Capitolul 42
Semnele răstignirii lui Hristos
Trecuseră treizeci și trei de ani de când oamenii văzuseră semnele nașterii lui Isus Hristos.
Acum ei așteptau semnul morții sale: trei zile de întuneric.
Unii dintre ei nu credeau că semnul avea să apară. Ei se certau cu cei care credeau.
Într-o zi, s-a pornit o furtună cumplită. Vântul era foarte violent.
Fulgere și tunete grozave scuturau întregul pământ.
Orașul Zarahemla a luat foc. Orașul lui Moroni s-a scufundat în mare. Orașul lui Moroniha a fost înghițit de pământ.
Întregul pământ a fost scuturat de cutremur. Drumurile s-au surpat și clădirile s-au prăbușit. Au fost distruse multe orașe și au fost uciși mulți oameni.
Furtuna și cutremurul au durat aproximativ trei ore.
Când furtuna și cutremurul au încetat, pământul a fost acoperit de un întuneric dens. Nu era lumină nicăieri. Oamenii puteau chiar să simtă întunericul.
Întunericul a durat trei zile. Lumânările nu ardeau și oamenii nu puteau să vadă soarele, luna sau stelele.
Oamenii au plâns din cauza întunericului, distrugerii și morții. Le-a părut rău că nu se pocăiseră de păcatele lor.
Apoi, oamenii au auzit glasul lui Isus Hristos.
Isus le-a vorbit despre teribilele distrugeri din țară. El a spus că oamenii cei mai ticăloși fuseseră uciși.
El a spus că cei care nu fuseseră uciși trebuiau să se pocăiască. Dacă ei făceau acest lucru și veneau la El, El avea să-i binecuvânteze.
Oamenii au fost atât de uimiți după ce au auzit glasul încât s-au oprit din plâns. Timp de mai multe ore a fost liniște deplină.
Apoi, Isus a vorbit din nou, spunând că El încercase adesea să-i ajute pe oameni. Dacă aveau să se pocăiască acum, ei încă puteau să se întoarcă la El.
După trei zile, întunericul a dispărut. Oamenii s-au bucurat și, plini de bucurie, au mulțumit Domnului.