Pregătiți-vă să-L întâlniți pe Dumnezeu
Îndeplinirea responsabilităților desemnate de Divinitate dând dovadă de neprihănire, unitate și egalitate ne va pregăti să-L întâlnim pe Dumnezeu.
Eliza R. Snow, vorbind despre dedicarea Templului Kirtland (la care a participat), a spus: „Ceremoniile din timpul acelei dedicări pot fi repetate, dar limbajul niciunui muritor nu poate descrie manifestările cerești ale acelei zile memorabile. Unora li s-au arătat îngeri, în timp ce toți cei prezenți au avut sentimentul unei prezențe divine și fiecare inimă a fost plină de o bucurie negrăită și strălucită”1.
Manifestările divine care au avut loc în Templul Kirtland au stat la baza scopului Bisericii restaurate a lui Isus Hristos de a realiza salvarea și exaltarea copiilor Tatălui nostru Ceresc.2 Pe măsură ce ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu, putem să știm care ne sunt responsabilitățile desemnate de Divinitate recapitulând cheile sacre restaurate în Templul Kirtland.
În rugăciunea de dedicare, profetul Joseph Smith L-a rugat, cu umilință, pe Domnul „să [accepte] această casă… pe care ne-ai poruncit să o clădim”3.
După o săptămână, în duminica de Paște, Domnul S-a arătat într-o viziune magnifică și a acceptat templul Său. Aceasta a avut loc în data de 3 aprilie 1836, împlinindu-se în această duminică de Paște exact 182 de ani. Era, de asemenea, perioada Paștelui evreiesc – una dintre acele ocazii rare când Paștele creștin și cel evreiesc sunt sărbătorite în același timp. După încheierea viziunii, trei profeți din vechime, Moise, Elias și Ilie, s-au arătat și au încredințat chei care sunt esențiale pentru îndeplinirea scopului Domnului pentru Biserica Sa restaurată în această dispensație. Acel scop este simplu, dar elocvent, constând în adunarea copiilor lui Israel, pecetluirea lor ca familii și pregătirea lumii pentru a Doua Venire a Domnului.4
Căci atât apariția lui Ilie, cât și cea a lui Moise au constituit o „«paralelă uimitoare»… [cu] tradiția iudaică potrivit căreia Moise și Ilie vor sosi împreună la «sfârșitul vremurilor»”5. În doctrina noastră, aceste apariții au realizat restaurarea fundamentală a anumitor chei „[date]… pentru ultimele zile și pentru ultima oară, în dispensația plenitudinii timpurilor”6.
Templul Kirtland, atât din punct de vedere al locului, cât și al mărimii, era relativ necunoscut. Dar, din punct de vedere al semnificației sale enorme pentru omenire, avea o influență eternă. Profeți din vechime au restaurat chei ale preoției pentru rânduielile necesare salvării eterne ale Evangheliei lui Isus Hristos. Aceasta a dus la o bucurie foarte mare în rândul membrilor credincioși.
Aceste chei asigură „[puterea] de sus”7 pentru responsabilitățile desemnate de Divinitate care constituie scopul principal al Bisericii.8 În acea zi minunată de Paște, în Templul Kirtland, au fost restaurate trei chei.
În primul rând, Moise a apărut și a încredințat cheile pentru adunarea lui Israel din cele patru colțuri ale pământului, care înseamnă munca misionară.9
În al doilea rând, Elias a apărut și a încredințat cheile dispensației Evangheliei lui Avraam, care include restaurarea legământului avraamic.10 Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că scopul cheilor legământului este de a pregăti membrii pentru împărăția lui Dumnezeu. Dânsul a spus: „Știm cine suntem și [știm] ce vrea Dumnezeu de la noi”11.
