Rapizi în a ajuta, înceți în a judeca

Vârstnicul Paul H. Sinclair

din Cei Șaptezeci

A fi rapizi în a ajuta și înceți în a judeca este un mod simplu și profund încurajator ca noi toți să fim mai asemănători Salvatorului nostru.

Pilda nasturilor derutanți

„Și le va mâna un copilaș.” Cu câțiva ani în urmă, această scriptură a prins viață pentru mine. S-a întâmplat în timpul unui program al Societății Primare dintr-o episcopie.

În acea dimineață de sabat, tânărul meu prieten, James, purta un costum nou. La începutul programului, James se uita cu atenție la unele dintre aspectele mai interesante ale noului său costum. Cel mai mult i-au atras atenția două trăsături ale sacoului pe care-l purta. Pe mânecile sacoului, erau nasturi, dar nu erau butoniere. Iar pe reverul stâng al sacoului său era o butonieră, dar fără nasturi. Nici nasturii, nici butoniera nu păreau să aibă vreun scop concret.

Ei bine, James a găsit cu ingeniozitate un scop pentru ambele. Am privit cu neliniște cum James și-a încheiat încântat mâneca dreaptă la reverul stâng al sacoului. Mulțumirea de sine s-a transformat repede în panică, pentru că, odată ce James și-a încheiat nasturii de la manșetă la piept, nu a mai putut să se desprindă, cu toată flexibilitatea unui copil de la Societatea Primară. James crease neintenționat, dar cu succes, o cămașă de forță cu un singur braț.

Pe măsură ce James se bloca din ce în ce mai tare, eu deveneam din ce în ce mai iritat. Nasturii derutanți își găsiseră un scop incomod și, pentru mine, agasant. Am dat din cap de dezamăgire în timp ce James se pregătea să meargă la amvon.

Chiar atunci, am observat-o pe fetița care stătea lângă James. Văzuse și ea situația dificilă în care se afla James și îngrijorarea lui crescândă. Dar, în loc să fie iritată, a vrut să-l ajute. Dându-și seama repede ce trebuia să facă, și-a întins mâinile cu degețelele ei care nu îl judecau și a scos nasturele din butonieră. James a fost salvat și programul Societății Primare a fost salvat!

M-am simțit ușurat, dar și plin de umilință. Am recunoscut mustrarea liniștită care venea de la un nasture încheiat greșit și de la degețele care îmi aminteau că ar trebui să încerc să fiu mai asemănător lui Isus. Acel moment mic, dar măreț m-a ajutat să accept ceea ce vârstnicul Patrick Kearon a descris ca fiind „o [schimbare radicală a pornirilor]” sufletului meu. Nu-mi amintesc subiectul programului Societății Primare din acea zi, dar mesajul pe care l-am primit prin Duhul Sfânt m-a îndemnat la o realiniere spirituală. Un copilaș m-a făcut să învăț acest lucru: un adevărat ucenic al lui Isus Hristos este rapid în a ajuta și încet în a judeca.

Salvatorul o ajută (și nu o judecă) pe femeia de la fântână

Salvatorul a propovăduit acest principiu plin de dragoste al uceniciei chiar de la începutul slujirii Sale în viața muritoare. În Evanghelia după Ioan, El îi slujește unei femei samaritene. Nu-i cunoaștem numele. Am ajuns să o cunoaștem ca fiind „femeia de la fântână”. Din interacțiunea ei cu Domnul Isus Hristos, învățăm multe lecții. O lecție esențială este exemplul Salvatorului care este rapid în a oferi har și ajutor care transformă.

La începutul conversației, Isus era obosit și, pe neașteptate, i-a cerut femeii apă să bea. Nu putem decât să ne închipuim câte zile la rând venise acea femeie la acea fântână, la acea oră, singură – până în acea zi. Pentru ea, era o zi obișnuită – până când S-a arătat Isus. În zilele ei obișnuite, probabil că avusese parte de multe priviri critice, dar de puține mâini dispuse s-o ajute – până în acea zi.

Această femeie făcuse, probabil, mult mai multe lucruri care să motiveze judecata celorlalți decât doar să-și încheie nasturii de la mânecă la rever. Se pare că avusese o serie de relații nereușite și, în acel moment, trăia cu un bărbat care nu-i era soț. Dar ce știm de fapt despre circumstanțele ei? Era văduvă? Divorțată? Părăsită? Nu știm. Acum, vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Povestea ei este foarte importantă, dar nu de aceste detalii generatoare de critică avem noi nevoie pentru a ști despre călătoria ei.

