Noi vorbim despre Hristos
Varza din JADEIT
Autoarea articolului locuieşte în Utah, SUA.
În timpul misiunii mele în Taiwan, într-o zi de pregătire, colega mea şi cu mine am petrecut puţin timp la Muzeul Palatului Naţional din Taipei. Atracţia principală este o lucrare de artă intitulată Varza din jadeit. Erau atât de mulţi oameni care o admirau, însă eu nu vedeam decât o varză sculptată din jad. Era drăguţă, fără îndoială, dar trebuia să existe ceva în legătură cu Varza din jad ce eu nu reuşeam să văd.
Când vizita noastră la muzeu s-a încheiat, am întrebat-o pe colega mea: „Ce părere ai despre Varza din jadeit?”.
„Îmi place lucrarea aceea!”
„De ce?”, am întrebat eu. „Este doar o varză.”
„Glumeşti? Varza din jadeit este o metaforă a vieţii mele!”, a exclamat ea.
„Varza?”
„Da! Nu ştii povestea?”
„Se pare că nu.”
Ea mi-a spus povestea. Şi a avut dreptate. Varza din jadeit a devenit metafora misiunii şi a vieţii mele.
Pentru ca o sculptură din jad să aibă valoare mare, jadul trebuie să aibă o culoare uniformă. Sculpturile făcute din jad perfect se vând la preţuri mari, deoarece este aproape imposibil să găseşti jad perfect. Varza din jadeit are culoarea verde într-o parte şi albă în cealaltă, şi are crăpături şi încreţituri. Niciun sculptor talentat nu şi-ar fi pierdut timpul cu o aşa bucată de jad, până când a venit cineva pe care chinezii îl numesc sculptorul maestru.
Dacă acest jad ar putea vorbi, îmi pot imagina conversaţia pe care ar purta-o cu acest sculptor nou. Îmi imaginez cum sculptorul ar lua această bucată de jad în mână.
„Ce vrei?”, ar întreba jadul.
„Caut jad pentru a sculpta”, ar spune sculptorul.
„Atunci caută în altă parte. Eu nu am nicio valoare. Am două culori diferite, atât de amestecate încât nu ai reuşi niciodată să le separi. Am crăpături şi încreţituri. Nu voi avea niciodată valoare. Nu-ţi pierde timpul cu mine.”
„O, micuţule jad! Ai încredere în mine. Sunt un sculptor maestru. Voi face din tine o capodoperă.”
Ceea ce face ca Varza din jadeit să fie atât de uimitoare este faptul că acest sculptor maestru anonim a folosit părţile slabe ale jadului − cele două culori, crăpăturile şi încreţiturile − pentru a face varza cât mai naturală. Partea albă, opacă, a devenit tulpina verzei, iar crăpăturile şi încreţiturile au dat viaţă frunzelor. Dacă jadul nu ar fi avut aceste „slăbiciuni”, varza nu ar fi părut atât de reală.
Datorită frumuseţii acestei opere de artă, ea a devenit un dar pentru unul dintre membrii casei regale din China şi a decorat holurile unor palate frumoase din Asia până să ajungă la muzeul din Taiwan.
Îmi aminteşte de Eter 12:27: „Dacă oamenii vin la Mine, eu le voi arăta slăbiciunea lor… iar harul Meu este destul pentru toţi oamenii care se umilesc în faţa Mea; căci dacă ei se umilesc în faţa Mea şi au credinţă în Mine, atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru ei”.
După ce am văzut Varza din jadeit, acest verset a căpătat o însemnătate nouă. Cu toţii suntem ca această bucată de jad, cu excepţia faptului că noi suntem încă în proces de sculptare. Trebuie să avem încredere în sculptorul maestru, Isus Hristos, care va lua slăbiciunile noastre şi le va face să fie puternice. Având o perspectivă imperfectă, noi ne concentrăm uneori pe defectele noastre şi, apoi, ne pierdem speranţa, deoarece credem că nu vom fi niciodată destul de buni. Dar Salvatorul nostru, Isus Hristos, ne vede aşa cum putem deveni. Pe măsură ce permitem ispăşirii Lui să aibă efect în viaţa noastră, El ne va modela şi ne va face capodopere care vor trăi, într-o zi, alături de Împăratul împăraţilor.