Capitolul 19

Binecuvântări temporale şi spirituale ce rezultă din Cuvântul de înţelepciune

Tatăl nostru Ceresc ne-a dat Cuvântul de înţelepciune pentru a ne binecuvânta cu sănătate fizică şi a ne pregăti pentru viaţa veşnică.

Din viaţa lui George Albert Smith

În copilărie, George Albert Smith a suferit de febră tifoidă. Doctorul, care l-a diagnosticat, i-a spus mamei lui că el trebuia să stea în pat trei săptămâni, să nu mănânce alimente în stare solidă şi să bea puţină cafea. Mai târziu, preşedintele Smith a povestit:

„După ce el a plecat, eu i-am spus mamei că nu voiam să beau cafea. Fusesem învăţat Cuvântul de înţelepciune, revelat de Domnul lui Joseph Smith, în care eram sfătuiţi să nu folosim cafea.

Mama adusese trei copii pe lume şi doi muriseră. Era deosebit de îngrijorată din cauza mea”.

Tânărul George Albert Smith a cerut în schimb o binecuvântare a preoţiei, pe care a primit-o de la învăţătorul lui de acasă.

„În dimineaţa următoare, când a venit doctorul, eu mă jucam afară cu ceilalţi copii. El a fost surprins. M-a consultat şi a descoperit că febra mea dispăruse şi eu păream să mă simt bine.

Am fost recunoscător Domnului pentru însănătoşirea mea. Am fost sigur că El mă vindecase.”¹

Preşedintele Smith a dorit ca sfinţii să înţeleagă că supunerea faţă de Cuvântul de înţelepciune ne aduce nu numai sănătate fizică, ci şi binecuvântări spirituale. Într-o sesiune a preoţiei din cadrul conferinţei generale, el a relatat povestea profetului Daniel din Vechiul Testament, care a fost dus captiv în Babilon şi ar fi trebuit să mănânce din hrana de la masa împăratului şi să bea vinul de la masa împăratului:

„Daniel a fost un profet al lui Dumnezeu şi a fost profet pentru că el a ţinut poruncile lui Dumnezeu. Aş dori… să duceţi acest mesaj cu dumneavoastră. Daniel şi tovarăşii lui au respectat învăţăturile lui Dumnezeu cu privire la hrana şi băutura pe care trebuiau s-o bea şi au refuzat să accepte hrana care era servită la masa împăratului (vezi Daniel 1:3–16)”.

Preşedintele Smith a continuat să explice că, datorită supunerii lui Daniel faţă de legea sănătăţii dată de Domnul în zilele lui, nu numai că viaţa i-a fost cruţată, ci Daniel a primit, de asemenea, o mare binecuvântare spirituală: „duhul, suflarea Celui Atotputernic” care dă priceperea.² (Vezi sugestia 1 de la pagina 211.)

Învăţături ale lui George Albert Smith

Cuvântul de înţelepciune este un sfat pe care ni l-a dat cu dragoste Tatăl nostru, care ştie toate lucrurile.

Voi citi o parte din ceea ce a spus Domnul membrilor Bisericii în ziua de 27 februarie 1833.

„Un cuvânt de înţelepciune în beneficiul consiliului înalţilor preoţi, adunaţi în Kirtland, al Bisericii şi, de asemenea, al sfinţilor din Sion –

Pentru a fi trimise salutări; nu ca poruncă sau constrângere, ci ca revelaţie şi cuvânt de înţelepciune, arătând ordinea şi voinţa lui Dumnezeu în salvarea temporală a tuturor sfinţilor în ultimele zile.”

Gândiţi-vă o clipă la acest lucru – „în salvarea temporală a tuturor sfinţilor în ultimele zile”.

„Dat ca principiu, cu o promisiune adaptată la capacitatea sfinţilor slabi şi a celor care sunt cei mai slabi dintre toţi sfinţii, care sunt sau pot fi denumiţi sfinţi” (vezi D&L 89:1–3).

Apoi, Domnul continuă să ne spună lucrurile care sunt bune pentru noi, ne explică felul de alimente pe care este de dorit să le consumăm şi ne avertizează apoi asupra unora dintre lucrurile care sunt cele mai nesănătoase şi vătămătoare (vezi D&L 89:5–17).

