“Capitolul 6: Lui Joseph şi lui Oliver li se dă preoţia: mai 1829,” Povestiri din Doctrină şi Legăminte (2002), 26–30
“Capitolul 6,” Povestiri din Doctrină şi Legăminte, 26–30
Capitolul 6
Lui Joseph şi lui Oliver li se dă preoţia
(mai 1829)
Joseph Smith şi Oliver Cowdery traduceau Cartea lui Mormon. Ei au citit despre botez. Ei au vrut să ştie mai multe despre botez.
Joseph şi Oliver s-au hotărât să-L întrebe pe Dumnezeu. Ei aveau credinţa că Dumnezeu îi va ajuta să afle adevărul. La 15 mai 1829 ei au intrat în pădure şi s-au rugat.
Un înger a venit la Joseph şi la Oliver. O lumină strălucitoare era jur împrejurul îngerului. îngerul era loan Botezătorul. El L-a botezat demult pe lsus.
Loan Botezătorul venise să dea preoţia lui Joseph şi lui Oliver. Preoţia este puterea lui Dumnezeu. El le-a dat lui Joseph şi lui Oliver preoţia lui Aaron. Preoţii cu preoţia lui Aaron au puterea să boteze oamenii.
Loan Botezătorul i-a spus lui Joseph şi lui Oliver să se boteze unul pe altul. Joseph l-a botezat pe Oliver. Apoi, Oliver l-a botezat pe Joseph. Ei au intrat cu totul în apă când s-au botezat.
Demult loan Botezătorul L-a botezat pe Isus în acelaşi fel. Isus a intrat cu totul în apă când a fost botezat.
Joseph şi Oliver au fost plini de Duhul Sfânt după ce au fost botezaţi. Duhul Sfânt le-a spus că în curând Biserica adevărată a lui Isus Hristos va fi din nou pe pământ.
Joseph şi Oliver le-au spus bunilor lor prieteni că se botezaseră. Ei le-au spus despre preoţie. Dar Joseph şi Oliver nu le-au spus şi altor persoane. Ei ştiau că oamenii răi nu-i vor crede. Oamenii răi le-ar face neplăceri.
Câteva zile mai târziu, alţi trei ingeri au venit. Ei erau Petru, lacov şi loan. Ei au fost apostolii lui Isus cu mult timp în urmă. Petru, lacov şi loan au dat preoţia lui Melhisedec lui Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery.
Preoţia lui Dumnezeu era din nou pe pământ. Acum oamenii neprihăniţi puteau să aibă puterea preoţiei. Bărbaţii care au preoţia lui Melhisedec pot fi conducători ai Bisericii. Ei pot da oamenilor darul Duhului Sfânt.
D&L 20:41–44