Un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează
Este un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează şi care mărturiseşte despre miracolul restaurării.
În anul 1995, am fost invitat să adresez un cuvânt de bun-venit şi să fac unele comentarii la un seminar ştiinţific în Salt Lake City, al cărui subiect era alimentaţia copiilor. 96 de oameni de ştiinţă, din 24 de ţări, participau. În timpul comentariului meu, când am cuprins cu privirea auditoriul, am fost impresionat de multele naţiuni reprezentate, evidenţiate prin îmbrăcăminte, culoarea pielii, limbă şi alte trăsături caracteristice.
Trei sau patru luni mai târziu, am participat la o conferinţă de ţăruş pe coasta de est a Statelor Unite. În timp ce stăteam pe podium, pregătindu-ne pentru sesiunea conducătorilor preoţiei, un bărbat african a intrat în capelă şi s-a aşezat în partea de mijloc a sălii. Îmi părea oarecum familiar, dar nu-mi aminteam unde s-ar putea să-l fi văzut. M-am aplecat şi l-am întrebat pe preşedintele de ţăruş cine este acest bărbat. Preşedintele de ţăruş mi-a răspuns: „O, el nu este membru al Bisericii. Este un profesor vizitator din Africa, unde predă la o universitate prestigioasă din zonă. Cu câteva luni în urmă, a participat la un oarecare seminar în Salt Lake City. El a luat o broşură despre Biserică, care l-a făcut să citească tot ce a putut găsi despre Biserică. Acum, participă la orice adunare posibilă“. Glumind, preşedintele de ţăruş a spus după aceea: „Aş fi surprins, dacă n-ar participa şi la adunările Societăţii de Alinare“.
După adunarea conducătorilor preoţiei, m-am prezentat singur profesorului vizitator. El şi-a afirmat entuziasmul pentru această sursă de adevăr de curând descoperită. A explicat că familia lui, care este încă în Africa, a studiat cu misionarii şi va veni să se întâlnească cu el în America în aproximativ patru săptămâni, când vor fi botezaţi împreună.
La finalul sesiunii adulţilor de sâmbătă seara, acest bărbat a venit în grabă pe podium şi, bătându-se în piept, a declarat emoţionat: „Inima mea vibrează de emoţie exact aşa. Cu greu pot să o reţin în trupul meu. Nu ştiu dacă pot să aştept cele patru săptămâni până când va veni familia mea pentru a fi botezaţi“. I-am sugerat că se cuvine să-şi liniştească inima şi să-i aştepte pe soţie şi pe copii pentru a putea fi botezaţi împreună.
Când Ilie fugea să-şi scape viaţa de prinţesa feniciană rea Izabel, Domnul l-a condus pe un munte înalt unde el a avut cea mai neobişnuită experienţă. În timp ce Ilie stătea pe munte în faţa Domnului, el a simţit „un vânt tare şi puternic… dar Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt a venit un cutremur de pământ; dar Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc; dar Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un glas liniştit şi slab“ (1 Regi 19:11–12).
În diferite ocazii, sunt întrebat de cei care nu sunt de credinţa noastră, de ce Biserica noastră creşte aşa de rapid, atât ca număr de membri, cât şi ca activitate, în timp ce se spune că alte biserici sunt în declin din ambele puncte de vedere. Răspunsul la această întrebare este pur şi simplu un glas liniştit şi slab şi, după aceea, o inimă care vibrează. În această lume ocupată, agitată şi gălăgioasă, nu este ca un vânt, nu este ca un foc, nu este ca un cutremur; ci este un glas liniştit şi slab, dar un glas care se poate discerne foarte bine şi care face o inimă să vibreze. Este o ardere liniştită în noi care arată că aceasta este Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos, cu toate doctrinele, preoţia şi legămintele ei care au fost pierdute de-a lungul multor secole de întuneric şi de confuzie. Da, este un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează şi care mărturiseşte despre miracolul restaurării.
