Conferința generală
Iubiți pe vrăjmașii voștri
Conferința Generală, octombrie 2020


Iubiți pe vrăjmașii voștri

Faptul de a ști că suntem, cu toții, copii ai lui Dumnezeu ne oferă o viziune a valorii altora și capacitatea de a ne ridica deasupra prejudecăților.

Învățăturile Domnului sunt pentru eternitate și pentru toți copiii lui Dumnezeu. În acest mesaj, voi da câteva exemple din Statele Unite, dar principiile pe care le învățăm din acestea sunt valabile pretutindeni.

Trăim într-o perioadă în care există mânie și ură în relațiile și practicile politice. Am simțit acest lucru în această vară, când unele persoane au renunțat la protestele pașnice și au avut un comportament distructiv. Am simțit acest lucru în unele campanii actuale pentru funcții publice. Din păcate, unele dintre acestea s-au revărsat chiar și în declarații politice și în remarci neplăcute în cadrul adunărilor Bisericii noastre.

Într-un guvern democratic, vom avea întotdeauna diferențe în ceea ce privește candidații și politicile propuse. Cu toate acestea, în calitate de ucenici ai lui Hristos, trebuie să renunțăm la mânia și ura cu care alegerile politice sunt dezbătute sau abordate în multe situații.

Imagine
Cuvântarea de pe munte

Iată una dintre învățăturile Salvatorului nostru, care, probabil, este bine cunoscută, dar este rareori pusă în practică.

„Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău».

Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:43-44) 1 .

Timp de generații, evreii au fost învățați să-și urască vrăjmașii și, atunci, sufereau sub dominația și atrocitățile ocupației romane. Dar, Isus i-a învățat să-și iubească vrăjmașii și să facă bine celor care-i folosesc în mod disprețuitor.

Imagine
Isus propovăduind pe meleagurile americane

Ce învățături revoluționare privind relațiile personale și politice! Însă, aceasta este, totuși, ceea ce Salvatorul nostru ne poruncește. În Cartea lui Mormon, citim: „Căci adevărat, adevărat vă spun Eu vouă, cel care are spiritul de ceartă nu este de-al Meu, ci este de-al diavolului, care este tatăl certurilor; și el agită inimile oamenilor ca să se certe cu mânie unul cu altul” (3 Nefi 11:29).

Faptul de a ne iubi vrăjmașii și dușmanii nu este ușor. Președintele Gordon B. Hinckley a spus: „Cei mai mulți dintre noi nu am atins acel nivel de… dragoste și iertare. Este nevoie de o autodisciplină aproape mai mare decât capacitatea noastră” 2 . Dar aceasta trebuie să fie esențială, deoarece face parte dintre cele două mari porunci ale Salvatorului: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:37, 39). Și trebuie să fie posibilă, deoarece El, de asemenea, ne-a învățat: „Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide” (Matei 7:7) 3 .

Cum ținem aceste porunci divine într-o lume în care suntem supuși și legilor omenești? Din fericire, avem exemplul Salvatorului despre cum să echilibrăm legile Sale eterne cu punerea în practică a legilor create de oameni. Când dușmanii au căutat să-L încurce întrebându-L dacă iudeii trebuie să plătească taxe Romei, El a arătat imaginea lui Cezar de pe monedele lor și a declarat: „Dați, dar, Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Luca 20:25) 4 .

Imagine
Să dăm Cezarului

Prin urmare, trebuie să urmăm legile oamenilor (să dăm Cezarului) pentru a trăi în pace sub autoritatea civilă și să urmăm legile lui Dumnezeu pentru a ajunge la destinația noastră eternă. Dar cum facem acest lucru – mai ales cum învățăm să ne iubim vrăjmașii și dușmanii?

