Urmează-L pe Isus Hristos cu pașii credinței
Hristos ne poate purta astăzi prin perioadele grele. El a făcut aceasta pentru pionierii de la începuturi și El face aceasta acum pentru fiecare dintre noi.
Mulțumesc corului pentru interpretarea imnului „În orice pas, credință”. Muzica și versurile acestui cântec au fost scrise în anul 1996 de fratele Newell Dayley1 cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la sosirea primilor pionieri, în Valea Salt Lake, în anul 1847.
Deși acest cântec a fost scris pentru acea aniversare, mesajul său se adresează întregii lumi.
Mi-a plăcut întotdeauna refrenul:
În orice pas, credință! Noi pe Hristos urmăm!
Plini de credință-n dragostea-I, noi într-un glas cântăm.2
Frați și surori, depun mărturie că, atunci când Îl urmăm pe Isus Hristos cu pașii credinței, există speranță. Există speranță în Domnul Isus Hristos. Există speranță pentru toți în această viață. Există speranță să trecem peste greșelile noastre, tristețile noastre, poticnirile noastre, încercările noastre și necazurile noastre. Există speranță că ne vom pocăi și vom fi iertați și îi vom ierta pe alții. Depun mărturie că există speranță și pace în Hristos. El ne poate purta astăzi prin perioadele grele. El a făcut aceasta pentru pionierii de la începuturi și face aceasta acum pentru fiecare dintre noi.
Anul acesta se sărbătoresc 175 de ani de la sosirea primilor pionieri în Valea Salt Lake, ceea ce m-a făcut să reflectez la strămoșii mei, dintre care unii au mers pe jos de la Nauvoo la Valea Salt Lake. Am străbunici care au străbătut câmpiile în tinerețea lor. Henry Ballard avea 20 de ani;3 Margaret McNeil avea 13;4 și Joseph F. Smith, care a devenit, mai târziu, al șaselea președinte al Bisericii avea doar 9 ani când a sosit în Valea Salt Lake5.
Ei s-au confruntat cu lipsuri de toate felurile de-a lungul drumului: ierni reci, boli și lipsa de hrană și îmbrăcăminte adecvate. De exemplu, când Henry Ballard a intrat în Valea Salt Lake, el s-a bucurat să vadă „pământul promis”, dar a trăit cu teama că ar putea să-l vadă cineva, pentru că hainele pe care le purta erau atât de zdrențuite, încât nu-i acopereau tot trupul. El a stat ascuns în tufișuri întreaga zi până când s-a întunecat. Apoi, s-a îndreptat către o casă și a cerșit îmbrăcăminte pentru a-și continua călătoria și a-și găsi părinții. El a mulțumit lui Dumnezeu pentru că ajunsese la viitorul său cămin în siguranță.6
Străbunicii mei L-au urmat pe Isus Hristos cu pașii credinței în timpul tuturor încercărilor lor. Le sunt recunoscător pentru că nu au renunțat niciodată. Pașii credinței lor ne-au binecuvântat, pe mine și generații care au urmat, așa cum pașii de astăzi ai credinței dumneavoastră îi vor binecuvânta pe urmașii dumneavoastră.
Cuvântul pionier poate fi folosit în două sensuri. Poate însemna o persoană care se numără printre primii care explorează sau se stabilesc într-un teritoriu nou. A fi pionier poate însemna a fi cel care deschide sau pregătește o cale pe care să o urmeze alții.7
Când mă gândesc la pionierii care au pregătit calea pentru alții, mă gândesc întâi la profetul Joseph Smith. Joseph a fost pionier pentru că pașii credinței lui l-au condus către o dumbravă în care el a îngenuncheat în rugăciune și a deschis calea pentru ca noi să avem plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos. Credința lui Joseph de a „[cere] de la Dumnezeu”8, în acea dimineață de primăvară din anul 1820, a deschis calea pentru restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos, ceea ce a inclus existența din nou pe pământ a profeților și apostolilor, care sunt chemați să slujească.9 Eu știu că Joseph Smith este un profet al lui Dumnezeu. Știu că pașii făcuți cu credință de el l-au condus spre a îngenunchea în prezența lui Dumnezeu Tatăl și a Preaiubitului Său Fiu, Isus Hristos.
Pașii credinței profetului Joseph i-au dat puterea să fie instrumentul Domnului în a scoate la lumină Cartea lui Mormon, care este un alt testament al lui Isus Hristos și o mărturie despre harul Său ispășitor.
Prin credința și perseverența sa în fața greutăților și opoziției incredibile, Joseph Smith a putut să fie un instrument în mâinile Domnului în întemeierea Bisericii lui Isus Hristos din nou pe pământ.
În cadrul ultimei conferințe generale, am vorbit despre cum m-a binecuvântat slujirea mea în misiune cu timp deplin. Am fost binecuvântat când v-am învățat despre planul glorios al salvării întocmit de Tatăl Ceresc, Prima Viziune a lui Joseph Smith și traducerea Cărții lui Mormon făcută de el. Aceste învățături și doctrina restaurate mi-au îndrumat pașii credinței în a-i învăța pe cei care erau dornici să asculte mesajul restaurării Evangheliei.