Este un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează şi care motivează milioane de membri să aibă o viaţă asemănătoare cu cea a lui Isus prin cuvânt, prin faptă şi prin slujire. Este un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează şi care motivează mii de cupluri care sunt pensionate să slujească în misiuni, de obicei, timp de 18 luni sau mai mult. Ei lasă la o parte confortul vieţii pentru a merge în lume să-i slujească pe alţii cheltuind banii lor proprii şi făcând lucruri pe care unii le-ar considera sacrificii importante, deseori slujind în locuri izolate unde apa caldă sau un pat confortabil reprezintă un lux care este doar o amintire pentru ei.
Este un glas slab şi liniştit şi o inimă care vibrează şi care determină sute de mii de tineri şi de tinere să părăsească profesiuni favorabile, să-şi amâne studiile (uneori renunţând la sport sau la alte burse) sau să-şi întrerupă poveştile de dragoste ca să-L slujească pe Domnul cheltuind proprii lor bani, pentru a vesti restaurarea Evangheliei. Este un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează şi care insuflă tinerilor noştri dorinţa şi curajul de a apăra puritatea, cinstea şi principiile, chiar cu preţul de a fi, uneori, ridiculizaţi sau respinşi. Este un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează şi care îi motivează pe unii să ţină cu bucurie poruncile lui Dumnezeu şi să împărtăşească greutăţile celor mai puţin norocoşi. Da, există putere într-un glas liniştit şi slab şi într-o inimă care vibrează.
Alma are modul lui de a pune întrebări despre condiţiile spirituale ale inimilor noastre. El întreabă: „V-aţi născut voi spiritual din Dumnezeu?“. Şi, după aceea: „Aţi primit voi imaginea Lui în înfăţişarea voastră? Aţi simţit voi această măreaţă schimbare în inimile voastre?“ (Alma 15:14; subliniere adăugată). Cu alte cuvinte, vibrează inima dumneavoastră având o mărturie despre Isus Hristos?
Permiteţi-mi să vă spun doar trei lucruri dintre cele multe care determină inima mea să vibreze? În primul rând, inima mea vibrează datorită faptului că eu ştiu că Isus Hristos este Salvatorul meu personal şi că dragostea Sa pentru mine a fost suficientă pentru a suferi durerea de neimaginat şi chiar moartea. Inima mea vibrează când, în singurătatea gândurilor mele profunde, realizez că pot fi curăţit, purificat şi mântuit prin sângele lui Isus Hristos. Inima mea vibrează când mă gândesc la preţul care a fost plătit – suferinţa care a avut loc pentru a mă cruţa pe mine de suferinţe personale asemănătoare pentru păcatele şi greşelile mele.
În al doilea rând, inima mea vibrează pentru că ştiu că un tânăr băiat, în vârstă de numai 14 ani, a mers într-o pădure şi că în urma unei rugăciuni simple şi umile cerurile s-au deschis, Dumnezeu şi Hristos au apărut şi îngeri au coborât. Şi astfel, plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos a fost restaurată împreună cu preoţia, cu toate legămintele şi cu puritatea doctrinei ei. Inima mea vibrează când mă gândesc la ceea ce a îndurat acest băiat profet pentru a aduce la lumină plenitudinea Evangheliei. În timp ce îngerii cereşti au coborât, îngerii Satanei erau, de asemenea, la lucru. Persecuţiile au început şi la fel ca viaţa profeţilor din vechime, viaţa lui Joseph s-a încheiat cu martiriul său. De-a lungul tuturor încercărilor şi persecuţiilor, tânărul profet a rămas neclintit şi hotărât.
Datorită profetului Joseph Smith, eu înţeleg pe deplin dimensiunea ispăşirii lui Hristos. Datorită profetului Joseph, înţeleg mai bine importanţa Grădinii Ghetsimani – un loc de mare suferinţă unde Hristos şi-a asumat suferinţa noastră personală nu numai pentru păcatele noastre, ci, de asemenea, pentru durerile, infirmităţile, încercările şi tragediile noastre. Înţeleg nesfârşita şi veşnica natură a sacrificiului Său mare şi final. Înţeleg mai bine dragostea Salvatorului nostru în actul Său final de mântuire. Datorită lui Joseph Smith, dragostea şi recunoştinţa mea pentru Salvator sunt mărite şi preaslăvirea mea este mai plină de înţeles. Printre multele imnuri din cartea noastră de imnuri scrise de W. W. Phelps este şi cunoscutul cântec cu cuvintele „Laudă celui ales de Iehova!“ („Laudă profetului“, Imnuri şi cântece pentru copii, pag. 50). Inima mea vibrează când cânt acest cântec.