Asupra a ce S-a concentrat Hristos în schimb? Asupra ajutorului. Asupra faptului de a-i oferi „apă vie”. Marele Mântuitor al tuturor știa absolut totul despre această femeie fără nume și El a venit la ea pentru a fi un martor viu al apei vii. El i-a oferit har și ajutor care o schimbă.

El i-a vorbit femeii cu demnitate, nu cu rușine. I-a ascultat cu sinceritate întrebările și i-a răspuns învățând-o, nu ridiculizând-o. Nu a lăsat-o să fie prizonieră a trecutului ei. El i-a încredințat adevărul. Isus Hristos ne amintește că, pentru a-i ajuta pe oameni să-și schimbe viața, noi trebuie să ne uităm nu doar la trecutul lor, ci și la ce pot face ei în viitor. Când s-a dus la fântână în acea zi, ea era o persoană marginalizată. Dar a plecat de la fântână având un scop. Exact așa arată faptul de a fi „rapizi în a ajuta și înceți în a judeca”.

Să fim alături de prieteni și membrii noi în viața de zi cu zi

În fiecare zi, misionarii se întâlnesc cu oameni la fântânile din zilele noastre din întreaga lume. Ei declară că Isus este Hristosul, marele „Eu sunt”. Ei găsesc, învață, botează și confirmă persoane care poate se tem să fie judecate, dar care au nevoie de ajutor. În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, suntem invitați să facem schimbări în sufletul nostru pentru a-i putea ajuta pe prieteni și pe noii membri în moduri mai asemănătoare celor ale lui Hristos. Președintele Dallin H. Oaks ne-a invitat simplu și direct să „căutăm să fim sfinți precum Salvatorul nostru”. A fi rapizi în a ajuta și înceți în a judeca este un mod simplu și profund încurajator ca noi toți să fim mai sfinți, să fim mai asemănători Salvatorului nostru, să fim ucenicii Săi adevărați.

Mă rog ca, atunci când bărbații și femeile de la fântână din zilele noastre ne vor întâlni acolo pe dumneavoastră și pe mine, ei să știe că „[au ajuns] acasă”. Mă rog ca ei să ne recunoască pe dumneavoastră și pe mine ca pe ucenici ai lui Isus Hristos care se străduiesc și care sunt gata să le ofere apă vie și plină de dragoste. Depun mărturie că, atunci când ajutăm oamenii unul câte unul, în felurile noastre mici și simple, în loc să-i judecăm, noi pregătim lumea pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos. Depun astfel mărturie, în numele lui Isus Hristos, amin.

Note.

1. Isaia 11:6.

2. Împărtășesc această povestire cu permisiunea lui James și a familiei sale.

3. Vedeți „Eu încerc să fiu ca Isus”, Cântece pentru copii, p. 40-41.

4. Vedeți Russell M. Nelson, „Domnul Isus Hristos va veni din nou”, Liahona, nov. 2024, p. 121; vedeți, de asemenea, Ronald A. Rasband, „Chiar sub ochii noștri”, Liahona, mai 2025, p. 13-14, 17.

5. Patrick Kearon, „Intenția lui Dumnezeu este să vă aducă acasă”, Liahona, mai 2024, p. 88.

6. Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat următoarele despre faptul de a fi înceți în a-i judeca pe alții: „Trebuie să ne abținem de la a emite judecăți finale asupra oamenilor, deoarece nu avem cunoașterea și înțelepciunea de a face acest lucru… Modul Domnului de a înfăptui judecata finală va fi de a pune în practică cunoașterea Sa desăvârșită despre legea pe care a primit-o o persoană și de a judeca pe baza circumstanțelor, motivațiilor și faptelor acelei persoane de-a lungul întregii sale vieți” („«Judge Not» and Judging”, Ensign, aug. 1999, p. 8; vedeți, de asemenea, Matei 7:1-5; Luca 6:37-42; 3 Nefi 14:1-12; Mormon 8:20). În mod asemănător, Isus ne-a învățat în mod constant că ajutorarea altora trebuie să fie o caracteristică a uceniciei noastre (vedeți Matei 5:38-47; Marcu 10:45; Luca 10:30-37). În Cartea lui Mormon, această caracteristică a uceniciei este propovăduită în multe fragmente, inclusiv în descrierile frumoase ale modurilor în care putem trăi potrivit legământului pe care îl facem la botez. Aceste fragmente ilustrează multe moduri în care îi ajutăm pe alții și le slujim (vedeți Mosia 18:8-11; vedeți, de asemenea, Iacov 2:17-19; Alma 1:26-27; 3 Nefi 13:1-4). Isus Hristos ne-a oferit exemplul perfect de a ajuta fără a judeca atunci când li S-a arătat nefiților și „[a stat] puțin mai mult cu ei” (3 Nefi 17:5). Lăsând la o parte orice judecată, El i-a păstorit în funcție de fiecare nevoie și a vindecat fiecare rană, pur și simplu pentru că El a fost „plin de îndurare” (3 Nefi 17:6, 7).