Eu consider că noi, membrii Bisericii, suntem foarte binecuvântaţi… Domnul a fost milos cu noi, ne-a atras atenţia, ne-a sfătuit şi ne-a avertizat cu privire la multe lucruri.³

Mă gândesc la Cuvântul de înţelepciune ca la un sfat bun de la Tatăl nostru din Cer, care doreşte să-i vadă pe copiii Săi devenind mai asemănători Lui… Îl privesc ca pe sfatul părintesc al cuiva care, ştiind ce am nevoie, îmi spune: „Fiul meu, aceste lucruri nu sunt bune pentru tine şi, dacă le vei evita, îţi voi da însoţirea Spiritului meu Sfânt şi bucurie în timpul vieţii tale în această lume şi, în final, viaţa veşnică”. Cât de nechibzuit aş fi atunci să iau din aceste lucruri interzise, având asigurarea că Domnul m-a sfătuit să mă abţin de la a le consuma. M-aş simţi vinovat dacă aş lua din ele, când El, care ştie mai bine ca oricine, spune că ele sunt vătămătoare şi m-a avertizat să nu le folosesc…

El a considerat că era destul de important să ne spună şi să ne avertizeze şi, dacă El, care cunoaşte toate lucrurile, a considerat necesar să ne îndrume şi să ne sfătuiască în legătură cu aceste probleme temporale, cu câtă grijă trebuie să respectăm noi, care nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine, acest sfat divin. Consider că sfinţii din zilele din urmă au, în Cuvântul de înţelepciune, o lege care îi va exalta şi înălţa deasupra acelora care nu o ţin.⁴

Scopul Evangheliei lui Isus Hristos este de a proteja sufletele, al căror tabernacol este trupul, pentru fericirea eternă. Cât de nechibzuiţi suntem dacă cedăm în faţa obişnuinţelor şi obiceiurilor lumii! Tatăl nostru Ceresc, în bunătatea şi dragostea Sa, [ne-a avertizat]: „Datorită planurilor şi a intenţiilor rele care există şi vor exista în ultimele zile în inima conspiratorilor, v-am avertizat şi vă previn, dându-vă acest cuvânt de înţelepciune prin revelaţie” (D&L 89:4)… Scopul Evangheliei lui Isus Hristos este să ne pregătească să înţelegem frumuseţea vieţii aşa cum a arătat Domnul că trebuie trăită, spunându-ne cum putem evita lucrurile care distrug lumea.⁵

Credeţi dumneavoastră că Domnul ne-a dat Cuvântul de înţelepciune? Credeţi cu adevărat că El cunoaşte ce este bine pentru noi? Credeţi că I-ar face plăcere dacă noi am respecta această lege? El spune că I-ar face. Credeţi că a vorbit serios?⁶

Fraţi şi surori, nu putem trata cu uşurinţă Cuvântul de înţelepciune fără să fim pedepsiţi. A fost dat ca sfat şi îndemn, nu ca poruncă sau constrângere, ci ca un cuvânt de înţelepciune, de Tatăl nostru, pentru salvarea temporală a trupurilor noastre şi pregătirea sufletelor noastre pentru viaţa veşnică.⁷ (Vezi sugestia 2 de la pagina 212.)

Domnul promite sănătate psihică şi fizică celor care se supun Cuvântului de înţelepciune.

Sunt recunoscător pentru acest minunat Cuvânt de înţelepciune, aşa simplu cum este și, cum spune Domnul, „[adaptat] la capacitatea sfinţilor slabi şi a celor care sunt cei mai slabi dintre toţi sfinţii, care sunt sau pot fi denumiţi sfinţi”. Mă opresc pentru a întreba… suntem noi demni să fim numiţi sfinţi? Toţi cei care speră să fie numiţi sfinţi trebuie, cu siguranţă, să respecte Cuvântul de înţelepciune. Şi ce înseamnă acesta pentru noi? Ne aduce dulceaţa vieţii, îndepărtează de noi fumul otrăvitor pe care mulţi oameni îl inspiră ca urmare a faptului că fumează. Ne ajută să evităm acea stare de greaţă provocată de mestecatul tutunului. Ne protejează, dacă îl respectăm, de infirmităţile pe care le provoacă introducerea în trupurile noastre a [substanţelor] pe care le conţin ceaiul negru şi verde şi cafeaua şi de efectele dezastruoase ale alcoolului…