Învățătura Salvatorului de a nu ne „[certa] cu mânie” este un prim pas bun. Diavolul este tatăl certurilor și el este cel care ispitește oamenii să se certe cu mânie. El încurajează vrăjmășia și relațiile pline de ură între persoane și în cadrul grupurilor. Președintele Thomas S. Monson ne-a învățat că mânia este „unealta lui Satana”, deoarece „a fi mânios înseamnă să cedezi influenței lui Satana. Nimeni nu ne poate mânia. Este alegerea noastră” 5 . Mânia este calea către despărțire și vrăjmășie. Ajungem să-i iubim pe vrăjmașii noștri atunci când evităm mânia și ostilitatea față de cei cu care nu suntem de acord. De asemenea, este de ajutor dacă suntem dispuși chiar să învățăm de la ei.

Printre alte moduri de a dezvolta puterea de a-i iubi pe alții este metoda simplă descrisă într-un muzical, care a fost produs cu mult timp în urmă. Când încercăm să înțelegem și să găsim puncte comune cu oameni de altă cultură, ar trebui să încercăm să-i cunoaștem. În nenumărate circumstanțe, atitudinea lipsită de încredere a străinilor sau chiar ostilitatea sunt înlocuite de prietenie sau chiar dragoste atunci când interacțiunile personale dau naștere înțelegerii și respectului reciproc. 6

Un ajutor și mai mare în a învăța să ne iubim vrăjmașii și dușmanii este să căutăm să înțelegem puterea dragostei. Iată trei dintre numeroasele învățături profetice despre acest lucru.

Profetul Joseph Smith ne-a învățat că „există o zicală veche potrivit căreia dragostea aduce dragoste. Haideți să oferim multă dragoste – să dăm dovadă de bunătate față de întreaga omenire” 7 .

Președintele Howard W. Hunter ne-a învățat: „Lumea în care trăim ar avea mult de câștigat dacă bărbații și femeile de pretutindeni ar exercita dragostea pură a lui Hristos, care este bună, blândă și umilă. Este lipsită de invidie și mândrie… Nu dorește nimic în schimb… Nu acceptă bigotismul, ura sau violența… Îi încurajează pe oameni să trăiască alături în dragoste creștină indiferent de crez, rasă, naționalitate, situație financiară, educație sau cultură” 8 .

Și președintele Russell M. Nelson ne-a îndemnat să „extindem cercul dragostei noastre pentru a îmbrățișa întreaga familie umană” 9 .

O parte esențială a faptului de a ne iubi vrăjmașii este să dăm Cezarului respectând legile țărilor în care locuim. Deși învățăturile lui Isus au fost revoluționare, El nu a predat despre revoluție sau încălcarea legii. El ne-a învățat o cale mai bună. Revelația modernă ne învață același lucru:

„Nimeni nu trebuie să încalce legea țării, pentru că acela care respectă legile lui Dumnezeu nu are nevoie să încalce legea țării.

De aceea fiți supuși puterilor care există” (Doctrină și legăminte 58:21-22).

Și articolul nostru de credință, scris de profetul Joseph Smith după ce sfinții de la început au avut parte de persecuție severă din partea autorităților din Missouri, declară: „Noi credem că trebuie să ne supunem regilor, președinților, conducătorilor și magistraților și să ne supunem, să onorăm și să susținem legea” (Articolele de credință 1:12).

Acest lucru nu înseamnă că suntem de acord cu toate acțiunile celor care exercită legea. Înseamnă că respectăm legea în vigoare și că folosim mijloace pașnice pentru a o schimba. De asemenea, înseamnă că acceptăm în mod pașnic rezultatele alegerilor. Nu vom participa la violența instigată de cei dezamăgiți de rezultat. 10 Într-o societate democratică, avem întotdeauna ocazia și datoria de a rămâne pașnici până la următoarele alegeri.

Învățătura Salvatorului de a ne iubi vrăjmașii are la bază realitatea că toți muritorii sunt copii preaiubiți ai lui Dumnezeu. Acest principiu etern și câteva principii de bază ale legii au fost testate în protestele recente care au avut loc în multe orașe din America.

