-i înţeleagă.

18 Dar s-a întâmplat că Mosia a făcut ca ei să fie învăţaţi în limba lui. Şi s-a întâmplat că, după ce au fost învăţaţi în limba lui Mosia, Zarahemla a făcut o genealogie a strămoşilor săi, după memoria sa; şi acestea sunt scrise, dar nu pe aceste plăci.

19 Şi s-a întâmplat că poporul lui Zarahemla şi acela al lui Mosia s-au unit; şi Mosia a fost numit regele lor.

20 Şi s-a întâmplat că, în zilele lui Mosia, a fost adusă o piatră în faţa lui, cu inscripţii pe ea; iar el a tălmăcit inscripţiile prin darul şi puterea lui Dumnezeu.

21 Şi au făcut o relatare despre unul, numit Coriantumr, şi despre cei ucişi din poporul său. Iar Coriantumr a fost descoperit de către poporul lui Zarahemla; şi el a locuit cu ei timp de nouă luni.

22 El, de asemenea, a spus câteva cuvinte despre strămoşii săi. Şi primii lui strămoşi au ieşit din turn, atunci când Domnul a încurcat limbile popoarelor; iar asprimea Domnului a căzut asupra lor după judecăţile Sale care sunt drepte; şi oasele lor zăceau împrăştiate în ţara dinspre nord.

23 Iată eu, Amalechi, m-am născut în zilele lui Mosia; şi am trăit ca să văd moartea lui; iar Beniamin, fiul lui, a domnit în locul lui.

24 Şi iată, am văzut în zilele regelui Beniamin un război grav şi multă vărsare de sânge între nefiţi şi lamaniţi. Dar iată, nefiţii au căpătat mare avantaj faţă de ei; da, într-atât, încât regele Beniamin i-a alungat din ţara lui Zarahemla.

25 Şi s-a întâmplat că am început să îmbătrânesc; şi neavând nici un urmaş şi cunoscându-l pe regele Beniamin ca fiind un om drept în faţa Domnului, de aceea, îi voi da lui aceste plăci, îndemnându-i pe toţi oamenii să vină la Dumnezeu, Cel Sfânt al Israelului, şi să creadă în profeţii şi în revelaţii, şi în slujirea îngerilor şi în darul de a vorbi în alte limbi, şi în darul tălmăcirii limbilor şi în toate lucrurile care sunt bune; căci nu este nimic care este bun, decât dacă vine de la Dumnezeu; iar ceea ce este rău vine de la diavol.

26 Şi acum, fraţii mei preaiubiţi, doresc ca voi să veniţi la Hristos, care este Cel Sfânt al Israelului, şi să vă împărtăşiţi din Salvarea Lui şi din puterea mântuirii Lui. Da, veniţi la El şi oferiţi-i sufletele voastre întregi ca o jertfă pentru El, şi continuaţi în posturi şi rugăciuni şi răbdaţi până la capăt; şi aşa cum Domnul trăieşte, tot aşa veţi fi salvaţi.

27 Iar acum voi vorbi despre un anumit număr de oameni care s-au dus în pustiu ca să se reîntoarcă în ţara lui Nefi; căci a fost un număr mare care dorea să stăpânească ţara moştenirii lor.

28 De aceea, ei s-au dus în pustiu. Şi conducătorul lor, fiind un om tare şi puternic, şi un om încăpăţânat, prin urmare a provocat un conflict printre ei; şi toţi au fost ucişi în pustiu, în afară de cincizeci, iar aceştia s-au întors în ţara lui Zarahemla.

29 Şi s-a întâmplat că ei, de asemenea, au luat pe alţii în număr mare şi au călătorit iarăşi în pustiu.

30 Iar eu, Amalechi, am avut un frate care, de asemenea, s-a dus cu ei; şi de atunci nu am aflat nimic de ei. Şi timpul se apropie să mă culc în mormânt; iar aceste plăci sunt pline. Şi închei vorbirea mea.