În al treilea rând, Ilie a apărut și a încredințat cheile puterii de a pecetlui în această dispensație, care înseamnă lucrarea de înfăptuire a istoriei familiei și rânduielile din templu, înlesnind salvarea celor vii și celor morți.12
Există, sub îndrumarea Primei Președinții și a Cvorumului celor Doisprezece, trei consilii executive la sediul central al Bisericii care supraveghează aceste responsabilități desemnate de Divinitate bizuindu-se pe cheile care au fost restaurate în Templul Kirtland. Ele sunt Consiliul executiv pentru munca misionară, Consiliul executiv pentru preoție și familie și Consiliul executiv pentru templu și istoria familiei.
Ce facem astăzi pentru a îndeplini aceste responsabilități desemnate de Divinitate?
În primul rând, în legătură cu restaurarea de către Moise a cheilor adunării lui Israel, astăzi, aproape 70.000 de misionari sunt răspândiți în întreaga lume predicând Evanghelia Sa pentru a-i aduna pe aleșii Săi. Aceasta reprezintă începerea îndeplinirii lucrării mari și minunate pe care Nefi a prezis-o, atât în rândul neamurilor, cât și al casei lui Israel. Nefi a văzut vremurile noastre, când sfinții lui Dumnezeu aveau să fie pe toată fața pământului, însă numărul lor avea să fie mic, din cauza ticăloșiei. Cu toate acestea, el a prezis că ei aveau să fie „înarmați cu dreptate și cu puterea lui Dumnezeu în mare slavă”13. Dacă o privim prin prisma scurtei istorii a Bisericii restaurate, munca misionară este remarcabilă. Vedem împlinirea viziunii lui Nefi. Deși suntem relativ puțini, ne vom continua lucrarea și ne vom întinde brațele către cei care vor reacționa la mesajul Salvatorului.
În al doilea rând, Elias a apărut și a încredințat dispensația Evangheliei lui Avraam, spunând că prin noi și prin seminția noastră toate generațiile noastre de după noi vor fi binecuvântate. În cadrul acestei conferințe, ne-au fost oferite îndrumări importante care să ajute la desăvârșirea sfinților și la pregătirea lor pentru împărăția lui Dumnezeu.14 Anunțul din cadrul Sesiunii preoției în legătură cu Cvorumul Vârstnicilor și Cvorumul Înalților Preoți încurajează manifestarea mai deplină a puterii și autorității preoției. Învățământul prin vizite și învățământul de acasă, numite acum „slujire”, așa cum ni s-a predat atât de elocvent în această sesiune, îi va pregăti pe sfinții din zilele din urmă să-L întâlnească pe Dumnezeu.
În al treilea rând, Ilie a încredințat cheile puterii de a pecetlui în această dispensație. Pentru noi, cei care suntem în viață în aceste zile, progresul privind munca din templu și de întocmire a istoriei familiei este fenomenal. Acest ritm va continua și va crește până la a Doua Venire a Salvatorului, altfel, întregul pământ „va fi complet devastat la venirea Sa”15.
Munca de întocmire a istoriei familiei, înlesnită de tehnologia care este o binecuvântare din cer, a progresat foarte mult în ultimii câțiva ani. Am fi neînțelepți dacă am ajunge la automulțumire în legătură cu această responsabilitate desemnată de Divinitate și dacă am aștepta ca mătușa Jane sau vreo altă rudă mai devotată s-o îndeplinească. Permiteți-mi să vă împărtășesc comentariile foarte directe ale președintelui Joseph Fielding Smith: „Nimeni nu este scutit de la această obligație măreață. Este cerută, atât de la apostoli, cât și de la cel mai umil vârstnic [sau de la cea mai umilă soră]. Locul sau rangul, ori slujirea îndelungată în cadrul Bisericii… nu va îndreptăți pe nimeni să nu acorde importanța necesară salvării celor morți ai săi”16.
În prezent, avem temple în întreaga lume și dispunem de un fond prin care sunt ajutați să efectueze rânduielile din templu cei care sunt nevoiași și care locuiesc departe de un templu.