7. Vedeți Ioan 4:4-42. Printre alții care au avut conversații individuale de păstorire cu Salvatorul în Noul Testament se numără tânărul bogat (vedeți Matei 19:16-22), tâlharul de pe cruce (vedeți Luca 23:39-43), Nicodim (vedeți Ioan 3:1-21), bărbatul de la scăldătoarea Betesda (vedeți Ioan 5:2-15), Pilat din Pont (vedeți Ioan 18:33-38), Maria Magdalena (vedeți Ioan 20:11-18) și Simon Petru (vedeți Ioan 21:15-19). Un exemplu plin de putere din Cartea lui Mormon este acela când Isus Hristos i-a atins pe ucenicii Săi „unul câte unul” și a vorbit cu fiecare în parte (3 Nefi 18:36; vedeți, de asemenea, 28:1-3).

8. La vremea în care Salvatorul a întâlnit-o pe femeia de la fântână, animozitatea culturală și religioasă dintre iudei și samariteni era adânc înrădăcinată. După cum a rezumat președintele Dallin H. Oaks, samaritenii „[făceau] parte dintr-un grup pe care iudeii îl izolau și îl disprețuiau” („Vii în Hristos”, Liahona, mai 2026, p. 85). Astfel, a fost revelator faptul că Isus a hotărât că „trebuia să treacă prin Samaria” (Ioan 4:4, subliniere adăugată). Hotărârea Sa de a merge intenționat în Samaria și de a vorbi cu o femeie samariteană a fost radicală din punct de vedere social și profundă din punct de vedere spiritual. În cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 2026, președintele Oaks ne-a mai învățat că a fi vii în Hristos include faptul de a fi împăciuitori (vedeți „Vii în Hristos”, p. 85-87). Cât de remarcabil, dar deloc surprinzător, este faptul că una dintre primele acțiuni ale slujirii Salvatorului pe pământ a fost aceea de a fi împăciuitor cu femeia de la fântână!

9. Vedeți Ioan 4:7. Aceasta nu a fost ultima dată când Salvatorul a fost obosit și a cerut ceva de băut. La sfârșitul slujirii Sale din viața muritoare, epuizat de suferință și fiind răstignit, Isus a cerut din nou să bea ceva (vedeți Ioan 19:28). Când cugetăm asupra lui Isus Hristos slujind femeii de la fântână, să ne gândim și la momentul din viitor în care El avea să fie obosit și însetat din nou. Salvatorul lumii răstignit avea să fie din nou rapid în a ajuta și încet în a judeca. El avea să-Și dea viața pentru noi (vedeți Ioan 19:30).

10. Există o expresie în limba engleză și în multe limbi europene conform căreia nu ar trebui „să mergi la fântână de prea multe ori”. Această expresie încearcă să explice principiul că o persoană care merge prea frecvent la aceeași sursă de ajutor riscă să scadă capacitatea sursei până când, în cele din urmă, o epuizează (vedeți The Free Dictionary, „go to the well too many times”, p. idioms.thefreedictionary.com). În timp ce această expresie este utilă pentru a descrie resursele lumești, nu este valabilă atunci când vorbim despre Isus Hristos. Nu avem cum să mergem de prea multe ori la propria fântână pentru a-L întâlni (vedeți Mosia 26:30). Efortul nostru de a accesa ispășirea lui Isus Hristos nu îi scade eficiența, pentru că aceasta este infinită. Descriind legătura glorioasă dintre ispășirea lui Isus Hristos și ajutorul lipsit de judecată pe care l-a primit fratele său care era pe moarte din cauza cancerului, episcopul W. Christopher Waddell a spus: „Datorită unor femei și bărbați minunați care au văzut nevoia unui frate, nu l-au judecat și i-au slujit asemenea Salvatorului, pentru Mike nu a fost prea târziu… Trebuie să ne amintim că nu este niciodată prea târziu și că nimeni nu s-a îndepărtat prea tare de cărare, încât să nu poată primi binecuvântările ispășirii infinite a lui Isus Hristos, aceasta fiind fără limite în ceea ce privește durata și scopul” („La fel cum a făcut El”, Liahona, mai 2019, p. 21; subliniere adăugată).

