Lumina soarelui în timpul furtunilor mele
După ce bunica mea a murit, m-am gândit să-mi pun capăt vieții. Dar faptul de a mă bizui pe planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc m-a ajutat să trec cu bine peste această încercare.
Fotografii de Niel Kabiling.
Bună! Eu sunt Honey Grace. Am 17 ani. Locuiesc în Iloilo, în Filipine!
Pierderea bunicii mele
Recent, am trecut prin ceva foarte greu. Tatăl și mama mea sunt despărțiți, iar mama mea lucrează în străinătate. Bunica mea m-a crescut – ea este cea care mi-a prezentat Evanghelia și Biserica. Dar anul acesta, ea a murit pe neașteptate.
Ea era ultima persoană la care mă gândeam că va muri vreodată. Uneori credeam că voi muri înaintea ei pentru că era atât de sănătoasă! Ea nu a dat niciodată dovadă de slăbiciune și a fost întotdeauna puternică în fața mea. Nu mi-am imaginat niciodată viața fără ea.
Înțelegerea planului
După ce ea decedat, mi-am dorit, uneori, să mor și eu. Aveam gânduri să-mi pun capăt vieții. Însă, la scurt timp, m-am dus la o activitate a tinerilor la nivel de țăruș, unde noi am avut o lecție despre planul salvării.
Eu știam despre planul salvării, dar poate că înțelegerea mea despre acesta era puțin încețoșată din cauza a ceea ce i se întâmplase bunicii mele. În timp ce ascultam, m-am gândit: „Am uitat de binecuvântările sacrificiului lui Isus Hristos pentru mine”.
Mi-am dat seama că Isus Hristos a murit pentru a mă salva. Nu ar trebui să-mi pun capăt vieții din cauza necazurilor pe care le am. Planul fericirii îmi dă speranța că-mi voi putea vedea bunica din nou într-o zi, pentru că viața nu se termină când murim. Trebuie să continui să-L urmez pe Salvator pentru a o putea vedea din nou.
Găsirea tăriei în templu
După ce bunica mea a murit, vărul meu s-a mutat cu mine și a devenit tutorele meu. Verii mei sunt cei mai buni prieteni ai mei, dar schimbarea a fost, totuși, foarte grea. A trebuit să învăț să fac toate treburile casnice pe care bunica mea obișnuia să le facă. A trebuit să mă trezesc singură pentru a mă duce la școală și să am grijă de casă.
Episcopul meu a vorbit mereu despre bizuirea pe forțele proprii, așa că am căutat despre aceasta în Biblioteca Evangheliei. Aceasta m-a ajutat să învăț să fiu independentă.
De asemenea, țin în continuare legătura cu tatăl meu. Într-o zi, ne-am certat. Acest lucru chiar nu-mi dădea pace, dar, dintr-o dată, am avut ocazia să mă duc într-o călătorie la templu pentru tineri. În timp ce eram în templu, am simțit pace. Nu m-am gândit la problemele de acasă. Nu m-am gândit la mânia pe care o simțeam față de tatăl meu. M-am gândit la lucruri pe care le puteam face pentru a-l ajuta. M-am gândit să fiu un exemplu bun. M-am gândit la lucruri eterne, la faptul de a fi pecetluită cu părinții mei în templu într-o zi. Am hotărât să-mi cer scuze tatălui meu pentru că mă certasem cu el.
Savior with Children (Salvatorul alături de copii), de Michael Malm.
Bizuindu-mă pe Salvatorul meu
Am învățat să mă concentrez întotdeauna asupra lui Isus Hristos și a Tatălui Ceresc. Primesc tărie de la Ei și îmi aduc aminte că Ei mă susțin.
Înțelegerea planului salvării, în special a ispășirii Salvatorului, m-a ajutat să-mi înving gândurile de a mă sinucide. Mă ajută să simt pace trăind. Îmi oferă speranța că, într-o zi, o voi putea întâlni din nou pe bunica mea, de partea cealaltă a vălului.
Isus Hristos este speranța de a-mi continua viața, chiar dacă am parte de multe încercări. Dragostea Sa pentru mine este nesfârșită. El este lumina soarelui în viața mea. Când este furtună sau plouă, El este acolo. El este Salvatorul meu. El este casa mea. El este viața mea. El mă ajută să merg mai departe. El este unul dintre motivele pentru care îmi place să trăiesc.
Autoarea locuiește în Iloilo, Filipine.