Ar fi bine ca, fiecare în parte, să ne evaluăm acțiunile în ceea ce privește munca misionară, munca din templu și de întocmire a istoriei familiei și pregătirea de a-L întâlni pe Dumnezeu.
Neprihănirea, unitatea și egalitatea în fața Domnului vin în sprijinul acestor responsabilități sacre
În legătură cu neprihănirea, această viață este pentru noi toți timpul în care să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu.17 Cartea lui Mormon oferă nenumărate exemple de consecințe tragice când persoane individuale sau grupuri de oameni nu țin poruncile lui Dumnezeu.18
De-a lungul vieții mele, chestiuni și aspecte lumești au trecut de la o extremă la alta – de la preocupări fără valoare și neimportante la imoralitate gravă. Este demn de laudă faptul că imoralitatea neconsensuală a fost făcută cunoscută și condamnată.19 Această imoralitate neconsensuală este în opoziție cu legile lui Dumnezeu și ale societății. Cei care înțeleg planul lui Dumnezeu trebuie, de asemenea, să se opună imoralității consensuale, care este, de asemenea, un păcat. Declarația despre familie adresată lumii avertizează asupra faptului că „acele persoane care încalcă legămintele castității, care abuzează de partener ori de copii [sau de oricine altcineva]… vor da socoteală într-o bună zi în fața lui Dumnezeu”20.
Când privim în jur, vedem pretutindeni distrugerile provocate de ticăloșie și de dependență. Dacă noi, ca persoane individuale, suntem cu adevărat preocupați în legătură cu judecata finala a Salvatorului nostru, atunci ar trebui să ne pocăim. Îmi este teamă că mulți oameni nu se mai simt răspunzători în fața lui Dumnezeu și nu se îndreaptă către scripturi sau profeți pentru îndrumare. Dacă noi, ca societate, ne-am gândi la consecințele păcatului, ar exista o opoziție în masă față de pornografie și tratarea femeilor ca simple obiecte.21 Alma i-a spus fiului său Corianton: „Ticăloșia niciodată nu a fost fericire”22.
În legătură cu unitatea, Salvatorul a spus: „Dacă nu sunteți [una], nu sunteți ai Mei”23. Știm că spiritul de ceartă este al diavolului.24
În zilele noastre, porunca scripturală de a fi uniți este, în mare măsură, ignorată și, în cazul multor oameni, accentul se pune pe tribalism25, ținându-se adesea cont de statut, gen, rasă și bogăție. În multe țări, dacă nu în cele mai multe, oamenii sunt foarte divizați în ceea ce privește modul de a trăi. În Biserica Domnului, singura cultură pe care o acceptăm și o predăm este cultura Evangheliei lui Isus Hristos. Unitatea pe care o căutăm este aceea de a fi uniți cu Salvatorul și învățăturile Sale.26
Dacă ne gândim la scopurile principale ale Bisericii, toate se bazează pe egalitatea în fața Domnului 27 și pe faptul de a urma cultura Evangheliei lui Isus Hristos. În legătură cu munca misionară, cele mai importante cerințe pentru botez sunt faptul de a deveni umili în fața lui Dumnezeu și acela de a avea inima frântă și spiritul smerit.28 Educația, bogăția, rasa sau originea nu sunt luate în calcul.
Mai mult, misionarii slujesc cu umilință când sunt chemați. Ei nu încearcă să slujească potrivit standardelor lumești privind statutul sau pregătirea pentru viitoare cariere. Ei slujesc cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria lor oriunde sunt desemnați. Ei nu-și aleg colegii și caută cu sârguință să dezvolte atribute asemănătoare celor ale lui Hristos29, care stau la baza culturii lui Isus Hristos.
Scripturile ne oferă îndrumare pentru cele mai importante relații ale noastre. Salvatorul ne-a învățat că prima poruncă este: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău”. Și, a doua este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”30.
