Nedreptate exasperantă
Isus Hristos înțelege nedreptatea și are puterea de a oferi remediul.
În anul 1994, a avut loc un genocid în Rwanda, țară din estul Africii, în mare parte din cauza tensiunilor tribale adânc înrădăcinate. Estimările indică faptul că au fost uciși peste jumătate de milion de oameni.1 În mod remarcabil, poporul din Rwanda, în mare parte, s-a reconciliat2, dar aceste evenimente continuă să aibă efecte.
În urmă cu un deceniu, în timp ce vizitam Rwanda, soția mea și cu mine am început o conversație cu un alt pasager din aeroportul Kigali. El s-a plâns despre nedreptatea genocidului și a întrebat pătrunzător: „Dacă ar exista un Dumnezeu, nu ar fi făcut El ceva în această privință?”. Pentru acest bărbat – și pentru mulți dintre noi – suferința și nedreptatea brutală pot părea incompatibile cu faptul că există un Tată Ceresc bun și iubitor. Totuși, El este real, El este bun și El iubește, în mod perfect, pe fiecare dintre copiii Săi. Această dicotomie are aceeași vârstă ca omenirea și nu poate fi explicată printru-un simplu slogan sau un abțibild lipit pe mașină.
Pentru a începe să-i înțelegem oarecum sensul, haideți să cercetăm diferite tipuri de nedreptate! Să ne gândim la o familie în cadrul căreia fiecare copil a primit săptămânal o sumă de bani pentru că a făcut treburi casnice obișnuite. Fiul, John, a cumpărat dulciuri; fiica, Anna, și-a economisit banii. În cele din urmă, Anna și-a cumpărat bicicletă. John a considerat că era total nedrept ca Anna să aibă bicicletă și el nu. Dar alegerile lui John au fost cele care au creat inegalitatea, nu acțiunile părinților. Hotărârea Annei de a sacrifica plăcerea imediată de a mânca dulciuri nu a impus nicio nedreptate asupra lui John, deoarece el a avut aceeași ocazie ca sora lui.
În același mod, hotărârile noastre pot duce la avantaje sau dezavantaje pe termen lung. Domnul a revelat: „Și, dacă o persoană câștigă prin sârguința și supunerea sa mai multă cunoaștere și inteligență în această viață decât altă persoană, ea va fi cu atât mai mult avantajată în lumea care va veni”3. Când alții primesc avantaje datorită alegerilor lor făcute cu sârguință, nu putem concluziona corect că am fost tratați nedrept, deși am avut și noi aceeași ocazie.
Un alt exemplu de nedreptate reiese dintr-o situație în care soția mea, Ruth, s-a aflat când era copil. Într-o zi, Ruth a aflat că mama ei urma să o ducă pe Merla, o soră mai mică, să-i cumpere pantofi noi. Ruth s-a plâns: „Mami, este atât de nedrept! Merla a fost cea care a primit ultima pereche de pantofi noi”.
Mama lui Ruth a întrebat: „Ruth, îți sunt buni pantofii?”.
Ruth a răspuns: „Păi… da”.
Atunci, mama lui Ruth a spus: „Merlei nu-i mai sunt buni pantofii”.
Ruth a fost de acord că fiecare copil din familie trebuia să aibă pantofi care să-i fie buni. Deși lui Ruth i-ar fi plăcut să aibă pantofi noi, percepția ei că era tratată nedrept a dispărut când a văzut circumstanțele prin ochii mamei ei.
Unele nedreptăți nu pot fi explicate; nedreptatea inexplicabilă este exasperantă. Nedreptatea rezultă din faptul de a trăi într-un trup imperfect, rănit sau bolnav. Viața muritoare este, în mod firesc, nedreaptă. Unii oameni sunt născuți în bogăție; alții nu. Unii au părinți iubitori; alții nu. Unii trăiesc mulți ani; alții puțini. Și așa mai departe. Unii oameni fac greșeli vătămătoare chiar și când încearcă să facă bine. Unii aleg să nu aline nedreptatea când ar putea să facă aceasta. În mod supărător, unii oameni își folosesc libertatea de a alege dată de Dumnezeu pentru a-i răni pe alții, deși nu ar trebui s-o facă niciodată.
