„Ascultă-L”, capitolul 2 din Sfinții: Relatări despre Biserica lui Isus Hristos în zilele din urmă, volumul 1, Standardul adevărului 1815-1846 (2018)
Capitolul 2: „Ascultă-L!”
Capitolul 2
Ascultă-L!
În anul 1820, într-o dimineață de primăvară, Joseph s-a trezit devreme și a pornit spre pădurea de lângă casa sa. Ziua era senină și frumoasă, iar lumina soarelui pătrundea printre crengile de deasupra capului său. El dorea să fie singur pentru a se ruga și cunoștea un loc liniștit în pădure, unde tăiase copacii cu puțin timp în urmă. Își lăsase toporul acolo, înfipt într-un buștean1.
După ce a găsit locul, Joseph s-a uitat în jur pentru a se asigura că era singur. El era neliniștit gândindu-se că se va ruga cu glas tare și nu voia să fie întrerupt.
Convins că era singur, Joseph a îngenuncheat pe pământul rece și a început să-i spună lui Dumnezeu care erau dorințele inimii sale. El a cerut milă și iertare și înțelepciune pentru a putea găsi răspunsuri la întrebările sale. El s-a rugat: „ Doamne, cărei biserici trebuie să mă alătur?”2.
În timp ce se ruga, limba părea că i se umfla până când nu a mai putut să vorbească. A auzit pași în spatele lui, dar când s-a întors nu a văzut pe nimeni. A încercat să se roage din nou, dar pașii se auzeau din ce în ce mai tare, ca și cum cineva venea spre el. A sărit în picioare și s-a uitat în jur, dar tot nu a văzut pe nimeni3.
Dintr-odată, o putere nevăzută a pus stăpânire pe el. A încercat să vorbească din nou, dar limba îi era încă legată. Un întuneric dens l-a învăluit până când nu a mai putut să vadă lumina soarelui. A fost cuprins de îndoieli și imagini îngrozitoare i-au trecut prin minte, făcându-l să fie confuz și distrăgându-i atenția. Simțea ca și cum o ființă teribilă, reală și extraordinar de puternică voia să-l distrugă4.
Adunându-și toate puterile, Joseph L-a chemat încă o dată pe Dumnezeu. Limba lui s-a dezlegat și s-a rugat să fie eliberat. Însă, s-a cufundat în disperare și, fiind copleșit de întunericul de nepătruns, era gata să se lase pradă distrugerii.5
Chiar în acel moment, un stâlp de lumină a apărut deasupra capului său. A coborât încet și părea că arborii din jurul său au luat foc. Când lumina s-a oprit asupra lui, Joseph a simțit că puterea nevăzută îl eliberează. Acea putere a fost înlocuită de Spiritul lui Dumnezeu, aducându-i pace și bucurie de nedescris.
Privind în lumină, Joseph L-a văzut pe Dumnezeu Tatăl stând deasupra lui, în aer. Chipul Său era mai strălucitor și mai plin de slavă decât orice altceva văzuse vreodată Joseph. Dumnezeu l-a chemat pe nume și a arătat spre o altă ființă care a apărut lângă El. El a spus: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!”6
Joseph a privit chipul lui Isus Hristos. Avea aceeași strălucire și slavă cum avea și Tatăl.
Salvatorul i-a spus: „Joseph, păcatele tale îți sunt iertate”7.
Când povara lui a fost înlăturată, Joseph a repetat întrebarea: „Cărei biserici trebuie să mă alătur?”8.
Salvatorul i-a spus: „Nu te alătura niciuneia. Ei propovăduiesc ca doctrine poruncile oamenilor, având o formă de evlavie, dar ei neagă puterea ei”.
Apoi, Domnul i-a spus lui Joseph că lumea era cufundată în păcat. Și i-a explicat: „Nu este niciunul care să facă bine. Ei s-au abătut de la Evanghelie și nu țin poruncile Mele”. Adevăruri sacre fuseseră pierdute sau modificate, însă Domnul i-a promis lui Joseph că, în viitor, îi va revela plenitudinea Evangheliei Sale.9
În timp ce Salvatorul vorbea, Joseph a văzut o mulțime de îngeri și lumina din jurul lor strălucea mai tare decât soarele la amiază. „Iată, luați seama, Eu vin curând”, a spus Domnul, „îmbrăcat cu slava Tatălui Meu”10.
Joseph se aștepta ca pădurea să fie complet arsă de acea strălucire, dar copacii au ars ca rugul lui Moise și nu au fost mistuiți11.