Tatăl nostru Ceresc nu numai că ne spune ce trebuie să evităm, ci ne spune şi ce putem folosi spre binele nostru. El ne spune că toate cerealele, toate plantele comestibile, rodul viei etc. sunt bune pentru om. Carnea animalelor şi păsărilor cerului; şi El menţionează că putem folosi aceste lucruri cu chibzuinţă şi recunoştinţă şi vreau să subliniez cu recunoştinţă.⁸

Observăm că respectarea legii sănătăţii are ca rezultat sănătatea psihică şi fizică şi descoperim că încălcarea ei duce la deteriorarea sănătăţii psihice şi fizice. Creatorul nostru, Tatăl spiritelor noastre este Cel care ne-a dat prilejul să locuim pe acest pământ, care a spus că anumite lucruri menţionate în această revelaţie nu sunt bune pentru noi. El ne-a făcut promisiuni preţioase, dacă noi ne vom supune acestei legi – ne promite înţelepciune, sănătate şi tărie şi că îngerul nimicitor va trece pe lângă noi şi nu ne va distruge, aşa cum a făcut cu copiii lui Israel (vezi D&L 89:18–21).⁹ (Vezi sugestia 3 de la pagina 212.)

Respectarea Cuvântului de înţelepciune ne întăreşte credinţa şi spiritualitatea.

Sunt pe deplin convins că Domnul, în mila Sa, când ne-a dat Cuvântul de înţelepciune, ni l-a dat nu numai pentru ca noi să putem avea sănătate în timp ce trăim în această lume, ci şi pentru ca credinţa noastră să poată fi întărită, ca mărturia noastră despre divinitatea misiunii Domnului şi Învăţătorului nostru să poată creşte, pentru ca astfel să putem fi mai bine pregătiţi să ne întoarcem în prezenţa Sa când viaţa noastră aici se va încheia. Mă tem că noi, în calitate de fii şi fiice ale Sionului, nu înţelegem, uneori, importanţa acestui măreţ mesaj către lume.¹⁰

Doresc să vă spun că, după părerea mea, folosirea tutunului, oricât de neînsemnat ar părea acest lucru unora dintre oameni, este un mijloc de distrugere a vieţii lor spirituale, este un mijloc de alungare de lângă ei a Spiritului Tatălui nostru, îi îndepărtează de compania bărbaţilor buni şi femeilor bune şi aduce asupra lor desconsiderarea şi mustrarea copiilor care li s-au născut; dar, în pofida tuturor acestor lucruri, diavolul îi va spune omului: „O, este un lucru neînsemnat!”.¹¹

Trăim într-o zi în care Domnul a vorbit din nou oamenilor Săi. Noi, cei care suntem membri ai Bisericii, care am respectat cerinţele Tatălui nostru din Cer, înţelegem perfect că Dumnezeu trăieşte şi că El îi răsplăteşte pe cei care Îl slujesc cu sârguinţă. Înţelegem că El ne-a dat anumite legi şi reguli pentru a ne ghida în această viaţă şi supunerea faţă de cerinţele Sale ne asigură că facem voia Sa iar supunerea noastră va avea ca rezultat primirea binecuvântărilor promise; dar, dacă nu ne supunem învăţăturilor Sale, dacă ignorăm sfaturile Sale înţelepte, atunci nu avem nicio promisiune din partea Sa şi irosim oportunităţile pe care nu le vom avea din nou. Ştiu că este important ca sfinţii din zilele din urmă să respecte această lege specială [Cuvântul de înţelepciune]. Eu cred că, supunându-se ei, sfinţii de zilele din urmă se vor bucura de mult mai multă credinţă. Citim în învăţăturile lui Mormon că, dacă nu ar fi miracole printre aceşti oameni, ar fi din cauza necredinţei lor; şi, el le-a spus mai departe că, fără credinţă, „îngrozitoare este starea omului” (vezi Moroni 7:37–38). Dacă noi încălcăm voinţa cunoscută a Domnului, este normal ca credinţa noastră să slăbească, pentru că Spiritul nu se va strădui mereu cu noi…

