Inimi legate împreună
Când aţi fost botezaţi, strămoşii dumneavoastră au privit spre dumneavoastră cu speranţă… S-au bucurat să-l vadă pe unul dintre descendenţii lor făcând legământ să-i găsească.
Mesajul meu se adresează acelora care sunt convertiţi la Biserică. Peste jumătate din membrii de astăzi ai Bisericii aleg să fie botezaţi după vârsta de opt ani. Deci, dumneavoastră nu sunteţi excepţia din Biserică. Doresc să vă spun cât de mult vă iubeşte Domnul şi cât de multă încredere are în dumneavoastră. Şi, chiar mai mult, doresc să vă spun cât de mult depinde El de dumneavoastră.
I-aţi simţit dragostea, cel puţin până la un anumit grad, atunci când aţi fost botezaţi. Cu mulţi ani în urmă, am dus în apele botezului un tânăr băiat de 20 de ani. Colegul meu şi cu mine l-am învăţat Evanghelia. El a fost primul din familia sa care a auzit mesajul Evangheliei restaurate. A cerut să fie botezat. Mărturia Spiritului l-a făcut să dorească să urmeze exemplul Salvatorului, care a fost botezat de către Ioan Botezătorul, chiar dacă El era fără de păcat.
În timp ce îl scoteam din apele botezului pe acel tânăr băiat, m-a surprins aruncându-şi braţele în jurul gâtului meu şi şoptindu-mi la ureche, în timp ce-i curgeau lacrimi pe obraji: „Sunt curat, sunt curat“. Acelaşi tânăr băiat, după ce ne-am aşezat mâinile pe capul lui şi i-am conferit Duhul Sfânt prin autoritatea Preoţiei lui Melhisedec, mi-a spus: „Când ai spus cuvintele, am simţit ceva asemănător unui foc coborând din creştetul capului prin corp, până mi-a ajuns la picioare“.
Experienţa pe care aţi avut-o a fost unică pentru dumneavoastră, dar într-o oarecare măsură aţi simţit măreţia binecuvântării pe care aţi primit-o. Începând de atunci, aţi simţit realitatea promisiunilor ce v-au fost făcute şi a promisiunilor pe care le-aţi făcut. Dumneavoastră aţi simţit curăţarea care a venit de la propriul botez, datorită ispăşirii lui Isus Hristos. Aţi simţit şi schimbarea în inima dumneavoastră, pe măsură ce Duhul Sfânt a devenit partenerul dumneavoastră. Dorinţele dumneavoastră au început să se schimbe.
Când cineva îmi spune că el sau ea este un(o) convertit(ă) la Biserică, îl(o) întreb: „A acceptat şi altcineva din familia dumneavoastră Evanghelia?“ Atunci când răspunsul este: „Da“, urmează o descriere entuziasmatã a miracolului fericit care a avut loc în viaţa unui părinte, a unui frate, a unei surori sau a unui bunic. Este o bucurie să ştii că cineva din familia lui(ei) împărtăşeşte aceeaşi binecuvântare şi fericire. Atunci când răspunsul este: „Nu, până acum sunt singurul (singura) membru(ă).“, el sau ea vor vorbi aproape întotdeauna despre părinţii lor, spunând ceva de genul: „Nu, nu încă. Dar încă încerc.“ Iar dumneavoastră puteţi spune, după sunetul vocii, că acel convertit nu se va opri niciodată să încerce, niciodată.
Domnul ştia că dumneavoastră veţi avea acele sentimente atunci când v-a permis să primiţi legămintele care vă binecuvântează viaţa. El a ştiut că veţi avea dorinţa să împărtăşiţi cu familia dumneavoastră binecuvântările pe care le-aţi simţit venind în Biserică. Mai mult, El a ştiut cum urma să crească acea dorinţă atunci când dumneavoastră aţi ajuns să cunoaşteţi bucuria promisiunilor pe care El ni le face în templele sacre. Acolo, pe aceia care suntem demni, El ne lasă să facem legăminte cu El. Noi promitem să ţinem poruncile Sale. Iar El ne promite că, dacă suntem credincioşi, putem trăi cu El în slavă, ca familii veşnice, în lumea care va veni.