Imagine
Protest pașnic

Pe de-o parte, unii oameni par să fi uitat că Primul Amendament la Constituția Statelor Unite garantează „dreptul oamenilor de a se aduna în mod pașnic și de a adresa petiții guvernului pentru remedierea plângerilor”. Acesta este modul autorizat de sensibilizare a publicului și de concentrare asupra nedreptăților cuprinse în conținutul sau administrarea legilor. Și au existat nedreptăți. În acțiunile publice și în atitudinile noastre personale am avut sentimente legate de rasism și alte astfel de nemulțumiri. Într-un eseu personal, convingător, reverendul Theresa A. Dear, din cadrul National Association for the Advancement of Colored People (Asociația Națională pentru Promovarea Persoanelor de Culoare) ne-a amintit că „rasismul crește prin ură, opresiune, complicitate, pasivitate, indiferență și tăcere” 11 . În calitate de cetățeni și membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, trebuie să facem mai mult pentru a ajuta la dezrădăcinarea rasismului.

Imagine
Revolta ilegală

Pe de altă parte, câțiva participanți și susținători ai acestor proteste și ai actelor ilegale care le-au urmat par să fi uitat că protestele protejate de Constituție sunt proteste pașnice. Protestatarii nu au dreptul de a distruge, defăima sau fura proprietăți sau de a submina puterile guvernamentale și legitime ale forțelor de ordine. Constituția și legile nu conțin nicio invitație la revoluție sau anarhie. Noi, toți – polițiști, protestatari, susținători și spectatori – ar trebui să înțelegem limitele drepturilor noastre și importanța obligațiilor noastre de a rămâne în limitele legilor în vigoare. Abraham Lincoln a avut dreptate când a spus: „Nu există nicio nemulțumire care să poată fi rezolvată de legea gloatei” 12 . Rezolvarea nemulțumirilor de către gloate este o rezolvare prin mijloace ilegale. Aceasta înseamnă anarhie, situație în care nu există guvernare eficientă și nici poliție oficială, care subminează în loc să protejeze drepturile individuale.

Unul dintre motivele pentru care protestele recente din Statele Unite au fost șocante pentru atât de multe persoane a fost acela că ostilitățile și ilegalitățile de care au avut parte diferite etnii din alte națiuni nu ar trebui să aibă loc în Statele Unite. Această țară ar trebui să fie mai bună în eradicarea rasismului, nu numai împotriva americanilor de culoare, care au fost cei mai vizibili în protestele recente, ci și împotriva latinilor, asiaticilor și a altor grupuri. Istoria acestei națiuni în ceea ce privește rasismul nu este una fericită și trebuie să ne îmbunătățim.

Imagine
Insula Ellis
Imagine
Imigranți

Statele Unite au fost fondate de imigranți de diferite naționalități și etnii. Scopul lor unificator nu a fost să stabilească o anumită religie sau să perpetueze oricare dintre diversele culturi sau loialități tribale din vechile țări. Generația noastră fondatoare a căutat să fie unită printr-o nouă constituție și noi legi. Aceasta nu înseamnă că documentele noastre unificatoare sau înțelegerea la acea vreme a semnificațiilor lor erau perfecte. Istoria primelor două secole ale Statelor Unite a arătat necesitatea multor perfecționări, precum dreptul la vot pentru femei și, în special, abolirea sclaviei, inclusiv legi care au asigurat faptul că cei care fuseseră sclavi trebuiau să se bucure de toate drepturile și condițiile libertății.

Doi erudiți din cadrul Universității Yale ne-au amintit recent:

„Deși au multe imperfecțiuni, Statele Unite au posibilitatea, în mod unic, să unească o societate diversă și divizată…

Cetățenii acestora nu trebuie să aleagă între o identitate națională și multiculturalism. Americanii le pot avea pe amândouă. Dar cheia este patriotismul constituțional. Trebuie să rămânem uniți de și prin Constituție, indiferent de dezacordurile noastre ideologice” 13 .