Salvatorul a mai explicat că toată lumea este aproapele nostru.31 Cartea lui Mormon clarifică faptul că nu trebuie să existe niciun fel de -iți, de triburi sau de clase sociale.32 Trebuie să fim uniți și egali în fața lui Dumnezeu.
Rânduielile sacre și responsabilitățile desemnate de Divinitate pornesc de la această premisă. Mă aștept ca experiența dumneavoastră în templu să fie similară cu a mea. Când ieșeam din rutina unei zile obișnuite de muncă în San Francisco și ajungeam în Templul Oakland, aveam parte de un sentiment puternic de dragoste și pace. O mare parte a acestuia se datora faptului că simțeam că eram mai aproape de Dumnezeu și de scopurile Sale. Rânduielile necesare salvării erau prioritatea mea principală, însă o parte considerabilă a acelor sentimente plăcute era reprezentată de egalitatea și unitatea care sunt puternic simțite în templu. Toată lumea este îmbrăcată în alb. Nu există niciun semn al bogăției, rangului sau realizărilor educaționale; suntem toți frați și surori care dau dovadă de umilință în fața lui Dumnezeu.
În camera sacră de pecetluire, rânduiala căsătoriei eterne este la fel pentru toată lumea. Îndrăgesc faptul că, atât cuplul care provine din cele mai umile condiții, cât și cel care provine din cele mai înstărite condiții trăiesc exact aceeași experiență. Ele poartă aceleași robe și fac aceleași legăminte în fața aceluiași altar. Ele primesc, de asemenea, aceleași binecuvântări eterne ale preoției. Acest lucru este realizat într-un templu frumos, construit din zeciuielile sfinților, pentru a fi Casa sacră a Domnului.
Îndeplinirea responsabilităților desemnate de Divinitate, pe baza neprihănirii, unității și egalității în fața Domnului aduce cu sine fericire personală și pace în această lume și ne pregătește pentru viața eternă în lumea care va veni.33 Ne pregătește să-L întâlnim pe Dumnezeu.34
Ne rugăm ca dumneavoastră, fiecare în parte, indiferent de circumstanțele în care vă aflați, să discutați cu episcopul dumneavoastră și să fiți demni să dețineți o recomandare pentru templu.35
Suntem recunoscători că din ce în ce mai mulți membri se pregătesc să se ducă la templu. Numărul adulților demni care dețin o recomandare pentru templu a crescut considerabil de-a lungul mai multor ani. Numărul recomandărilor cu utilizare limitată pentru tinerii demni a crescut foarte mult în ultimii doi ani. În mod clar, nucleul de membri credincioși al Bisericii nu a fost niciodată mai puternic.
În concluzie, vă rog să nu aveți îndoieli că acei conducători seniori ai Bisericii care prezidează asupra scopurilor Bisericii desemnate de Divinitate nu primesc îndrumare divină. Această îndrumare vine de la Spirit și, uneori, direct de la Salvator. Sunt oferite ambele tipuri de îndrumare spirituală. Sunt recunoscător pentru că am primit astfel de îndrumare. Însă, îndrumarea este oferită la timpul Domnului, rând după rând și precept după precept36, când „un Domn atotcunoscător alege, de bunăvoie, să ne școlească”37. Îndrumarea pentru Biserică, ca întreg, este dată doar profetului Său.
Noi toți am avut privilegiul să-l susținem pe președintele Russell M. Nelson în calitate de profet al nostru și de președinte al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Noi, Cei Doisprezece, ca grup și ca persoane individuale, am trăit o experiență spirituală importantă când ne-am așezat mâinile pe capul președintelui Nelson, președintele Dallin H. Oaks fiind cel care a rostit cuvintele rânduirii, l-am rânduit și l-am pus deoparte ca președinte al Bisericii. Depun mărturie că dânsul a fost prerânduit și a fost pregătit toată viața pentru a fi profetul Domnului în zilele noastre. În numele lui Isus Hristos, amin.