Diferitele tipuri de nedreptate se pot contopi, creând un tsunami de nedreptăți copleșitoare. De exemplu, pandemia COVID-19 îi afectează disproporțional pe cei care au deja parte de multe dezavantaje profunde. Mă doare inima pentru cei care se confruntă cu astfel de nedreptăți, dar declar din toată inima mea îndurerată că Isus Hristos înțelege nedreptatea și are puterea de a oferi remediul. Nimic nu se compară cu nedreptatea pe care El a îndurat-o. Nu a fost drept că El a avut parte de toate durerile și necazurile omenirii. Nu a fost drept că El a suferit pentru păcatele și greșelile mele și ale dumneavoastră. Dar El a ales să facă aceasta datorită dragostei Sale pentru noi și pentru Tatăl Ceresc. El înțelege perfect prin ce trecem.4
În scripturi, este consemnat că israeliții din vechime s-au plâns că Dumnezeu îi trata nedrept. Drept răspuns, Iehova a întrebat: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?”. Deși ar fi improbabil ca o mamă iubitoare să-și uite pruncul, Iehova a declarat că devotamentul Său era și mai statornic. El a afirmat: „Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”5. Deoarece Isus Hristos a îndurat sacrificiul ispășitor infinit, El ne înțelege perfect sentimentele.6 El știe mereu de noi și ne cunoaște mereu circumstanțele.
În viața muritoare, putem „să ne apropiem… cu deplină încredere” de Salvator și să avem parte de compasiune, vindecare și ajutor.7 Chiar și în timp ce suferim inexplicabil, Dumnezeu ne poate binecuvânta în moduri simple, obișnuite și importante. Pe măsură ce învățăm să recunoaștem aceste binecuvântări, încrederea noastră în Dumnezeu va crește. În eternități, Tatăl Ceresc și Isus Hristos vor soluționa toate nedreptățile. În mod firesc, dorim să știm cum și când. Cum vor face Ei aceasta? Când vor face Ei aceasta? Din câte știu eu, Ei nu au revelat cum sau când. 8 Ce știu eu sigur, este că Ei vor face aceasta.
În situațiile nedrepte, una dintre sarcinile noastre este să avem încredere că „tot ce este nedrept în viață poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos”9. Isus Hristos a biruit lumea și a „absorbit” toată nedreptatea. Datorită Lui, putem să avem pace în această lume și să îndrăznim.10 Dacă Îl lăsăm, Isus Hristos va consacra nedreptatea pentru binele nostru.11 El nu doar ne va consola și va restaura ce a fost pierdut12; El va folosi și nedreptatea în folosul nostru. Când vine vorba despre cum și când, trebuie să recunoaștem și să acceptăm, așa cum a făcut Alma, că „aceasta nu este important; căci Dumnezeu cunoaște toate aceste lucruri; și este destul pentru mine să știu că aceasta este situația”13.
Putem să ne păstrăm întrebările despre cum și când pentru mai târziu și să ne concentrăm asupra dezvoltării credinței în Isus Hristos, că El are atât puterea de a face totul bine, cât și dorința puternică de a face astfel.14 Insistența noastră de a ști cum sau când este neproductivă și, mai presus de toate, ne face miopi.15
Pe măsură ce ne dezvoltăm credința în Isus Hristos, trebuie, de asemenea, să ne străduim să devenim ca El. Noi, atunci, îi vom aborda pe alții dând dovadă de compasiune și vom încerca să alinăm nedreptatea acolo unde o vom găsi16; vom încerca să îndreptăm lucrurile în sfera noastră de influență. În mod cert, Salvatorul a îndrumat ca noi „să [ne angajăm] cu sârguință într-o cauză bună, și să [facem] multe lucruri de bunăvoie, și să [realizăm] multă dreptate”17.
Cineva care s-a angajat cu sârguință în combaterea nedreptății este avocatul Bryan Stevenson. Cariera sa în domeniul juridic în Statele Unite este dedicată apărării celor acuzați pe nedrept, opririi pedepsirii excesive și protejării drepturilor de bază ale omului. În urmă cu câțiva ani, domnul Stevenson a apărat un bărbat care fusese acuzat pe nedrept de crimă și condamnat la moarte. Domnul Stevenson a cerut sprijinul bisericii creștine locale a bărbatului respectiv, chiar dacă bărbatul nu era activ în biserica sa și avea o reputație rea în comunitate din cauza unei vieți extraconjugale bine cunoscute.