Cu mulți ani în urmă, un ministru britanic de externe a dat acest mare sfat într-o dezbatere în Camera Comunelor: „Nu avem aliați eterni și nu avem dușmani pentru totdeauna. Nevoile și dorințele noastre sunt eterne și avem datoria de a le împlini” 14 .

Acesta este un bun motiv laic pentru împlinirea nevoilor și dorințelor noastre eterne în chestiuni politice. În plus, doctrina Bisericii Domnului ne învață o altă dorință eternă care ar trebui să ne îndrume: învățăturile Salvatorului nostru care au inspirat Constituția Statelor Unite și legile de bază ale multora dintre țările noastre. Loialitatea față de legea stabilită, nu loialitatea față de „aliații” temporari, este cel mai bun mod de a ne iubi vrăjmașii și dușmanii în timp ce căutăm unitatea chiar și în diversitate.

Faptul de a ști că suntem, cu toții, copii ai lui Dumnezeu ne oferă o viziune divină a valorii tuturor oamenilor și voința și capacitatea de a ne ridica deasupra prejudecăților și rasismului. Deoarece am locuit timp de mulți ani în diferite locuri din această națiune, Domnul m-a învățat că este posibil să fim supuși legilor și să căutăm să îmbunătățim legile națiunii noastre și, de asemenea, să ne iubim vrăjmașii și dușmanii. Deși acest lucru nu este ușor, este posibil cu ajutorul Domnului nostru Isus Hristos. El a dat această poruncă de a ne iubi și ne promite ajutorul Său în măsura în care căutăm să fim supuși acestei porunci. Depun mărturie că suntem iubiți și că vom fi ajutați de Tatăl nostru Ceresc și de Fiul Său, Isus Hristos. În numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. Vedeți, de asemenea, Luca 6:27-28, 30.

  2. Gordon B. Hinckley, „The Healing Power of Christ”, Ensign, nov. 1988, p. 59; vedeți, de asemenea Teachings of Gordon B. Hinckley (1997), p. 230.

  3. Vedeți, de asemenea, Doctrină și legăminte 6:5.

  4. Vedeți, de asemenea, Matei 22:21; Marcu 12:17.

  5. Thomas S. Monson, „Fratele meu, stăpânește-ți sentimentele”, Liahona,, nov. 2009, p. 68.

  6. Vedeți Becky și Bennett Borden, „Moving Closer: Loving as the Savior Did”, Ensign, sept. 2020, p. 24-27.

  7. Joseph Smith, în History of the Church, 5:517. În mod similar, Martin Luther King jr. (1929-1968) a spus: „A răspunde violenței cu violență mărește violența, aprofundând întunericul unei nopți deja lipsite de stele. Întunericul nu poate alunga întunericul; numai lumina poate face aceasta. Ura nu poate alunga ura; numai dragostea poate face aceasta” [Where Do We Go from Here: Chaos or Community? (2010), p. 64-65].

  8. Învățături ale președinților Bisericii: Howard W. Hunter (2015), p. 274.

  9. Russell M. Nelson, „Ferice de cei împăciuitori”, Liahona, nov. 2002, p. 41; vedeți, de asemenea, Teachings of Russell M. Nelson (2018), p. 83.

  10. Vedeți „A House Divided”, Economist, 5 sept. 2020, p. 17-20.

  11. Theresa A. Dear, „America’s Tipping Point: 7 Ways to Dismantle Racism”, Deseret News, 7 iunie 2020, A1.

  12. Abraham Lincoln, cuvântare adresată în cadrul Liceului pentru tineri băieți, Springfield, Illinois, 27 ian. 1838, în John Bartlett, Bartlett’s Familiar Quotations, ediția a 18-a (2012), p. 444.

  13. Amy Chua și Jed Rubenfeld, „The Threat of Tribalism”, Atlantic, oct. 2018, p. 81, theatlantic.com.

  14. Henry John Temple, Viscount Palmerston, remarks in the House of Commons, 1 mart. 1848; în Bartlett, Bartlett’s Familiar Quotations, p. 392; subliniere adăugată.