„Am avut grijă de tine”, Liahona, iul./aug. 2022.
Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Am avut grijă de tine
Sentimentul puternic care m-a cuprins a fost atât de intens, încât m-a făcut să cad în genunchi.
Aveam doar trei ani și nu doream să părăsesc spitalul în care părinții mei se recuperau după accidentul de mașină.
Fotografie prin amabilitatea autoarei; colțuri ale fotografiei de la Getty Images
M-am luptat timp de mulți ani cu traume și anxietate asociate unui accident de mașină în care părinții mei și cu mine am fost implicați când aveam trei ani. Fratele meu nenăscut nu a supraviețuit.
La cea de a 25-a aniversare a accidentului, mi-am amintit cele întâmplate. Câteva luni mai târziu, încă îmi era greu când o prietenă mi-a sugerat să mă îndrept către Tatăl meu Ceresc. Am râs și, apoi, am întrebat: „Ce va face El pentru mine?”.
Greutățile mele au continuat. După un alt an sau doi, mă săturasem de durere, iar durerea mea se transforma în mânie. Am urmat sfatul prietenei mele și am început să mă îndrept către Dumnezeu.
„Dacă ești cu adevărat acolo, trimite pe cineva – pe oricine”, m-am rugat. „Am nevoie de cineva!”
Ziua a venit și s-a dus în timp ce stăteam la ușă, așteptând în zadar.
„Vezi, Dumnezeule, nimănui nu-i pasă!”, am spus. „Nimeni nu a venit!”
În timp ce lacrimile mi se prelingeau pe față, am intrat încet în casă și am închis ușa. Am urcat pe scări simțindu-mă înfrântă. Dar, când am ajuns în capătul scărilor, am avut un sentiment puternic. A fost atât de puternic, încât am căzut în genunchi.
Apoi, mi-a venit în minte acest gând: „ReNae, am avut grijă de tine”.
Tatăl Ceresc mi-a trimis acel gând puternic într-un mod duios când aveam cea mai mare nevoie de el. Mi-am dat seama că El chiar mă iubește și că mă cunoaște cu adevărat. El mă iubește atât de mult, încât mi-a dat libertatea morală de a alege. El nu mă va forța pe mine sau pe nimeni altcineva să-L urmăm, dar El și Fiul Său ne invită să venim la Ei (vedeți Matei 11:28-30).
Din acea zi, știu că mă pot bizui pe El. Viața mea este mai bună acum, deoarece mă străduiesc să-L urmez și să-L aud în fiecare zi. Deși Tatăl Ceresc și Isus Hristos îmi permit să simt durere, Ei îmi aduc, de asemenea, pace, alinare, tărie și curaj, astfel încât să pot învăța făcând lucruri dificile. Faptul de a simți durere mă ajută să-i înțeleg și să-i ajut pe alții care întâmpină dificultăți.
Este posibil să nu știm niciodată în totalitate prin ce trec alții, dar putem da dovadă de dragoste față de cei din jurul nostru. Sunt recunoscătoare să știu că Tatăl meu Ceresc mă iubește și mă ascultă când Îl chem.