Capitolul 49
Mormon și învățăturile sale
Mulți ani după ce Isus i-a vizitat pe nefiți, un grup mic de oameni a părăsit Biserica și s-au numit lamaniți.
În cele din urmă, aproape toți oamenii au devenit ticăloși, atât nefiții, cât și lamaniții.
Un om neprihănit, Amaron, avea cronicile sacre. Duhul Sfânt i-a spus să le ascundă, pentru ca acestea să fie în siguranță.
Amaron i-a spus lui Mormon, un băiat de 10 ani, unde erau ascunse cronicile. Amaron știa că putea avea încredere în Mormon.
La vârsta de 24 de ani, Mormon urma să obțină plăcile lui Nefi și să scrie pe ele despre poporul său.
Când Mormon avea 11 ani, între nefiți și lamaniți a izbucnit un război. Nefiții i-au învins și a fost din nou pace.
Însă nefiții au fost atât de ticăloși, încât Domnul i-a luat pe cei trei ucenici, ceea ce a pus capăt miracolelor și vindecărilor. Duhul Sfânt nu i-a mai îndrumat pe oameni.
Când Mormon avea 15 ani, Isus Hristos l-a vizitat. Mormon a aflat mai multe despre Salvator și bunătatea Sa.
Mormon dorea să propovăduiască oamenilor, dar Isus i-a spus să n-o facă pentru că oamenii erau prea ticăloși. Inima lor era întoarsă împotriva lui Dumnezeu.
La scurt timp, a început un alt război. Mormon era solid și puternic și nefiții l-au ales să le conducă oștirea.
Nefiții s-au luptat împotriva lamaniților timp de mai mulți ani. Mormon a încercat să-și încurajeze poporul să lupte pentru familiile și casele lor.
Nefiții deveniseră atât de ticăloși, încât Domnul nu avea să-i ajute.
Mormon a spus nefiților că aveau să fie cruțați numai dacă se pocăiau și erau botezați. Dar, oamenii au refuzat.
Ei s-au lăudat cu tăria lor, spunând că îi vor ucide pe toți lamaniții. Din cauza ticăloșiei nefiților, Mormon a refuzat să-i mai conducă.
Lamaniții au început să-i înfrângă pe nefiți în toate luptele. Mormon a hotărât să conducă din nou oștirile nefite.
El știa că nefiții ticăloși nu aveau să câștige războiul. Ei nu s-au pocăit și nu s-au rugat pentru a primi ajutorul de care aveau nevoie.
Mormon a luat toate cronicile de pe dealul pe care le ascunsese Amaron și a scris oamenilor care aveau să citească, într-o zi, cronica.
El a dorit ca toți oamenii, inclusiv iudeii, să afle despre Isus Hristos, să se pocăiască și să fie botezați și să trăiască potrivit Evangheliei și să fie binecuvântați.
Spiritul l-a îndrumat pe Mormon să pună plăcile mici ale lui Nefi, care cuprindeau profețiile despre venirea lui Hristos, alături de plăcile lui Mormon.
Mormon i-a condus pe nefiți în ținutul Cumora, unde s-au pregătit să lupte din nou împotriva lamaniților.
Mormon a îmbătrânit. El știa că aceasta avea să fie ultima bătălie. El nu dorea ca lamaniții să găsească cronicile sacre și să le distrugă.
Așadar, a dat plăcile lui Mormon fiului său, Moroni, și a ascuns restul plăcilor în dealul Cumora.
Lamaniții au atacat și i-au ucis pe toți nefiții în afară de 24. Moromon fusese rănit.
Mormon a fost trist pentru că au murit atât de mulți nefiți, dar el a știut că ei muriseră pentru că Îl respinseseră pe Isus.
Mormon încercase să-i învețe pe nefiți adevărul. Le spusese cât era de important să aibă credință în Isus Hristos.
El încercase să-i învețe să aibă speranță prin ispășirea lui Isus Hristos și să aibă caritate, care este dragostea pură a lui Hristos.
Și Mormon a scris scrisori fiului său, Moroni, care a propovăduit, de asemenea, Evanghelia nefiților.
Mormon a scris despre ticăloșia groaznică a nefiților. I-a spus lui Moroni să rămână credincios lui Isus Hristos.
Lamaniții l-au ucis pe Mormon și pe toți nefiții, în afară de Moroni, care a terminat de scris cronicile.