O scurtă explicaţie despre
Cartea lui Mormon

Cartea lui Mormon este o cronică sfântă despre popoarele vechii Americi, care a fost gravată pe foi de metal. În carte se vorbeşte despre patru feluri de plăci metalice:

1. Plăcile lui Nefi, care erau de două feluri: plăcile mici şi plăcile mari. Primele erau dedicate în special lucrurilor spirituale, slujirii şi învăţăturilor profeţilor, în timp ce celelalte se ocupau de istoria seculară a oamenilor despre care se vorbea (1 Nefi 9:2–4). Totuşi, din timpul lui Mosia, plăcile mari includeau, de asemenea, lucruri de importanţă spirituală majoră.

2. Plăcile lui Mormon, care conţin o prescurtare făcută de Mormon după plăcile mari ale lui Nefi, cu multe comentarii. Aceste plăci conţin, de asemenea, o continuare a istoriei făcută de Mormon şi adăugiri ale fiului său, Moroni.

3. Plăcile lui Eter, care prezintă o istorie a iarediţilor. Această cronică a fost prescurtată de Moroni, care a introdus comentariile sale personale şi a încorporat cronica în istoria generală sub titlul de „Cartea lui Eter”.

4. Plăcile de aramă aduse de poporul lui Lehi de la Ierusalim în anul 600 î.H. Acestea conţineau „cele cinci cărţi ale lui Moise … Şi, de asemenea, o cronică a Iudeilor de la începuturi … de la începutul domniei lui Zedechia, regele Iudeii; şi, de asemenea, profeţiile sfinţilor profeţi” (1 Nefi 5:11–13). Multe citate de pe aceste plăci, care-i citează pe Isaia şi pe alţi profeţi biblici şi nebiblici, apar în Cartea lui Mormon.

Cartea lui Mormon cuprinde cincisprezece părţi principale sau diviziuni cunoscute, cu o singură excepţie, sub numele de cărţi, fiecare numită după principalul său autor. Prima porţiune (primele şase cărţi, sfârşind cu Omni) este o traducere după plăcile mici ale lui Nefi. Între cărţile lui Omni şi a lui Mosia este o intercalare numită Cuvintele lui Mormon. Această intercalare face o legătură între cronica gravată pe plăcile mici şi prescurtarea lui Mormon făcută la plăcile mari.

Cea mai lungă porţiune, de la Mosia la Mormon, capitolul 7 inclusiv, este o traducere a prescurtării lui Mormon a plăcilor mari ale lui Nefi. Porţiunea de încheiere din Mormon, capitolul 8 până la sfârşitul volumului, a fost gravată de Moroni, fiul lui Mormon, care, după ce a terminat cronica despre viaţa tatălui său, a făcut o prescurtare a cronicii iarediţilor (denumită Cartea lui Eter) şi mai târziu a adăugat părţile cunoscute sub numele de Cartea lui Moroni.

În sau în jurul anului 421 d.H., Moroni, ultimul dintre profeţii şi istoricii nefiţilor, a pecetluit cronica sfântă şi a ascuns-o pentru Domnul, să fie descoperită în ultimele zile, aşa cum a fost prezis prin glasul lui Dumnezeu prin profeţii Săi străvechi. În anul 1823, după naşterea lui Hristos, acelaşi Moroni, atunci o persoană înviată, l-a vizitat pe profetul Joseph Smith şi mai târziu i-a înmânat plăcile gravate.