Când lumina a dispărut, Joseph era lungit pe spate și privea cerul. Stâlpul de lumină dispăruse și el nu mai simțea vină și confuzie. Sentimente de dragoste divină i-au umplut inima.12 Dumnezeu Tatăl și Isus Hristos îi vorbiseră, iar el aflase cum putea să găsească adevărul și iertare.
Fiind foarte slăbit ca urmare a viziunii, Joseph a rămas în pădure până când și-a recăpătat o parte din putere. Apoi, el s-a străduit să ajungă acasă și s-a rezemat de sobă pentru a-și reveni. Mama lui l-a văzut și l-a întrebat ce are.
El i-a spus: „N-am nimic, totul este bine – mă simt bine”13.
Câteva zile mai târziu, în timp ce vorbea cu un predicator, Joseph i-a povestit ceea ce văzuse în pădure. Predicatorul luase parte la recentele dispute religioase și Joseph se aștepta ca acesta să ia relatarea sa despre viziune în serios.
La început, predicatorul a tratat cuvintele lui cu ușurință. Din când în când, erau oameni care pretindeau că au viziuni cerești14. Însă, după aceea, el a devenit nervos și defensiv și i-a spus lui Joseph că experiența trăită de el era de la diavol. El a spus că viziunile și revelațiile încetaseră să mai aibă loc cu mult timp în urmă și că nu vor mai avea loc în viitor.15
Joseph a fost surprins și, în curând, a aflat că nimeni nu credea relatarea sa despre viziune.16 De ce ar fi făcut-o? El avea doar paisprezece ani și nu primise nicio educație formală. El provenea dintr-o familie săracă și se gândea că-și va petrece restul vieții muncind ca fermier și având alte locuri de muncă temporare pentru a câștiga suficienți bani pentru a trăi.
Și totuși, mărturia sa i-a deranjat pe unii oameni într-atât încât l-au ridiculizat. El s-a gândit că era straniu faptul că un băiat simplu, care nu avea mare importanță în lume, putea să aibă parte de atâta amărăciune și batjocură. El se întreba: „De ce mă persecută ei pe mine pentru că spun adevărul? De ce crede lumea că mă poate face să neg ceea ce am văzut în realitate?”
Joseph a fost tulburat de aceste întrebări toată viața sa. Ulterior, el a relatat: „Văzusem, cu adevărat, o lumină și în mijlocul acelei lumini am văzut două Personaje și Ele au vorbit într-adevăr cu mine; și, cu toate că eram urât și persecutat pentru că spuneam că am avut o viziune, totuși era adevărat”.
El a depus mărturie: „Știam aceasta și știam că Dumnezeu știe aceasta și n-am putut să o neg17.
După ce Joseph și-a dat seama că, atunci când relata despre viziunea pe care o avusese, vecinii se întorceau împotriva sa, el a decis să păstreze această mărturie mai mult pentru sine, fiind fericit cu cunoașterea pe care Dumnezeu i-o dăduse18. Ulterior, după ce s-a mutat departe de New York, el a încercat să consemneze experiența sacră pe care o avusese în pădure. El a descris dorința sa de a fi iertat și cuvintele de avertizare ale Salvatorului adresate unei lumi care are nevoie să se pocăiască. A scris cuvintele el însuși, cu exprimare imperfectă, încercând cu sinceritate să descrie natura maiestuoasă a evenimentului.
În anii care au urmat, el a relatat viziunea mai multor persoane și a apelat la cărturari care l-au ajutat să exprime mai bine ceea ce întrecea orice descriere. A vorbit despre dorința sa de a găsi adevărata biserică și L-a descris pe Dumnezeu Tatăl care a apărut mai întâi pentru a-L prezenta pe Fiul. A scris mai puțin despre propria căutare a iertării și mai mult despre mesajul Salvatorului pentru întreaga lume și despre necesitatea restaurării Evangheliei19.
De fiecare dată când a consemnat experiența sa, Joseph a depus mărturie că Domnul a auzit și a răspuns rugăciunii lui. Când era tânăr, a aflat că Biserica Salvatorului nu mai era pe pământ. Însă, Domnul i-a promis că, la timpul potrivit, îi va revela mai mult din Evanghelia Sa. Așadar, Joseph a decis să se încreadă în Dumnezeu, să rămână credincios față de porunca pe care o primise în pădure și să aștepte cu răbdare alte îndrumări.20