Curajul născut din credința noastră în Isus Hristos
Pe măsură ce ne demonstrăm curajul de a alege ce este drept, credința noastră în Hristos se întărește.
Îi urăm bun-venit președintei Rosemary Chibota în conducerea generală a Bisericii. Povestea dânsei este un exemplu de curaj născut din credința în Isus Hristos.
Când Rosemary avea șaptesprezece ani, a găsit o broșură despre Joseph Smith pe care misionarii o lăsaseră în casa ei din Zimbabwe. A citit-o și, imediat, a primit o mărturie spirituală că ceea ce scria în ea era adevărat; Joseph Îi văzuse pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său, Isus Hristos. A fost învățată și botezată și a devenit un exemplu pentru părinții dânsei, care s-au alăturat Bisericii 19 ani mai târziu.
Credința și curajul sunt caracteristicile distinctive ale ucenicilor lui Isus Hristos.
Isus Hristos este Fiul divin al lui Dumnezeu. El a venit pe pământ în cele mai umile circumstanțe. El a trăit o viață perfectă. El ne-a învățat cum să ne trăim viața muritoare și cum să ne pregătim pentru viața noastră eternă. Datorită dragostei Sale incomparabile pentru fiecare dintre noi, El a oferit un dar pe care doar El îl putea oferi, suferind pentru păcatele noastre, permițându-ne să ne pocăim și să fim iertați. El a fost răstignit pe cruce și, în măreția planului Tatălui nostru Ceresc, a înviat a treia zi. Deoarece El S-a ridicat din mormânt, și noi vom fi înviați. Cât de sublime sunt scopurile Dumnezeului nostru și cât de imensă este pioșenia noastră față de Salvatorul nostru!
Curaj spiritual
A fi ucenicul Său adevărat, a birui lumea, a ține poruncile Sale și a avea încredere în El și în promisiunile Sale nu sunt demersuri ocazionale. Curajul spiritual este triumful asupra obstacolelor, îndoielii și fricii alegând ceea ce este drept.
Întotdeauna a fost nevoie de curaj spiritual, născut din credința în Isus Hristos, pentru a fi ucenicul Său. „Sunt singur”, a scris Moroni. „Tatăl meu [și toată familia mea au fost uciși] în bătălie… iar eu nu am nici prieteni și nici unde să mă duc.”
Chiar și atunci când dușmanii săi îi omorau pe toți cei care nu-L tăgăduiau pe Hristos, el, dând dovadă de curaj, a declarat: „Iar eu, Moroni, nu-L voi tăgădui pe Hristos”.
Lumea noastră este diferită de cea din zilele lui Moroni, dar ucenicia necesită mereu curaj. Îndoielile, distragerile și înșelăciunile din zilele noastre pot fi descrise în cuvintele apostolului Pavel: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac”.
Lumea noastră este într-o tulburare continuă. Telefonul nostru pare că aproape ne este lipit de mână aducând cu el un potop de informații, dezinformări și, acum, informații generate de IA.
Am crescut la o mică fermă de vaci de lapte. Pentru o perioadă, cele trei duzini de vaci ale noastre au fost adăpostite lângă un mic canion. Aproape în fiecare dimineață de vară, după muls, îmi puneam șaua pe cal și conduceam vacile pe o pajiște înaltă pentru a paște, fără telefon mobil, fără căști în urechi, fără muzică și fără mesaje. Cât era ziua de lungă, doar eu și vacile, singur cu gândurile mele. Vremurile s-au schimbat, dar spiritul nostru nu s-a schimbat. Avem nevoie de liniște pentru a ne hrăni credința în Hristos.
Credință și curaj
Pe măsură ce alegem credința în Hristos, El ne binecuvântează, uneori în situații foarte grele, cu curajul de a alege ce este drept, iar pe măsură ce ne demonstrăm curajul de a alege ce este drept, credința noastră în Hristos se întărește.
Ne bucurăm datorită credinței în Isus Hristos și curajului spiritual pe care le vedem la dumneavoastră, membrii Bisericii noastre din întreaga lume.
Credința noastră în Isus Hristos este cea care ne dă dorința de a îngenunchea, umili, când suntem singuri și de a ne ruga Tatălui nostru Ceresc. În acele momente liniștite în care vorbim cu Tatăl nostru Ceresc în particular, fiind singuri, ni se dă curajul sporit de a alege ceea ce este drept. Când eram tânăr băiat, l-am auzit pe președintele David O. McKay spunând: „Cea mai mare bătălie a vieții se dă în încăperile tăcute ale propriul suflet”. Pe măsură ce câștigăm, dând dovadă de curaj, bătăliile sufletului, credința noastră în Salvatorul nostru crește.