Pentru a concentra atenția membrilor congregației asupra a ce conta cu adevărat, domnul Stevenson le-a vorbit despre femeia acuzată de preacurvie care a fost adusă la Isus. Acuzatorii au vrut s-o omoare cu pietre, dar Isus a spus: „Cine… este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”18. Acuzatorii femeii s-au retras. Isus nu a condamnat-o pe femeie, dar i-a poruncit să nu mai păcătuiască.19
După relatarea acestei istorisiri, domnul Stevenson a spus că fățărnicia, teama și mânia i-au făcut chiar și pe creștini să arunce cu pietre în cei care se poticnesc. Apoi, dânsul a spus: „Nu putem să stăm, pur și simplu, și să vedem întâmplându-se acest lucru” și i-a încurajat pe congregaționiști să devină „prinzători de pietre”.20 Frați și surori, să nu aruncăm cu pietre este primul pas în a-i trata pe ceilalți cu compasiune. Al doilea pas este să încercăm să prindem pietrele aruncate de alții.
Modul în care gestionăm avantajele și dezavantajele face parte din testul vieții. Nu vom fi judecați atât de mult pentru ce spunem, cât vom fi pentru cum îi tratăm pe cei vulnerabili și dezavantajați.21 În calitate de sfinți din zilele din urmă, căutăm să urmăm exemplul Salvatorului, să umblăm din loc în loc și să facem bine.22 Ne arătăm dragostea față de aproapele nostru lucrând pentru a asigura demnitatea tuturor copiilor Tatălui Ceresc.
Având în minte propriile avantaje și dezavantaje, reflectarea este sănătoasă. Pentru John, să înțeleagă de ce Anna avea bicicletă a fost o experiență revelatoare. Pentru Ruth, să vadă nevoia de pantofi a Merlei prin ochii mamei ei a fost o experiență care i-a luminat înțelegerea. Încercarea de a vedea lucruri din perspectiva eternității poate aduce claritate. Pe măsură ce devenim mai asemănători Salvatorului, ajungem să avem mai multă empatie, înțelegere și caritate.
Revin la întrebarea adresată de pasagerul din Kigali prin care el s-a plâns despre nedreptatea genocidului din Rwanda și care a întrebat: „Dacă ar exista un Dumnezeu, nu ar fi făcut El ceva în această privință?”.
Fără să minimalizăm suferința cauzată de genocid și după ce ne-am recunoscut incapacitatea de a înțelege o astfel de suferință, noi i-am răspuns că Isus Hristos a făcut ceva în legătură cu nedreptățile exasperante.23 I-am explicat multe precepte ale Evangheliei despre Isus Hristos și restaurarea Bisericii Sale.24
După aceea, cunoștința noastră a întrebat, cu lacrimi în ochi: „Vreți să spuneți că există ceva ce eu pot să fac pentru părinții și unchiul meu care au murit?”.
Noi am spus: „O, da!”. Apoi, noi i-am depus mărturie că tot ce este nedrept în legătură cu viața poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos și că, prin autoritatea Sa, familiile pot fi unite împreună pentru totdeauna.
Când ne confruntăm cu nedreptate, putem fie să ne îndepărtăm de Dumnezeu, fie să fim atrași spre El pentru a primi ajutor și sprijin. De exemplu, războiul extrem de lung dintre nefiți și lamaniți i-a afectat pe oameni în moduri diferite. Mormon a observat că „mulți se împietriseră”, în timp ce alții „erau îmblânziți din cauza suferințelor lor într-atât, încât s-au umilit în fața lui Dumnezeu”25.
Nu permiteți nedreptății să vă împietrească sau să vă erodeze credința în Dumnezeu. În schimb, cereți-I ajutorul lui Dumnezeu. Măriți-vă aprecierea față de Salvator și bizuirea pe El. În loc să deveniți amari, permiteți-I să vă ajute să deveniți mai buni.26 Permiteți-I să vă ajute să perseverați, să vă lăsați necazurile să fie „[absorbite] în bucuria [lui] Hristos”27. Alăturați-vă Lui în misiunea Sa de a [tămădui] pe cei cu inima zdrobită”28, străduiți-vă să atenuați nedreptatea și deveniți prinzători de pietre.29
Eu depun mărturie că Salvatorul trăiește. El înțelege nedreptatea. Semnele din palmele mâinilor Sale Îi aduc aminte continuu de dumneavoastră și de circumstanțele dumneavoastră. El vă slujește în timpul tuturor suferințelor dumneavoastră. În cazul celor care vin la El, o cunună împărătească va înlocui cenușa jelirii; veselia și bucuria vor înlocui mâhnirea și întristarea; aprecierea și celebrarea vor înlocui descurajarea și disperarea.30 Credința dumneavoastră în Tatăl Ceresc și în Isus Hristos va fi răsplătită mai mult decât vă puteți imagina. Toată nedreptatea – îndeosebi nedreptatea exasperantă – va fi consacrată pentru binele dumneavoastră. Depun astfel mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.