„Plăcile de aur”, capitolul 3 din Sfinții: Relatări despre Biserica lui Isus Hristos în zilele din urmă, volumul 1, Standardul adevărului 1815-1846 (2018)
Capitolul 3: „Plăcile de aur”
CAPITOLUL 3
Plăcile de aur
Trecuseră trei ani și trei recolte. Joseph și-a petrecut majoritatea timpului curățând pământul, arând și lucrând ca angajat plătit pentru a strânge bani pentru plata anuală a proprietății familiei. Din cauza muncii, i-a fost imposibil să meargă la școală prea des și își petrecea timpului liber, în cea mai mare parte, cu familia sau cu alți muncitori.
Joseph și prietenii lui erau tineri și plini de voie bună. Uneori făceau greșeli necugetate, iar Joseph a descoperit că a fi iertat odată nu însemna că nu va mai avea nevoie vreodată să se pocăiască din nou. Nici viziunea sa glorioasă nu-i oferea răspuns la orice întrebare și nici nu punea capăt confuziei sale.1 Așadar, el a încercat să rămână aproape de Dumnezeu. A citit Biblia, a avut credință în puterea lui Isus Hristos de a-l salva și s-a supus poruncii Domnului de a nu se alătura niciunei biserici.
La fel ca mulți oameni din zonă, inclusiv tatăl său, Joseph credea că Dumnezeu poate revela cunoaștere prin intermediul obiectelor, precum toiege și pietre, așa cum făcuse cu Moise, Aaron și alții după cum este consemnat în Biblie.2 Într-o zi, în timp ce ajuta un vecin să sape o fântână, Joseph a dat peste o piatră mică îngropată adânc în pământ. Cunoscând faptul că oamenii foloseau uneori pietre speciale pentru a căuta obiecte pierdute sau comori ascunse, Joseph s-a întrebat dacă găsise o astfel de piatră. Privind prin ea, a văzut lucruri invizibile ochiului firesc.3
Darul lui Joseph privind folosirea pietrei i-a impresionat pe membrii familiei sale, care au privit acest lucru ca pe un semn al bunăvoinței divine.4 Însă, deși avea darul unui văzător, Joseph nu era încă sigur dacă Dumnezeu era mulțumit de el. El nu mai putea simți iertarea și pacea pe care o simțise după ce a avut viziunea în care I-a văzut pe Tatăl și Fiul. Dar se simțea deseori condamnat din cauza slăbiciunilor și imperfecțiunilor sale.5
În data de 21 septembrie 1823, la vârsta de șaptesprezece ani, Joseph, stătea întins pe pat în dormitorul de la mansardă, pe care îl împărțea cu frații săi. În seara aceea, el stătuse până târziu ascultând discuțiile familiei sale despre diferite biserici și doctrinele pe care acestea le propovăduiau. Acum, toată lumea dormea și în casă se așternuse liniștea.6
În întunericul camerei sale, Joseph a început să se roage, implorând intens ca Dumnezeu să-i ierte păcatele. El tânjea să comunice cu un mesager ceresc care să-l poată asigura de starea lui înaintea Domnului și care să-i dea cunoașterea despre Evanghelie care îi fusese promisă în dumbravă. Joseph știa că Dumnezeu îi răspunsese înainte la rugăciuni și avea credință deplină că El îi va răspunde din nou.
În timp ce Joseph se ruga, o lumină a apărut lângă patul său și a continuat să crească până când a umplut toată camera. Joseph a ridicat privirea și a văzut un înger, care stătea în aer. Îngerul purta o mantie amplă albă, care cobora până la încheieturi și glezne. El radia lumină iar înfățișarea lui strălucea ca fulgerul.
