Misiunea divină a lui Isus Hristos – Pâinea vieţii

Studiaţi, rugându-vă, acest material şi căutaţi să aflaţi ce să împărtăşiţi. În ce mod înţelegerea vieţii şi misiunii Salvatorului va spori credinţa dumneavoastră în El şi le va binecuvânta pe cele cărora le purtaţi de grijă prin învăţământul prin vizite? Pentru mai multe informaţii, accesaţi reliefsociety.lds.org.

Credinţă, familie, alinare

Imagine

Jesus Christ seated at a table with His apostles. The apostles are watching Christ as He breaks bread and offers it to them in remembrance of His body and blood. The painting depicts the institution of the Sacrament at the Last Supper.

Detaliu din Spre pomenirea mea, de Walter Rane.

Isus a spus: „Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51). „Isus ne învaţă pe noi, ucenicii Săi, că trebuie să ne îndreptăm spre Dumnezeu în fiecare zi pentru pâinea – pentru ajutorul şi hrana – de care avem nevoie în acea zi” a spus vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. „Invitaţia Domnului… ne vorbeşte despre un Dumnezeu iubitor, care cunoaşte chiar şi micile nevoi zilnice ale copiilor Săi şi care este nerăbdător să-i ajute, unul câte unul. El ne spune că putem cere cu credinţă de la acea Fiinţă «care dă tuturor cu mâna largă şi fără mustrare, şi… îi va fi [dat]» (Iacov 1:5).”¹ Când înţelegem că Isus Hristos Se va îngriji de nevoile noastre, ne îndreptăm către El pentru hrana noastră spirituală.

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne invită „să ne alăturăm experienţei ucenicilor din vechime ai lui Hristos care au dorit şi ei pâinea vieţii – aceia care nu s-au întors dar care au venit la El, au stat cu El şi care au înţeles că pentru siguranţă şi salvare nu există altul la care s-ar fi putut duce vreodată”.²

Scripturi suplimentare

Ioan 6:32-35; Alma 5:34; 3 Nefi 20:3-8

Din scripturi

Isus Hristos propovăduia unei mulţimi de peste 4000 de oameni. După trei zile, El a spus ucenicilor Săi: „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată… n-au ce mânca.

Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum …

Ucenicii I-au răspuns: «Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?».

«Câte pâini aveţi?», i-a întrebat Isus. «Şapte», I-au răspuns ei”.

Apoi Hristos „a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă…

Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri”. (Vezi Marcu 8:1-9.)