Eu cred cu fermitate că, dacă această cerinţă simplă este neglijată, credinţa se micşorează în inimile unora dintre oamenii noștri, că, dacă mai mulţi membri respectă Cuvântul de înţelepciune, credinţa va creşte printre sfinţii din zilele din urmă şi, ca urmare, noi vom avea o cunoaştere mai mare; pentru că, prin respectarea lui, vom dobândi dorinţa de a ne supune altor legi ale Tatălui nostru şi respectarea fiecăreia asigură primirea unei binecuvântări.¹² (Vezi sugestiile 3 şi 4 de la pagina 212.)

Trăind conform Cuvântului de înţelepciune, noi ne pregătim pentru viaţa veşnică.

Mă întreb, uneori, dacă sfinţii din zilele din urmă înţeleg că [acest Cuvânt de înţelepciune] ne-a fost dat pentru exaltarea noastră; nu numai pentru binecuvântarea noastră temporală, ci pentru a ne pregăti pentru viaţa spirituală…

Ni se spune că slava lui Dumnezeu este inteligenţa (vezi D&L 93:36) şi noi, toţi, admirăm bărbaţii inteligenţi şi femeile inteligente, ca urmare ar trebui să fie dorinţa noastră să punem bazele pentru o putere mintală sporită şi să nu facem nimic din ce ar putea s-o slăbească. Este evident în vieţile unora că, prin folosirea continuă a lucrurilor despre care Tatăl nostru Ceresc a spus că nu sunt bune, ei se privează de puterea minţii pe care ar putea-o avea; ei devin mai puţin inteligenţi şi nu reuşesc să se pregătească pentru viaţa veşnică, lucru care ar trebui să fie ambiţia lor.¹³

Dacă noi credem, aşa cum pretindem, că Isus este Hristosul şi că noi suntem copiii Tatălui nostru Ceresc, atunci cât de atenţi ar trebui să fim să ne comportăm astfel încât să fim demni de templele pe care le avem, care au fost create după chipul lui Dumnezeu! Câţi dintre noi înţeleg că, introducând în trupurile noastre lucruri pe care Tatăl nostru le-a interzis, noi pângărim templul spiritului? Câţi dintre noi se opresc pentru a se gândi la faptul că, atunci când cedăm în faţa slăbiciunii cărnii, ne privăm de ocaziile care ne aşteaptă în viitor şi de binecuvântările pe care Domnul le-a rezervat celor credincioşi?¹⁴

Dacă această lege, care este adaptată la capacitatea celor mai slabi dintre noi, este respectată, aceasta va fi temelia pe care pot fi adăugate multe binecuvântări mari pe care Tatăl nostru va fi bucuros să le reverse, la care altfel nu am avea dreptul şi pe care nu am putea să le primim. Cum ar putea vreunul dintre noi să aibă vreo scuză că ignoră o lege simplă a lui Dumnezeu despre care El, prin propriul Său glas, a spus că poate fi respectată de oricare dintre noi? Ne putem aştepta să putem ţine o lege mai mare şi să putem să ajungem la marea exaltare, dacă noi nu reuşim să respectăm această cerinţă simplă?¹⁵ (Vezi sugestia 3 de la pagina 212.)

Cel mai bun mod de a ne învăţa familiile să se supună Cuvântului de înţelepciune este să ne supunem lui noi înşine.

Dacă vor ţine Cuvântul de înţelepciune, taţii şi mamele pot transmite copiilor lor virtuţi şi puncte forte pe care altfel nu li le-ar putea da. Eu consider că Spiritul Tatălui nostru va fi în inimile şi căminele acelora care respectă această lege şi că dorinţa lor de a o respecta va fi transmisă copiilor lor… Este bine cunoscut faptul că efectul tutunului asupra creierului copiilor este cel mai dăunător, pentru că distruge memoria şi amorţeşte simţurile; de asemenea, că efectul alcoolului asupra creierului tinerilor este foarte nociv: frânge dorinţa de a fi cinstit şi drept şi duce la viciu şi infracţiune… Domnul ne-a dat această lege cu bunătate şi dragoste, promiţând anumite binecuvântări dacă ne vom supune sfatului Său. Simt că trebuie să vă îndemn, fraţii şi surorile mele, să propovăduiţi aceasta în căminele dumneavoastră. Atrageţi atenţia copiilor dumneavoastră asupra ei şi asupra răsplăţii ce rezultă din respectarea ei.