La început Joseph s-a temut, dar, la scurt timp, a simțit pace. Îngerul l-a chemat pe nume și s-a prezentat ca fiind Moroni. El a spus că Dumnezeu l-a iertat pe Joseph de păcatele sale iar acum avea o lucrare pentru el. El a declarat că numele lui Joseph avea să fie ținut de bine și de rău printre toate națiunile.7
Moroni a vorbit despre plăci de aur îngropate pe un deal din apropiere. Pe plăci era gravată cronica unui popor din vechime care trăise odinioară pe meleagurile americane. Cronica dezvăluia originile acestuia și relata despre faptul că Isus Hristos l-a vizitat și l-a învățat plenitudinea Evangheliei Sale.8 Moroni a spus că, îngropate cu plăcile, erau două pietre montate în arcuri de argint, pe care, ulterior, Joseph le-a numit Urim și Tumim sau tălmăcitoare. Domnul pregătise aceste pietre pentru a-l ajuta pe Joseph să traducă cronica. Pietrele transparente erau fixate împreună și atașate unei platoșe.9
În timpul care a rămas, Moroni a citat profeții din cărțile biblice ale lui Isaia, Ioel, Maleahi și Faptele apostolilor. El a explicat că Domnul urmează să vină în curând, iar familia umană nu-și va îndeplini scopul creației sale decât dacă legământul din vechime al lui Dumnezeu nu era mai întâi reînnoit.10 Moroni a spus că Dumnezeu l-a ales pe Joseph să reînnoiască legământul și că, dacă el alege să fie credincios poruncilor lui Dumnezeu, el va fi cel care va revela cronica de pe plăci.11
Înainte de a pleca, îngerul i-a poruncit lui Joseph să aibă grijă de plăci și să nu le arate nimănui, cu excepția cazului în care va fi astfel îndrumat, avertizându-l că avea să fie distrus dacă nu se supunea acestui sfat. Lumina s-a strâns în jurul lui Moroni iar el s-a înălțat la cer.12
Când Joseph stătea întins, meditând asupra viziunii, lumina a inundat din nou camera și Moroni a reapărut transmițându-i același mesaj ca înainte. Apoi a plecat, doar pentru a apărea din nou și a transmite mesajul pentru a treia oară.
El a spus: „Acum, Joseph, ai grijă! Când vei merge să iei plăcile, mintea ta va fi acoperită de întuneric și tot felul de lucruri rele îți vor trece prin minte pentru a te împiedica să ții poruncile lui Dumnezeu”. Îndrumându-l pe Joseph către cineva care să-l ajute, Moroni l-a îndemnat să-i spună tatălui său despre viziunile sale.
Îngerul i-a promis: „El va crede fiecare cuvânt pe care-l spui”.13
În dimineața următoare, Joseph nu a spus nimic despre Moroni, deși știa că tatăl său credea în viziuni și îngeri. În schimb, și-au petrecut dimineața împreună cu Alvin, strângând recolta de pe un câmp din apropiere.
Munca a fost dificilă. Joseph a încercat să țină pasul cu fratele său, în timp ce coseau prin grânele înalte. Însă, vizitele lui Moroni îl ținuseră treaz toată noaptea, iar gândurile lui se întorceau la cronica străveche și la dealul unde era îngropată.
În scurt timp, el a încetat să mai muncească iar Alvin a observat asta. El i-a spus lui Joseph: „Trebuie să continuăm să muncim sau nu ne vom termina lucrul”.14
Joseph a încercat să muncească mai mult și mai repede, dar indiferent de ceea ce făcea, nu putea să țină pasul cu Alvin. După un timp, Joseph sr. a observat că Joseph era palid și că se oprise, din nou, din lucru. „Du-te acasă”, i-a spus el, crezând că fiul său era bolnav.
Joseph l-a ascultat pe tatăl său și s-a întors acasă. Însă, încercând să sară un gard, s-a prăbușit la pământ, epuizat.
În timp ce stătea acolo, adunându-și forțele, l-a văzut, din nou, pe Moroni stând deasupra lui, înconjurat de lumină. El l-a întrebat: „De ce nu i-ai spus tatălui tău ce ți-am spus?”.
Joseph i-a spus că îi era teamă că tatăl său nu-l va crede.
„Te va crede”, l-a asigurat Moroni, după care i-a repetat mesajul pe care i-l transmisese cu o noapte înainte.15
Joseph sr. a plâns când fiul său i-a vorbit despre înger și mesajul său. El a spus: „A fost o viziune de la Dumnezeu. Acordă-i atenție”.16
Imediat Joseph a pornit spre deal. În timpul nopții, Moroni îi arătase o viziune a locului unde erau ascunse plăcile, așa încât el știa unde să meargă. Dealul, unul dintre cele mai înalte din zonă, se afla la aproximativ cinci kilometri de casă. Plăcile erau îngropate sub o piatră rotundă de mărime considerabilă, pe partea de vest a dealului, nu departe de vârf.
În timp ce se plimba, Joseph s-a gândit la plăci. Chiar dacă știa că erau sacre, îi era greu să nu se gândească la cât de mult valorau. Auzise povestiri despre comori ascunse, protejate de spirite păzitoare, dar Moroni și plăcile pe care le-a descris erau diferite de aceste povestiri. Moroni era un mesager ceresc, desemnat de Dumnezeu pentru a aduce cronica în siguranță la văzătorul Său ales. Iar plăcile erau valoroase, nu pentru că erau din aur, ci pentru că mărturiseau despre Isus Hristos.