11. Ioan 4:10.

12. Ca parte a ofertei Sale de a ajuta, Salvatorul nu S-a temut să o invite pe această nouă ucenică să accepte o responsabilitate (vedeți Ioan 4:7). Cu toate că femeia nu a răspuns imediat afirmativ cererii lui Isus, de-a lungul timpului și cu hrănire spirituală individuală, femeia a acceptat în cele din urmă, cu bucurie, cea mai importantă însărcinare: să declare lumii că Isus este Mesia. În calitate de ucenici adevărați ai lui Isus Hristos și ai exemplului Său, nu trebuie să ne temem să invităm oamenii, în special membrii noi, să le slujească altora și să-i ajute ca parte a călătoriei lor pe cărarea legămintelor (vedeți Mosia 5:2; vedeți, de asemenea, Dale G. Renlund, „Să păstrăm marea schimbare din inimă”, Liahona, nov. 2009, p. 99).

13. Vedeți Psalmii 85:10.

14. Tatăl Ceresc și Isus Hristos ne recunosc potențialul de a progresa pentru a deveni cea mai bună versiune posibilă a noastră (vedeți Dale G. Renlund, „Pregătirea personală pentru a-L întâlni pe Salvator”, Liahona, mai 2025, p. 44).

15. Vedeți Ioan 4:29. Ajutorul pe care îl oferea Salvatorul nu a însemnat scoaterea femeii din viața ei complicată sau schimbarea împrejurărilor dificile în care se afla. Însă oferta Sa de a o ajuta i-a permis acesteia să revină la viața pe care o avea, cu un scop nou. David A. Bednar, pe atunci președinte al Universității Brigham Young–Idaho, ne-a învățat: „Când voi și cu mine vom ajunge să înțelegem și să folosim în viața noastră personală puterea sporită datorată ispășirii, ne vom ruga și vom căuta tăria de a ne schimba împrejurările în loc să ne rugăm ca împrejurările noastre să fie schimbate” [„In the Strength of the Lord” (adunare de devoțiune desfășurată la Universitatea Brigham Young, 23 oct. 2001), p. 4, speeches.byu.edu].

16. Observăm consecvența caracterului divin când ne gândim la o altă femeie de la fântână care, la rândul ei, avea nevoie de ajutor în loc să fie judecată. În Genesa 16, după un conflict foarte intens emoțional, Agar a fugit de Avram și de Sarai și a rămas singură în pustiu. Un înger i-a apărut lui Agar când aceasta s-a oprit la un izvor de apă. După ce a primit încurajare cerească, înțelegere și o invitație, Agar a proclamat: „Tu ești Dumnezeu care mă vede!” (versetul 13). Fântâna la care Domnul a cercetat-o pe Agar a fost numită „Beer-lahai-roi”, care înseamnă „fântâna Celui Viu care mă vede” (Genesis 16:14, nota de subsol b). Pe măsură ce ne străduim să fim mai sfinți în eforturile noastre de păstorire, poate că putem urma exemplul îngerului care o păstorește pe Agar și putem fi mijlocul prin care o persoană să poată ajunge să știe că Tatăl Ceresc și Isus Hristos o văd cu adevărat când trece prin pustiul său.

17. Deloc surprinzător, în timp ce interacționează cu femeia de la fântână, Salvatorul exemplifică ceea ce a devenit cunoscut drept „scopul de misionar”. Din capitolul 1 din Predicați Evanghelia Mea, învățăm că scopul misionarilor este de „[a-i invita] pe alții să vină la Hristos ajutându-i să primească Evanghelia restaurată prin intermediul credinței în Isus Hristos și în ispășirea Sa, pocăinței, botezului, primirii darului Duhului Sfânt și îndurării până la sfârșit” [Predicați Evanghelia Mea: îndrumar pentru împărtășirea Evangheliei lui Isus Hristos (2023), p. 1; subliniere adăugată]. Isus o invită pe femeia de la fântână să vină la El și, apoi, o ajută să facă acest lucru.