Misionarii noștri de astăzi sunt pionieri ai prezentului, pentru că ei împărtășesc acest mesaj glorios oamenilor din întreaga lume, deschizând astfel calea pentru ca toți copiii Tatălui Ceresc să Îi cunoască pe El și pe Fiul Său, Isus Hristos. Acceptarea Evangheliei lui Isus Hristos deschide tuturor calea spre a se pregăti pentru rânduielile și binecuvântările Bisericii și ale templului și a le primi.
În cadrul ultimei conferințe generale, președintele Russell M. Nelson a reafirmat „că Domnul a cerut fiecărui tânăr băiat demn și capabil să se pregătească pentru a sluji în misiune” și că „o misiune este o ocazie importantă, dar opțională” pentru „[surorile] tinere și capabile”10.
Dragi tineri băieți și tinere fete, pașii credinței voastre vă vor ajuta să dați curs invitației Domnului de a sluji în misiune – de a fi pionieri ai prezentului – prin faptul că deschideți calea pentru ca toți copiii lui Dumnezeu să găsească și să stea pe cărarea legămintelor care duce înapoi, în prezența Sa glorioasă.
Președintele Nelson a fost pionier în Biserică. În calitate de apostol, dânsul a călătorit și a deschis multe țări pentru predicarea Evangheliei. La scurt timp după ce a devenit profetul și președintele Bisericii, dânsul ne-a implorat să „[ne mărim] capacitatea spirituală de a primi revelație”11. Dânsul continuă să ne învețe să ne întărim mărturiile. În cadrul unei adunări de devoțiune pentru tineri adulți, dânsul a spus:
„Vă implor să preluați controlul asupra mărturiei voastre. Lucrați pentru a o obține. Asumați-vă responsabilitatea. Îngrijiți-vă de aceasta. Hrăniți-o astfel încât să crească…
[Apoi,] fiți atenți la miracolele care vor avea loc în viața voastră”12.
Dânsul ne învață cum să ne bizuim mai mult pe forțele proprii din punct de vedere spiritual. Dânsul a spus: „În zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”13.
Eu depun mărturie că președintele Russell M. Nelson este profetul lui Dumnezeu pe pământ astăzi.
Salvatorul nostru, Isus Hristos, este pionierul suprem în pregătirea căii. Într-adevăr, El este „calea”14 pentru ca planul salvării să fie înfăptuit, astfel încât noi să ne putem pocăi și, prin credința în El, să ne întoarcem la Tatăl nostru Ceresc.
Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”15. El a promis că nu ne va lăsa orfani; El va veni la noi când vom avea încercări.16 El ne invită să venim la El cu toată inima, iar El ne va tămădui.17
Depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul nostru și Mântuitorul nostru, Avocatul nostru la Tatăl. Tatăl nostru Ceresc a deschis calea pentru ca noi să ne întoarcem la El urmându-L pe Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, cu credință în fiecare pas.
Străbunicii mei și alți pionieri de la începuturi s-au confruntat cu multe obstacole în călătoria spre Valea Salt Lake, venind cu căruțe, cărucioare și mergând pe jos. Și noi ne vom confrunta cu încercări în călătoria noastră individuală prin această viață. Noi nu împingem cărucioare și nu conducem căruțe cu coviltir peste munți abrupți și prin nămeți mari de zăpadă; noi încercăm, cum au făcut și ei, să biruim spiritual ispitele și încercările din zilele noastre. Avem cărări de străbătut; avem dealuri – și uneori munți – de urcat. Deși încercările de astăzi sunt diferite de cele din perioada pionieratului de la începuturi, ele nu sunt mai puțin grele pentru noi.
Este important să-l urmăm pe profet și să ne menținem picioarele bine fixate pe cărarea legămintelor credincioșiei, așa cum au făcut și pionierii de la începuturi.
Să-L urmăm pe Isus Hristos cu credință în fiecare pas. Trebuie să-I slujim Domnului și să ne slujim unul altuia. Trebuie să ne întărim spiritual ținându-ne și onorându-ne legămintele. Nu trebuie să pierdem din vedere necesitatea de a ține poruncile. Satana încearcă să ne atenueze devotamentul și dragostea față de Dumnezeu și Domnul Isus Hristos. Vă rog să vă aduceți aminte că, dacă cineva își va pierde calea, Salvatorul nu ne va pierde niciodată. Prin binecuvântarea pocăinței, noi ne putem întoarce la El. El ne va ajuta să învățăm, să progresăm și să ne schimbăm pe măsură ce ne străduim să rămânem pe cărarea legămintelor.
Fie ca noi să călcăm întotdeauna pe urmele pașilor lui Isus Hristos și, cu credință în fiecare pas, să ne concentrăm asupra Sa, menținându-ne picioarele bine fixate pe cărarea legămintelor este rugăciunea mea umilă, în numele lui Isus Hristos, amin.