Cu toate acestea, Joseph nu putea să nu se gândească la faptul că acum știa exact unde să găsească o comoară suficient de valoroasă pentru a-și elibera familia de sărăcie.17
Ajungând la deal, Joseph a identificat locul pe care-l văzuse în viziune și a început să sape la baza pietrei până când marginile ei au fost vizibile. Apoi, a găsit o ramură mare de copac și a folosit-o ca pârghie pentru a ridica piatra și a o îndepărta.18
Sub bolovan era o cutie, având pereții și baza din piatră. Privind înăuntru, Joseph a văzut plăcile de aur, pietrele văzătorului și platoșa.19 Plăcile erau acoperite cu scrieri vechi și erau legate între ele de o singură parte cu trei inele. Fiecare placă avea cinsprezece centimetri lățime, două zeci de centimetri lungime și era subțire. De asemenea, o parte din plăci păreau a fi pecetluite, astfel încât nimeni să nu le poată citi.20
Uimit, Joseph s-a întrebat, din nou, cât de mult valorează plăcile. S-a apropiat de ele – și a simțit un curent care a trecut prin el. Și-a tras mâna înapoi, dar s-a apropiat încă de două ori de plăci și a simțit un curent de fiecare dată.
El a strigat: „De ce nu pot lua această carte?”
O voce din apropiere i-a spus: „Pentru că nu ai ținut poruncile Domnului”.21
Joseph s-a întors și l-a văzut pe Moroni. Deodată, mesajul pe care îl primise cu o noapte înainte i-a inundat mintea și el a înțeles că uitase adevăratul scop al cronicii. El a început să se roage iar mintea și sufletul său au început să fie sensibile la Duhul Sfânt.
Moroni i-a poruncit: „Privește”! O altă viziune s-a derulat înaintea lui Joseph și l-a văzut pe Satana înconjurat de oștirea lui numeroasă. Îngerul a spus: „Toate acestea îți sunt arătate, binele și răul, sacrul și profanul, slava lui Dumnezeu și puterea întunericului, ca să cunoști diferența dintre cele două puteri și să nu fi niciodată influențat sau doborât de cea rea”.
El l-a instruit pe Joseph să-și purifice inima și să-și întărească mintea pentru a primi cronica. Moroni i-a explicat: „Dacă vreodată se obțin aceste lucruri sacre, ele trebuie să fie obținute prin rugăciune și supunere cu credință față de Domnul. Nu sunt depozitate aici pentru a acumula câștiguri și bogății pentru slava acestei lumi. Ele au fost pecetluite prin rugăciune făcută cu credință”.22
Joseph a întrebat când va putea avea plăcile.
Moroni a spus: „În ziua a douăzeci și doua din luna septembrie, anul următor, dacă aduci cu tine persoana potrivită”.
„Cine este persoana potrivită?”, a întrebat Joseph.
„Fratele tău mai mare.”23
Încă de când era copil, Joseph știa că se putea baza pe fratele lui mai mare. Alvin avea acum douăzeci și cinci de ani și, dacă și-ar fi dorit, ar fi putut să-și cumpere propria lui fermă. Însă, el alesese să rămână la ferma familiei pentru a-i ajuta pe părinții săi, care înaintau în vârstă, să se stabilească în siguranță pe pământul lor. El era serios și muncitor, iar Joseph îl iubea și îl admira foarte mult.24
Probabil că Moroni a simțit că Joseph are nevoie de înțelepciunea și puterea fratelui său pentru a deveni genul de persoană în care Domnul să poată avea încredere să-i încredințeze plăcile.
În acea seară, Joseph s-a întors acasă obosit. Însă, imediat ce a intrat pe ușă, membrii familiei lui s-au adunat în jurul său, fiind nerăbdători să știe ce găsise pe deal. Joseph a început să le spună despre plăci, dar Alvin l-a întrerupt când a observat cât de obosit era Joseph.
El a spus: „Să mergem la culcare și ne vom trezi dis-de-dimineață și vom merge la muncă”. Ei urmau să aibă timp destul a doua zi să audă restul relatării lui Joseph. El a spus: „Dacă mama ne va oferi cina devreme, vom petrece, apoi, o seară lungă împreună și toți vom sta și te vom asculta”.25
În seara următoare, Joseph a împărtășit ce se întâmplase pe deal, iar Alvin l-a crezut. Deoarece era cel mai mare fiu al familiei, Alvin se simțea mereu responsabil pentru bunăstarea materială a părinților săi. El și frații săi au început chiar să construiască o casă mai mare pentru familie, pentru a avea mai mult confort.