18. Exodul 3:14; vedeți, de asemenea, Ioan 4:26.

19. Vârstnicul Quentin L. Cook a raportat că, într-o perioadă de trei ani, aproape 900.000 de oameni au intrat în legământ în calitate de convertiți la Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (vedeți „Domnul grăbește lucrarea Sa”, Liahona, nov. 2025, p. 48). La un moment dat, fiecare dintre acei membri noi a fost, în felul său, un bărbat sau o femeie de la fântână.

20. Președintele Dieter F. Uchtdorf a depus mărturie că descoperirile legate de Isus Hristos ne schimbă pentru totdeauna. Dânsul ne-a învățat, de asemenea, că și descoperirile legate de ucenicii lui Isus Hristos ar trebui să transforme vieți (vedeți „Descoperirea de la mormântul gol”, Liahona, mai 2026, p. 58-61).

21. Dallin H. Oaks, „Vii în Hristos”, p. 87.

22. Ajutorul asemănător celui oferit de Hristos încurajează ucenicia încrezătoare din punct de vedere spiritual. După ce a primit ajutor de la Isus Hristos, Petru a avut încredere să-și lase în urmă captura mare de pește pentru a-L urma (vedeți Luca 5:11). În mod asemănător, după ce a avut parte de ajutorul Salvatorului, femeia de la fântână a avut încredere să-și lase în urmă găleata cu apă pentru a le spune tuturor despre Mesia (vedeți Ioan 4:28).

23. Vedeți Clark G. Gilbert, „Veniți acasă”, Liahona, mai 2026, p. 15-17.

24. Președintele Dieter F. Uchtdorf ne-a amintit: „Isus a spus: «Să vă iubiți unii pe alții… Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei» [Ioan 13:34-35]. Foarte adesea, prima mărturie a unei persoane despre Isus Hristos este dobândită atunci când ea simte dragoste printre ucenicii lui Isus Hristos” („Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei”, Liahona, mai 2025, p. 51).

25. Președintele Dieter F. Uchtdorf a rezumat modul în care darurile noastre mici, uneori neobservate, ne permit să facem lucruri simple care reprezintă felul de ajutor de care este nevoie pentru a schimba vieți: „Pot să vă împărtășesc câteva daruri spirituale pe care le-am observat la foarte mulți membri din întreaga lume? Gândiți-vă dacă ați fost binecuvântați cu unul sau mai multe daruri, precum: a da dovadă de compasiune; a observa persoanele care sunt ignorate… a face complimente sincere… a explica simplu lucrurile… a-i ajuta pe alții să dezvolte un sentiment de apartenență… Sper că puteți vedea cât de prețioase sunt [aceste daruri] pentru lucrarea Domnului și cum este posibil să fi atins, să fi binecuvântat sau chiar să fi salvat unul dintre copiii lui Dumnezeu prin darurile dumneavoastră” („Făceți-vă partea cu toată inima”, Liahona, nov. 2025, p. 23; vedeți, de asemenea, Gerrit W. Gong, „Nimeni nu stă singur”, Liahona, nov. 2025, p. 40-43). În secțiunea 46 din Doctrină și legăminte, Domnul subliniază că adevăratul scop al darurilor noastre spirituale, fie ele mari sau mici, este de a-i ajuta pe copiii Tatălui Ceresc (vedeți Doctrină și legăminte 46:8-10, 26).

26. Președintele D. Todd Christofferson ne-a învățat: „Faptul de a ne însuși caracterul lui Hristos nu ține doar de pregătirea noastră, ci este un element principal al pregătirii lumii pentru întoarcerea Domnului și pentru domnia Sa milenară glorioasă. Tindem să subestimăm influența pe care o pot avea în lume persoanele asemănătoare lui Hristos, dar abordarea lui Isus pentru a schimba societatea și a-Și întemeia împărăția a fost întotdeauna de a lucra cu câte o persoană, pe rând” („Caracterul lui Hristos”, Liahona, mai 2026, p. 91).