Da, deoarece cântăm cu entuziasm şi cu plăcere, „Laudă profetului ales de Iehova“, noi cântăm despre Salvator cu şi mai multă reverenţă, emoţie şi recunoştinţă cu următoarele cuvinte: „Cât e de minunat, ce mult m-a îngrijit / Pentru mine-a murit! / Cât e de minunat, ce mult m-a iubit!“ („Eu mă minunez“, Imnuri şi cântece pentru copii, pag. 22). Inima mea vibrează datorită cunoaşterii pe care profetul Joseph a adus-o în viaţa mea cu privire la efectul personal al ispăşirii Salvatorului meu.
În al treilea rând, inima mea vibrează când studiez şi meditez asupra scripturilor sfinte din Cartea lui Mormon, care completează şi mărturiseşte mai mult despre divinitatea lui Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Salvatorul lumii. Datorită acestui însoţitor sfânt al Bibliei, înţelegerea mea despre doctrina lui Hristos s-a dezvoltat, multe din întrebările rămase fără răspuns în Biblie fiindu-mi astfel explicate spre deplina mea satisfacţie. Cartea lui Mormon este dovada clară a faptului că Joseph este un profet al lui Dumnezeu, că Hristos i-a apărut în realitate şi că Evanghelia a fost restaurată în puritatea şi plenitudinea ei.
Inima mea vibrează pentru a reflecta asupra miracolului existenţei Cărţii lui Mormon – munca laborioasă de gravare pe plăcile de metal, protejarea atentă de-a lungul secolelor de către aleşii lui Dumnezeu şi traducerea miraculoasă. Într-adevăr i se potriveşte definiţia de scriptură sfântă. Datorită dragostei maiestuoase a lui Dumnezeu pentru noi, El ne-a dat această dovadă pentru ca noi să putem fi responsabili, să putem să o examinăm în detaliu, să o studiem şi chiar să o punem la încercare. Dar, cel mai important lucru este că Dumnezeu mă iubeşte destul pentru a-mi da mie şi oricui altuia care caută sincer o revelaţie personală despre adevărul Cărţii lui Mormon – dovada clară a restaurării şi faptul că Joseph Smith a fost un profet adevărat.
Vorbind despre această sfântă cunoaştere, profetul Alma, din Cartea lui Mormon, mărturiseşte:
„Nu credeţi voi că ştiu despre aceste lucruri eu însumi? Iată, vă mărturisesc vouă că lucrurile despre care v-am vorbit sunt adevărate. Şi cum credeţi voi că ştiu despre adevărul lor?
Iată, vă spun vouă, ele mi-au fost făcute cunoscute de către Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu. Iată, am postit şi m-am rugat multe zile ca să cunosc aceste lucruri eu însumi. Şi acum, eu ştiu că ele sunt adevărate; căci Domnul Dumnezeu mi le-a făcut cunoscute mie prin Spiritul Lui Sfânt; şi acesta este spiritul revelaţiei“ (Alma 5:45–46).
La fel ca şi Alma din vechime, fiecare dintre noi, atât membri cât şi simpatizanţi sinceri, poate şti cu siguranţă că aceste lucruri sunt adevărate. Este marele nostru privilegiu de a şti. Este mai mult decât un privilegiu; este responsabilitatea noastră de a şti. Este o mare pierdere pentru noi să nu ştim când un asemenea privilegiu ne este acordat. Domnul a spus: „Bateţi, şi vi se va deschide“ (Matei 7:7). Profetul Iacov din Cartea lui Mormon a spus: „Veniţi cu toată hotărârea inimii“ (Iacov 6:5). Nu avem nevoie să ne bazăm pe instinctele noastre intelectuale sau materiale. Noi studiem, ne rugăm şi, ca şi Alma din vechime, putem să şi postim şi atunci vine un glas liniştit şi slab şi o inimă care vibrează. Imaginaţi-vă o revelaţie personală de la Dumnezeu care să ne arate că aceste lucruri sunt adevărate. Însuşi gândul acesta face ca inima mea să vibreze.
În numele lui Isus Hristos, amin.