Acum, se părea că Joseph se îngrijea de bunăstarea lor spirituală. Seară după seară și-a captivat familia, vorbindu-le despre plăcile de aur și despre oamenii care le-au scris. Legăturile de familie au devenit mai strânse și în căminul lor era liniște și fericire. Cu toții simțeau că urma să se întâmple ceva minunat.26
Apoi, într-o dimineață de toamnă, la mai puțin de două luni după vizita lui Moroni, Alvin s-a întors acasă cu o durere intensă de stomac. Căzut în agonie, l-a implorat pe tatăl său să cheme ajutor. Când, în cele din urmă, a sosit un medic, i-a dat lui Alvin o doză mare dintr-un medicament albicios, care a făcut ca lucrurile să se înrăutățească.
Alvin a stat în pat timp de multe zile, zvârcolindu-se de durere. Știind că probabil va muri, el l-a chemat pe Joseph. Alvin i-a spus: „Fă tot ce-ți stă în putere pentru a obține cronicile. Primește cu credință fiecare instrucțiune și ține cu credință fiecare poruncă ce îți este dată”.27
El a murit la scurt timp după aceea, iar tristețea a cuprins casa. La înmormântare, un predicator a insinuat că Alvin se dusese în iad, folosindu-se de moartea lui pentru a-i avertiza pe alții cu privire la ce s-ar întâmpla dacă nu ar interveni Dumnezeu pentru a-i salva. Joseph sr. era furios. Fiul lui fusese un tânăr bun și nu putea să creadă că Dumnezeu l-ar condamna.28
Odată cu moartea lui Alvin, discuția despre plăci s-a încheiat. El fusese un susținător atât de ferm al chemării divine a lui Joseph, încât, de fiecare dată când se vorbea despre ele, își aminteau de moartea lui. Familia nu putea suporta.
Alvin i-a lipsit lui Joseph foarte mult și Joseph a trecut foarte greu peste moartea acestuia. Sperase să se bazeze pe fratele lui mai mare să-l ajute să obțină cronica. Acum se simțea părăsit.29
Când, în cele din urmă, a venit ziua să se întoarcă pe deal, Joseph a mers singur. Fără Alvin, nu era sigur dacă Domnul va avea încredere în el să-i încredințeze plăcile. Însă, el credea că putea să țină fiecare poruncă pe care Domnul i-o dăduse, după cum îl sfătuise fratele său. Instrucțiunile lui Moroni pentru a obține plăcile au fost clare. Îngerul a spus: „Trebuie să le iei în mâinile tale și să mergi direct spre casă fără întârziere și să le încui”.30
Pe deal, Joseph a ridicat piatra, a băgat mâna în cutia de piatră și a scos plăcile. Un gând i-a trecut prin minte: celelalte obiecte din cutie erau valoroase și trebuiau să fie ascunse înainte ca el să plece spre casă. El a pus plăcile jos și s-a întors să acopere cutia. Dar când s-a întors la plăci, acestea dispăruseră. Speriat, a căzut în genunchi și s-a rugat să știe unde sunt.
Moroni a apărut și i-a spus lui Joseph că, din nou, nu reușise să urmeze instrucțiunile. Nu doar că el a pus plăcile jos înainte de a se asigura că sunt în siguranță, ci, de asemenea, le-a scăpat din vedere. Oricât de dispus era tânărul văzător să facă lucrarea Domnului, el nu era încă pregătit să protejeze cronica străveche.
Joseph era dezamăgit de el însuși, dar Moroni l-a instruit să se întoarcă după plăci în anul următor. De asemenea, el l-a învățat mai multe despre planul Domnului cu privire la împărăția lui Dumnezeu și marea lucrare care începea să înainteze.
Totuși, după ce îngerul a plecat, Joseph a coborât trist dealul, gândindu-se ce va spune familia lui când va ajunge acasă cu mâinile goale.31 Când a intrat în casă, ei îl așteptau. De îndată, tatăl său l-a întrebat dacă avea plăcile.
„Nu”, a spus el. „Nu le-am putut lua.”
„Le-ai văzut?”
„Le-am văzut, dar nu le-am putut lua.”
Joseph sr a spus: „Eu le-aș fi luat dacă aș fi fost în locul tău”.
Joseph i-a răspuns: „Nu știi ce spui. Nu le-am putut lua, pentru că îngerul Domnului nu m-a lăsat”.32