În bunătatea Sa plină de iubire, El a ştiut că dumneavoastră veţi avea dorinţa de a fi împreună cu familia şi cu părinţii dumneavoastră pentru totdeauna. Poate că aţi avut un bunic asemănător cu al meu, care întotdeauna părea să-mi preţuiască vizitele. Am crezut că am fost nepotul lui favorit, până când verii meu mi-a spus că şi ei au simţit acelaşi lucru. El nu mai este acum printre noi. Toţi bunicii mei şi strămoşii lor au murit. Mulţi dintre strămoşii dumneavoastră au murit fără să fi avut vreodată şansa de a accepta Evanghelia şi de a primi binecuvântările şi promisiunile pe care le-aţi primit dumneavoastră. Domnul este drept şi iubitor. De aceea, El a pregătit pentru dumneavoastră şi pentru mine o modalitate de a avea în inimile noastre dorinţa de a le oferi strămoşilor noştri toate binecuvântările pe care El ni le-a oferit nouă.
Planul de a face posibil acest lucru a fost pregătit de la început. Domnul le-a făcut promisiuni copiilor Săi cu mult timp în urmă. Ultima carte a Vechiului Testament este cartea profetului Maleahi. Iar ultimele cuvinte sunt o promisiune dulce precum şi o puternică avertizare.
„Iată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată.
El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea mea, să lovesc ţara cu blestem!“1
Este foarte important să înţelegem câteva dintre aceste cuvinte. Ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului este sfârşitul lumii. Iehova, Mesia, va veni în slavă. Toţi cei ticăloşi vor fi distruşi. Noi trăim în zilele din urmă. S-ar putea ca timpul să nu ne ajungă pentru a face ceea ce am promis să facem.
Este important să ştim de ce a promis Domnul că îl va trimite pe Ilie. Ilie a fost un mare profet cu o mare putere ce i-a fost dată de către Dumnezeu. El a deţinut cea mai mare putere pe care Dumnezeu o dă copiilor Săi: a deţinut puterea pecetluirii, puterea de a lega pe pământ şi de a fi legat în ceruri. Dumnezeu i-a dat-o apostolului Petru. Iar Domnul Şi-a ţinut promisiunea de a-l trimite pe Ilie. Ilie a venit la profetul Joseph Smith, pe 3 aprilie 1836, chiar după dedicarea Templului din Kirtland, primul templu construit după restaurarea Evangheliei. Joseph a descris sacrul moment:
„O altă viziune mare şi glorioasă a apărut în faţa noastră; pentru că, Ilie, profetul, care a fost înălţat în cer fără să guste moartea, a stat înaintea noastră şi a spus:
Iată, a venit din plin timpul care a fost spus prin gura lui Meleahi – mărturisind că el [Ilie] va fi trimis înainte de venirea măreţei şi groaznicei zile a Domnului –
Pentru a întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi, ca nu cumva întreg pământul să fie lovit cu un blestem –
De aceea, cheile acestei dispensaţii sunt încredinţate în mâinile voastre; şi prin aceasta voi veţi şti că ziua măreaţă şi groaznică a Domnului este aproape, chiar la uşă.“2
Când aţi venit în Biserică, aţi simţit că inima vă este îndreptată către familie, atât către cei care trăiesc cât şi către cei care sunt în lumea spiritelor. Domnul a oferit o altă viziune pentru a vă ajuta să ştiţi ce trebuie să faceţi cu acele sentimente.
După Joseph Smith, Domnul a chemat alţi profeţi pentru a-I conduce Biserica. Unul dintre aceştia a fost Joseph F. Smith. El a văzut într-o viziune ce s-a întâmplat în lumea spiritelor atunci când Salvatorul a apărut acolo, între momentul morţii şi cel al învierii Sale. 3 Preşedintele Smith a văzut bucuria spiritelor atunci când acestea au aflat că Salvatorul a rupt legăturile morţii şi că datorită ispăşirii Sale ei puteau fi înviaţi. Şi el L-a văzut pe Salvator organizându-şi slujitori dintre spirite, să propovăduiască Evanghelia Sa fiecărui spirit şi să ofere şansa de a alege legămintele şi binecuvântările care vă sunt oferite dumneavoastră şi pe care le doriţi şi strămoşilor dumneavoastră. Toţi urmează să aibă acea şansă.