Permiteţi-mi să vă spun că cea mai bună dovadă a credinţei noastre în această lege, a faptului că noi credem că a venit de la Dumnezeu, este respectarea ei consecventă în timpul vieţilor noastre. O putem propovădui cât e ziua de lungă, dar, dacă o încălcăm în practică, exemplul nostru ar putea fi dezastruos pentru aceia pe care îi iubim mai mult decât viaţa, pentru că ei vor simţi că pot merge fără să se teamă acolo unde îi conducem noi.¹⁶

Doresc să vă implor, cercetaţi, rugându-vă, Cuvântul de înţelepciune. Nu vă limitaţi la a-l citi; cercetaţi-l rugându-vă. Descoperiţi de ce ni l-a dat Tatăl nostru Ceresc. El ni l-a dat cu promisiunea unei vieţi mai lungi şi fericite, nu dacă noi nu-l respectăm, ci dacă noi îl respectăm. Citiţi Cuvântul de înţelepciune în prezenţa familiilor voastre şi fiţi exemple. Dacă vom face aceasta, Sionul va continua să crească. Dacă noi vom face aceasta, Biserica Mielului lui Dumnezeu va continua să devină o putere care aduce binele în lume.¹⁷ (Vezi sugestia 5 de la pagina 212.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii).

La pagina 205, preşedintele Smith vorbeşte despre refuzul lui Daniel de a consuma din hrana şi vinul de la masa împăratului. Citiţi Daniel, capitolul 1 şi gândiţi-vă la un moment în care, fiind invitat, aţi refuzat să consumaţi ceva interzis prin Cuvântul de înţelepciune. În ce moduri ne putem supune Cuvântului de înţelepciune în astfel de situaţii, arătând totuşi respect celorlalţi?
Recapitulaţi prima secţiune a învăţăturilor (paginile 205–207). Cum puteţi folosi aceste învăţături pentru a ajuta pe cineva căruia îi este greu să respecte Cuvântul de înţelepciune?
Recapitulaţi pe scurt paginile 207–210, în care preşedintele Smith vorbeşte despre unele dintre binecuvântările promise acelora care se supun Cuvântului de înţelepciune (vezi, de asemenea, D&L 89:18–21). Cum s-au împlinit aceste promisiuni în viaţa dumneavoastră? Ce alte binecuvântări aţi primit pe măsură ce aţi trăit potrivit acestei legi?
La pagina 209, preşedintele Smith promite că respectarea Cuvântului de înţelepciune aduce „dorinţa de a ne supune”. Ce înseamnă aceasta pentru dumneavoastră?
După părerea dumneavoastră, cum ajută supunerea noastră faţă de Cuvântul de înţelepciune Biserica „să devină o putere care aduce binele în lume” (pagina 211)? Studiaţi, rugându-vă, secţiunea 89 din Doctrină şi legăminte, aşa cum îndeamnă preşedintele Smith, şi meditaţi asupra lucrurilor pe care le puteţi face pentru a vă supune mai mult Cuvântului de înţelepciune.

Scripturi suplimentare: 1 Corinteni 6:19–20; Alma 34:36; Doctrină şi legăminte 29:34; 130:20–21.

Ajutor pentru predare: „Puteţi să vă exprimaţi dragostea pentru cei cărora le predaţi ascultându-i cu atenţie şi fiind interesaţi în mod sincer de viaţa lor. Dragostea asemănătoare celei a lui Hristos are puterea de a înduioşa inimile şi de a ajuta oamenii să fie receptivi la şoaptele Spiritului” (Predarea, nu este chemare mai mare, p. 46).

Preşedintele Smith ne-a învăţat că, datorită faptului că a respectat legea sănătăţii dată de Domnul în zilele sale, Daniel a fost demn de „duhul, suflarea Celui Atotputernic” care dă priceperea.

„Tatăl nostru Ceresc nu numai că ne spune ce trebuie să evităm, ci ne spune şi ce putem folosi spre binele nostru.”