Cântece și baloane de săpun
Alice a chicotit când s-a gândit la președintele Kimball cântând cu o vacă.
Alice a pus o lingură de tăiței în castronul fratelui ei. Își iubea frații și surorile mai mici – pe toți cinci! Se simțea bine ajutându-i. Dar, uneori, era greu să fie cea mai mare. De când a ajuns acasă noul bebeluș, a trebuit să ajute mult mai mult. Se întâmplau așa multe în casa ei!
„Despre ce ai învățat astăzi la biserică?”, a întrebat tata.
„Isus!”, a spus sora mai mică a lui Alice, Sarah. Ea a întins sos de mere pe farfuria ei.
Alice a zâmbit. Sarah era foarte drăgălașă. Și foarte dezordonată.
„Am învățat despre președintele Kimball…”, a început Alice să spună. Dar, apoi, mama a strigat din cealaltă cameră. Avea nevoie de ajutorul tatei cu bebelușul.
„Îmi pare rău”, a spus tata. „Mă întorc imediat.”
În timp ce tata o ajuta pe mama, Alice îi ajuta pe toți ceilalți. Eric și-a vărsat paharul cu lapte. Alice a curățat. Sarah a început să plângă. Alice a îmbrățișat-o. Clara dorea mai mulți tăiței. Alice i-a mai dat.
Chiar și când s-a întors tata, bucătăria era încă zgomotoasă și dezordonată. Alice își dorea să îi fie mai ușor să simtă pace.
În cele din urmă, prânzul s-a sfârșit. Alice i-a ajutat pe frații și surorile ei să-și ducă vasele la chiuvetă. Alice era suficient de mare, încât să nu spargă lucruri. Așadar ea era responsabilă să spele vasele. A umplut chiuveta de apă cu săpun.
Îmi doresc să nu fi trebuit niciodată să fac treburi în casă, s-a gândit Alice. Apoi, și-a adus aminte ce învățase la Societatea Primară despre președintele Spencer W. Kimball. Când fusese mic, și el avusese treburi de făcut. El obișnuia să cânte imnuri în timp ce mulgea vaca!
Alice și l-a imaginat pe președintele Kimball cântând un duet cu o vacă. Ea a chicotit.
Apoi, a avut o idee. Putea fi ca profetul! A luat cartea de imnuri și a deschis-o la primul imn.
Trebuia să o țină deschisă cumva. Alice a pus cartea pe pervaz. A pus o margine a cărții în spatele ghiveciului unei plante. Apoi, a pus cealaltă margine în spatele unui pahar greu. Acum, o putea vedea în timp ce lucra.
În timp ce Alice curăța castroane, pahare și linguri, ea cânta imnul. Baloanele calde de săpun provocau o senzație plăcută pe mâinile ei. Iar cântecul îi bucura inima.
A doua zi, Alice a cântat din nou. Și ziua de după aceea. Ea a încercat să-și aducă aminte cuvintele fiecărui imn. Apoi, a trecut la următorul. Alice a învățat, de asemenea, imnuri noi! Participase la lecții de pian timp de câțiva ani. Când nu știa un imn, ea învăța notele de la pian.
Curând, pe Alice nu o mai deranja așa de mult să spele vasele. Uneori, chiar îi plăcea cumva! Era plăcut să cânte despre Isus și să se gândescă la El. Faptul de a învăța un imn nou era ca și cum și-ar fi făcut un prieten nou. Indiferent cât de zgomotoasă era viața în jurul ei, imnurile au ajutat-o să simtă pace.
Ilustrații de Erin Taylor