Preşedintele Smith i-a văzut, de asemenea, pe conducătorii pe care Salvatorul i-a chemat să ducă Evanghelia copiilor Tatălui Ceresc aflaţi în lumea spiritelor. El i-a numit pe câţiva dintre ei: Tatăl Adam, Mama Eva, Noe, Avraam, Ezechiel, Ilie, profeţi pe care noi îi cunoaştem din Cartea lui Mormon, precum şi alţii din zilele din urmă, incluzându-i pe Joseph Smith, Brigham Young, John Taylor şi Wilford Woodruff. Gândiţi-vă la puterea acestor misionari de a preda Evanghelia şi de a atinge inimile strămoşilor dumneavoastră. Nu este surprinzător faptul că Wilford Woodruff a spus, în timp ce trăia, că el a crezut în faptul că numai câţiva, sau poate nici unul, dintre strămoşii Sfinţilor din Zilele din Urmă din lumea spiritelor vor alege să respingă mesajul salvării atunci când ei îl vor auzi. 4
Mulţi dintre strămoşii dumneavoastră decedaţi au primit o mărturie că mesajul misionarilor este adevărat. Când dumneavoastră aţi primit acea mărturie, le-aţi putut cere misionarilor să fiţi botezaţi. Dar aceia care sunt în lumea spiritelor nu o pot face. Rânduielile pe care dumneavoastră le preţuiţi aşa de mult sunt oferite numai în această lume. Cineva din această lume trebuie să meargă la un templu sfânt şi să accepte legămintele în locul persoanei din lumea spiritelor. De aceea noi suntem sub obligaţia de a găsi numele strămoşilor noştri şi de a ne asigura că le oferim ceea ce ei nu pot primi acolo fără ajutorul nostru.
Pentru mine, cunoaşterea acestui lucru îmi întoarce inima, nu numai către strămoşii mei care aşteaptă, ci şi către misionarii care-i învaţă. Îi voi vedea pe acei misionari în lumea spiritelor, la fel cum îi veţi vedea şi dumneavoastră. Gândiţi-vă la un misionar credincios care stă acolo împreună cu aceia pe care i-a iubit şi i-a învăţat, care sunt strămoşii dumneavoastră. Imaginaţi-vă aşa cum fac eu, zâmbetul de pe faţa acelui misionar în timp ce dumneavoastră vă îndreptaţi spre el şi spre strămoşii dumneavoastră, care au fost convertiţi de către el, însă nu au putut să fie botezaţi sau pecetluiţi cu familia până când aţi venit dumneavoastră să-i salvaţi. Nu ştiu ce protocol va fi într-un asemenea loc, dar îmi imaginez braţe puse în jurul gâtului dumneavoastră şi lacrimi de recunoştinţă.
Dacă vă puteţi imagina zâmbetul misionarului şi al strămoşului dumneavoastră, gândiţi-vă la Salvator atunci când Îl veţi întâlni. Veţi avea acel interviu. El a plătit preţul păcatelor dumneavoastră şi ale tuturor copiilor de spirit ai Tatălui Ceresc. El este Iehova. El l-a trimis pe Ilie. El a conferit puterile preoţiei de a pecetlui şi de a binecuvânta dragostea perfectă. Şi El a avut încredere în dumneavoastră, lăsându-vă să auziţi Evanghelia în timpul vieţii, oferindu-vă şansa de a accepta obligaţia de a o oferi acelora dintre strămoşii dumneavoastră care nu au avut oportunitatea dumneavoastră nepreţuită. Gândiţi-vă la recunoştinţa pe care El o are pentru aceia care plătesc preţul prin muncă şi credinţă pentru a găsi numele strămoşilor lor şi care-i iubesc pe ei şi pe El suficient de mult încât să le ofere viaţa eternă în cadrul familiilor, cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu. El le-a oferit o jertfă nesfârşită. El îi va iubi şi îi va aprecia pe aceia care plătesc orice preţ pot pentru a le permite strămoşilor lor să aleagă oferta Sa pentru câştigarea vieţii eterne.
Deoarece inima dumneavoastră a fost deja întoarsă, preţul poate nu pare a fi mare. Începeţi prin a face lucruri simple. Scrieţi ce ştiţi deja despre familia dumneavoastră. Va trebui să scrieţi numele părinţilor şi ale părinţilor lor, împreună cu datele de naştere, de deces sau de căsătorie. Atunci când puteţi, veţi dori să ţineţi o evidenţă a locurilor. Anumite lucruri le puteţi şti din memorie. Însă vă puteţi întreba şi rudele. Acestea s-ar putea să aibă câteva certificate de naştere, de căsătorie sau de deces. Faceţi copii ale acestora şi organizaţi-le. Dacă auziţi povestiri despre vieţile lor, scrieţi-le şi păstraţi-le. Dumneavoastră nu adunaţi doar nume. Aceia pe care nu i-aţi întâlnit niciodată în viaţă vă vor deveni prieteni pe care-i veţi iubi. Inima dumneavoastră va fi legată de a lor pentru totdeauna.
