„Loc pentru a progresa”, Liahona, iulie/aug. 2022.
Să îmbătrânim având credință
Loc pentru a progresa
Domnul știa că voi prospera și voi înflori din nou.
Trecuseră câțiva ani de când soțul meu, Jerold, a decedat. Cancerul a apărut repede și agresiv și, după trei luni, el a murit. Acum, mă gândeam la el în timp ce lucram în grădina mea.
În timp ce mutam în alt vas o plantă, mi-a venit un gând. Înainte să intervin, planta era bine. Era acasă în vasul în care se afla deja, dar nu prospera. Știam că, dacă nu o voi planta într-un alt vas la un moment dat, cel mai probabil va înceta să mai înflorească și chiar va înceta poate să crească. Cu siguranță, nu ar fi fost în măsură să dea tot ce are mai bun.
Așadar, am hotărât să ofer plantei loc pentru a crește mutând-o într-un vas mai mare. Nu un vas foarte mare, ci unul care era doar cu 5 centimetri mai mare în diametru. Dacă i-aș fi oferit prea mult spațiu, ar fi putut ajunge să aibă prea multă apă și să moară din cauza putrezirii rădăcinii.
Mă așteptam ca planta să aibă dificultăți în timp ce încerca să se adapteze. Se simțea destul de confortabil, bine așezată în vasul în care se obișnuise. Nu era conștientă că schimbarea avea să o ajute să continue să crească. Trebuia să o îngrijesc, oferindu-i lumina, apa și nutrienții necesari în această perioadă de adaptare. Știam că, în cele din urmă, va prospera și va înflori din nou.
Gândindu-mă la viața mea în calitate de văduvă, mi-am dat seama că eram ca acea plantă. Mă simțisem confortabil. Mă descurcam bine. Dar, când soțul meu a murit, am auzit Spiritul șoptindu-mi că voi trece printr-o nouă etapă de creștere. Încă mai aveam lucruri pe care trebuia să le învăț și să le fac în această viață.
În următorii doi ani, alți șapte bărbați din episcopia noastră au decedat, de asemenea. Am început să le rog pe prietenele mele care au devenit recent văduve să se adune, să vorbească, să se viziteze, să le slujească altora – pentru ca fiecare dintre noi să se simtă mai puțin singură. Niciuna dintre noi nu ar fi ales să fie „mutată într-un vas nou”. Dar, pe măsură ce m-am adaptat la viața muritoare fără soțul meu, am descoperit că puteam oferi sprijin altora care se confruntau cu o încercare asemănătoare. Am descoperit, de asemenea, că erau multe ocazii de a petrece timp alături de copii și nepoți și de a-i asigura că, prin ispășirea lui Isus Hristos, în viața următoare, familia noastră poate fi din nou împreună.
Nu aș fi anticipat niciodată progresul pe care urma să-l am din cauza pierderii soțului meu. Dar Tatăl Ceresc a intervenit și m-a „mutat într-un alt vas”, oferindu-mi loc să progresez punând-mă într-un vas puțin mai mare – o nouă provocare care mi-a oferit ocazia de a crește.
Încă îmi este dor de Jerold în fiecare zi. Ani mai târziu, încă mă mai străduiesc în timp ce încerc să mă adaptez schimbării de a fi fără el. Dar știu că Domnul mă va hrăni spiritual de-a lungul drumului. Cu timpul și având încredere în El, voi prospera și voi înflori din nou.
Autoarea articolului locuiește în Idaho, SUA.