“Capitolul 61: Batalionul mormon: iunie 1846–iulie 1847,” Povestiri din Doctrină şi Legăminte (2002), 218–22
“Capitolul 61,” Povestiri din Doctrină şi Legăminte, 218–22
Capitolul 61
Batalionul mormon
(iunie 1846–iulie 1847)
Sfinţii erau la Council Bluffs. Un căpitan al Armatei Statelor Unite a venit să-l vadă pe Brigham Young. Numele lui era Allen.
Căpitanul Allen a spus că Preşedintele Statelor Unite dorea cinci sute de bărbaţi ca să se alăture armatei. Brigham Young a spus că sfinţii vor face ceea ce preşedintele dorea.
Căpitanul Allen a vorbit bărbaţilor şi cinci sute dintre ei s-au alăturat armatei. Ei au fost denumiţi Batalionul mormon. Uneori membrii bisericii sunt numiţi mormoni pentru că ei cred în Cartea lui Mormon.
Brigham Young le-a spus bărbaților să fie cei mai buni soldaţi din armată. Ei trebuia să-şi ia Biblia şi Cartea lui Mormon cu ei. Ei trebuiau să fie ordonati, curaţi şi politicoşi. Ei nu trebuia să înjure sau să joace cărți. Brigham Young le-a spus bărbatilor să respecte poruncile lui Dumnezeu. Atunci ei nu vor trebui să omoare pe nimeni.
Batalionul mormon a plecat cu căpitanul Allen. Sfinţii erau trişti să-i vadă plecând. Sfinţii aveau nevoie de toţi bărbaţii ca să-i ajute să meargă spre vest. Ei nu au vrut ca bărbaţii să se ducă la luptă. Dar ei ştiau că soldaţii vor fi plătiţi. Banii îi vor ajuta pe sfinţi.
Batalionul mormon a călătorit spre sud. Câteva din familiile soldaţilor erau cu Batalionul mormon. Era foarte greu ca oamenii să călătorească. Ei trebuia să meargă pe jos tot drumul.
Drumurile erau foarte proaste. Uneori căruţele se împotmoleau în nisipul adânc. Nu exista apă de băut. Nu erau copaci la umbra cărora oamenii să se poată odihni. Câţiva oameni s-au îmbolnăvit. Numai oamenii bolnavi puteau sta în căruţe.
Căpitanul Allen a hotărât ca soldaţii bolnavi, femeile şi copiii să rămână în Colorado. Ei au statîntr-un oraş numit Pueblo. Soldaţii erau plătiţi pentru că erau în armată. Unii dintre soldaţii bolnavi au trimis bani familiilor lor în Council Bluffs. Ei au trimis bani pentru oamenii săraci din Nauvoo şi pentru misionari.
Soldaţii din Batalionul mormon au continuat să mărşălu- iască. Câteodată nu ştiau unde mergeau. Ei trebuia să sape adânc în nisip ca să găsească apă. Apa avea gust rău. Soldaţii nu aveau hrană destulă. Nu existau lemne pentru făcut focul. Bărbaţii trebuiau să ardă buruieni.
Soldaţii s-au întâlnit cu indieni şi alţi oameni care aveau hrană. Soldaţii nu aveau bani să cumpere mâncare. Ei dădeau indienilor unele din hainele lor. Indienii le dădeau soldaţilor ceva de mâncare.
Batalionul mormon a călătorit spre vest. Ei au ajuns la nişte munţi foarte abrupţi. Bărbaţii au trebuit să lege căruţele cu frânghii şi să le tragă pe munte. Apoi au lăsat căruţele jos pe cealaltă parte.
Intr-o zi, soldaţii au văzut nişte tauri. Taurii i-au atacat pe soldaţi. Soldaţii s-au luptat cu taurii. Până la urmă ei au alungat taurii. Un bărbat a fost rănit. El nu a putut merge mult timp.
In cele din urmă Batalionul mormon a ajuns la Oceanul Pacific. Era la 29 ianuarie 1847. Bărbaţii erau foarte obosiţi. îmbrăcămintea lor era zdrenţuită. Ei se bucurau că marşul lor lung se sfârşise.
Soldaţii au fost plătiţi pentru că au fost în armată. Ei nu mai trebuiau să rămână în armată. Ei puteau să meargă acasă la familiile lor.
Câţiva dintre bărbaţi au rămas în California. Cei mai mulţi dintre ei s-au dus în Munţii Stâncoşi ca să fie cu ceilalţi sfinţi care ajunseseră acolo din Council Bluffs.