Puteţi începe să căutaţi, întorcându-vă în timp la primele câteva generaţii. De acolo, îi veţi identifica pe mulţi dintre strămoşii care au nevoie de ajutorul dumneavoastră. Cineva din episcopia sau ramura dumneavoastră din Biserică a fost chemat să vă ajute să pregătiţi acele nume pentru templu. Acolo le pot fi oferite legămintele care îi vor elibera din închisoarea din lumea spiritelor şi îi vor uni în familii – familia dumneavoastră – pentru totdeauna.
Şansele dumneavoastră şi obligaţiile pe care acestea le creează sunt remarcabile în toată istoria lumii. Acum, există mai multe temple pe pământ decât au existat vreodată. Mai mulţi oameni în toată lumea au simţit Spiritul lui Ilie făcându-i să păstreze o evidenţă a identităţilor şi a evenimentelor din vieţile strămoşilor lor. Există mai multe surse pentru a vă căuta strămoşii decât au existat vreodată în istoria acestei lumi. Domnul a revărsat cunoştinţe despre cum să fie făcută disponibilă acea informaţie în toată lumea, printr-o tehnologie care în urmă cu câţiva ani părea un miracol.
Odată cu aceste oportunităţi, obligaţiile noastre de a ne păstra încrederea în faţa Domnului devin mai mari. Unde este dat mult, se va cere mult.5 După ce găsiţi primele câteva generaţii, drumul va deveni mai dificil. Preţul va deveni mai mare. Pe măsură ce vă întoarceţi în timp, înregistrările devin mai puţin complete. Pe măsură ce şi ceilalţi membrii ai familiei dumneavoastră sunt în căutarea strămoşilor, veţi descoperi că strămoşului pe care îl găsiţi i-au fost oferite deja toate binecuvântările templului. Apoi, veţi avea de luat o decizie dificilă şi importantă. Veţi fi ispitit să vă opriţi şi să lăsaţi munca grea de a căuta acelora care au mai multă experienţă sau o veţi amâna pentru o altă perioadă a vieţii dumneavoastră. Dar veţi simţi, de asemenea, un sentiment în inima dumneavoastră care vă va îndemna să vă continuaţi munca, indiferent cât de grea ar fi.
Pe măsură ce vă decideţi, amintiţi-vă că numele care vor fi aşa de dificil de găsit sunt ale unor persoane reale, cărora le datoraţi propria existenţă în această lume şi pe care îi veţi întâlni din nou în lumea spiritelor. Când aţi fost botezaţi, strămoşii dumneavoastră au privit spre dumneavoastră cu speranţă. Poate, după secole, ei s-au bucurat să-l vadă pe unul dintre descendenţii lor făcând legământ să-i găsească şi să le ofere libertatea. La întâlnirea pe care-o veţi avea cu ei, veţi vedea în ochii lor fie recunoştinţă, fie o dezamăgire teribilă. Inimile lor sunt legate de dumneavoastră. Speranţa lor se află în mâinile dumneavoastră. Veţi primi mult mai multă putere pe măsură ce alegeţi să munciţi pentru a-i găsi.
În urmă cu câteva nopţi am avut un vis. Am văzut o foaie albă de hârtie pe care era scris un nume pe care nu-l cunoşteam şi o dată pe care am putut să o citesc parţial. M-am trezit şi am mers la înregistrările familiei mele. Ultimul nume de pe foaia de hârtie este de la o linie care vine din partea mamei mele, în urmă cu 300 de ani, dintr-un loc numit Eaton Bray. Cineva este nerăbdător ca o lungă aşteptare să ia sfârşit. Încă nu am găsit acea persoană. Însă am găsit din nou asigurarea că un Dumnezeu iubitor ne trimite ajutor prin răspunsul la rugăciuni în această lucrare sacră a mântuirii familiilor noastre, care este lucrarea Sa şi slava Sa şi căruia noi I-am promis inimile noastre. Eu mărturisesc aceasta, în numele lui Isus Hristos, amin.