În fiecare săptămână, noi primim, într-un spirit de rugăciune, împărtășania și depunem mărturie înaintea lui Dumnezeu și în prezența altora că suntem „[dornici] să [luăm] asupra [noastră] numele [lui Isus Hristos], să [ne amintim] totdeauna de El, și să [ținem] poruncile [Sale]”. Apoi, având curaj, suntem fideli legămintelor noastre și, în schimb, Domnul ne binecuvântează cu credință mărită.
Credința noastră în Isus Hristos este cea care ne dă curajul de a accepta o chemare din partea conducătorilor noștri ai preoției chiar și atunci când ne simțim nepotriviți sau credem că nu avem suficient timp pentru a accepta această responsabilitate.
Când era tânăr avocat, președintele Dallin H. Oaks lucra energic la o prestigioasă firmă de avocatură, lucrând inclusiv seara și sâmbăta. Președintele său de țăruș l-a chemat să fie consilier în președinția muncii misionare la nivel de țăruș, responsabilitate care necesita cel puțin trei sau patru seri pe săptămână. Președintele Oaks a spus: „Adunându-mi toată credința, am acceptat chemarea”. Președintele Oaks a descris aceasta ca fiind o hotărâre foarte importantă în viața sa. Credința sa i-a întărit curajul, iar hotărârea sa a adus o credință crescândă.
Credința noastră în Isus Hristos este cea care ne aduce curajul spiritual de a-i păstori pe alții, de a trăi potrivit Cuvântului de înțelepciune, de a ține legea castității, de a cinsti ziua de sabat, de a fi cinstiți în ceea ce privește zeciuiala noastră și de a avea încredere în Tatăl nostru și în Fiul Său atunci când boli neașteptate, probleme financiare sau dezastre naturale ne tulbură viața.
În urmă cu o lună, l-am însoțit pe președintele Dieter F. Uchtdorf la Spokane, Washington, unde incendiile au distrus peste 800 de locuințe. Am vizitat membri ale căror cartiere fuseseră complet distruse. „Familia noastră este în siguranță”, mi-au spus Cody și Haylee Woodbury, „iar credința noastră este neclintită. Putem construi o altă casă.” Credința lor în Isus Hristos le-a ridicat curajul, iar curajul lor le-a înălțat credința.
Credința zecilor de mii de tineri băieți și tinere fete remarcabili din întreaga lume este cea care le dă curajul de a se trezi înainte de răsăritul soarelui pentru a participa la seminar și, apoi, de a sluji în misiuni și, după ce se întorc, de a se căsători și a-și întemeia o familie. Iar în cazul celor care nu se pot căsători, curajul lor îi ajută să rămână fideli legămintelor pe care le-au făcut.
Cu credință în Hristos și un curaj remarcabil, o mamă tânără își pregătește copilașii pentru biserică, știind că unele duminici vor fi mai degrabă o luptă pentru supraviețuire decât o ocazie de reînnoire spirituală.
Credința noastră în Hristos este cea care ne dă curajul spiritual de a vorbi deschis cu alții despre Salvatorul nostru, de a face legăminte în casa Domnului, de a ne pocăi și de a primi iertare, de a urma profeții în viață și de a fi îndrumați de îndemnurile blânde ale Duhului Sfânt.
Recent, o femeie nobilă cu credință puternică și-a depus mărturia la biserică. Știam, în mod confidențial, că fusese devastată de trădarea soțului ei. Dar, cu un curaj născut din credința ei, ea a declarat cu putere că, fie în momente de fericire, fie în momente de mâhnire de nedescris, ea se va încrede în stânca salvării ei, Salvatorul ei, Isus Hristos.
Având vie speranța în Hristos, chiar și în mijlocul încercărilor vieții, și noi putem fi, așa cum a spus apostolul Pavel, „încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți”.
Promisiuni și mărturie
Vă promit că, pe măsură ce vă întăriți credința în Isus Hristos crezând în El, urmându-L și ținând poruncile Sale, vă veți primi răspunsurile, puterea dumneavoastră spirituală va crește și curajul dumneavoastră de a-L urma pe Hristos vă va defini sufletul etern.
Salvatorul a declarat: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreună cu el”.
Petru și Ioan se aflau în încăpere când Hristosul înviat S-a arătat apostolilor. „Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele”, a spus Isus, „Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți”.
La scurt timp după această experiență sacră, conducătorii lipsiți de credință i-au înfruntat pe Petru și Ioan cu privire la vindecarea unui om care nu putea să meargă. „[Plini] de Duhul Sfânt”, Petru și Ioan au declarat, cu un curaj născut din credința lor: „Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere… și suntem întrebați cum a fost vindecat [acest om], s-o știți toți… Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți”.
La fel ca Petru și Ioan din vechime, și eu depun mărturie despre realitatea lui „Isus Hristos din Nazaret”. El trăiește. El îndrumă această lucrare sfântă, Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. În numele lui Isus Hristos, amin.