„[Rămâi] în Mine și Eu în tine; de aceea, mergi cu Mine”
Promisiunea Salvatorului de a rămâne în noi este adevărată și valabilă pentru fiecare membru al Bisericii Sale restaurate care ține legămintele.
Profetul Enoh din vechime, descris în Vechiul Testament, Doctrină și legăminte și Perla de mare preț1, a avut un rol esențial în întemeierea orașului Sion.
Relatarea scripturală despre chemarea lui Enoh la slujire indică faptul că „el a auzit un glas din cer, spunând: Enoh, fiul meu, profețește oamenilor și spune-le – Pocăiți-vă… pentru că inimile lor s-au împietrit, și urechile lor sunt surde, și ochii lor nu pot vedea departe”2.
„Și când Enoh a auzit aceste cuvinte a îngenuncheat pe pământ… și a vorbit înaintea Domnului, spunând: Cum de am găsit grație în ochii Tăi, când eu nu sunt decât un flăcău și toți oamenii mă urăsc; pentru că eu sunt lent la exprimare; de ce sunt eu slujitorul Tău?”3
Vă rog să remarcați că, la momentul chemării lui Enoh la slujire, el a devenit foarte conștient de imperfecțiunile și limitările sale. Și bănuiesc că noi, toți, la un moment dat în slujirea noastră în cadrul Bisericii, ne-am simțit la fel ca Enoh. Dar cred că răspunsul Domnului la întrebarea plină de implorare a lui Enoh este instructiv și valabil pentru fiecare dintre noi astăzi.
„Și Domnul i-a spus lui Enoh: Du-te și fă așa cum ți-am poruncit și niciun om nu te va străpunge. Deschide-ți gura, și ea îți va fi umplută, și Eu îți voi da ție exprimarea…
Iată, Spiritul Meu este asupra ta, de aceea, toate cuvintele tale le voi justifica; și munții vor fugi înaintea ta și râurile își vor schimba cursul; și tu vei rămâne în Mine și Eu în tine; de aceea, mergi cu Mine.”4
În cele din urmă, Enoh a devenit un profet puternic și o unealtă în mâinile lui Dumnezeu în vederea realizării unei lucrări mărețe, dar nu și-a început slujirea în acest fel! De fapt, capacitatea lui a crescut în timp, pe măsură ce a învățat să rămână în El și să meargă cu Fiul lui Dumnezeu.
Mă rog sincer pentru a primi ajutorul Duhului Sfânt în timp ce ne gândim împreună la sfatul dat de Domnul lui Enoh și la ce poate însemna acesta pentru dumneavoastră și pentru mine astăzi.
Tu vei rămâne în Mine
Domnul Isus Hristos ne face, fiecăruia în parte, invitația de a rămâne în El.5 Dar, în mod concret, cum învățăm și cum ajungem să rămânem în El?
Expresia a rămâne denotă faptul de a te menține fixat sau stabil și de a îndura fără a ceda. Vârstnicul Jeffrey R. Holland a explicat că „a rămâne”, ca acțiune, înseamnă „«[a rămâne] – dar [a rămâne] veșnic». Aceasta este chemarea mesajului Evangheliei către… [toți]… din lume. Veniți, dar veniți ca să rămâneți. Veniți cu convingere și cu perseverență. Veniți permanent, pentru binele dumneavoastră și pentru binele tuturor generațiilor care trebuie să vă urmeze”6. Astfel, rămânem în Hristos pe măsură ce suntem fermi și neclintiți în devotamentul nostru față de Mântuitor și scopurile Sale sfinte, atât în vremurile bune, cât și în cele rele.7
Începem să rămânem în Domnul exercitându-ne libertatea morală de a alege pentru a lua asupra noastră jugul Său8 prin legămintele și rânduielile Evangheliei restaurate. Legătura prin legământ pe care o avem cu Tatăl nostru Ceresc și cu Fiul Său înviat și viu este sursa divină a perspectivei, speranței, puterii, păcii și bucuriei trainice; este, de asemenea, temelia solidă ca o stâncă9 pe care trebuie să ne clădim viața.
Rămânem în El străduindu-ne continuu să ne întărim legătura personală pe care o avem prin legământ cu Tatăl și cu Fiul. De exemplu, faptul de a ne ruga cu sinceritate Tatălui Etern în numele Preaiubitului Său Fiu ne aprofundează și ne întărește legătura pe care o avem prin legământ cu Ei.
Rămânem în El ospătându-ne cu adevărat din cuvintele lui Hristos. Doctrina Salvatorului ne apropie, în calitate de copii ai legământului, mai mult de El10 și ne va spune toate lucrurile pe care trebuie să le facem11.
Rămânem în El pregătindu-ne, în mod sincer, să luăm parte la rânduiala împărtășaniei, amintindu-ne promisiunile făcute prin legământ, cugetând asupra lor și pocăindu-ne în mod sincer. Luarea din împărtășanie, fiind demni, este o mărturie în fața lui Dumnezeu că dorim cu adevărat să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos și că ne străduim să ne „amintim totdeauna de El”12 după scurta perioadă necesară pentru a lua parte la acea rânduială sacră.
Și rămânem în El slujindu-I lui Dumnezeu pe măsură ce slujim copiilor Săi și păstorim fraților și surorilor.13
Salvatorul a spus: „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, și rămân în dragostea Lui”14.
Am descris, pe scurt, câteva dintre numeroasele moduri în care putem rămâne în Salvator. Și, acum, invit pe fiecare dintre noi, în calitate de ucenici ai Săi, să cerem, să căutăm, să batem și să învățăm noi înșine, prin puterea Duhului Sfânt, alte moduri pline de însemnătate prin care Îl putem pune pe Hristos în centrul vieții noastre în tot ceea ce facem.
Și Eu în tine
Promisiunea Salvatorului făcută ucenicilor Săi este bidirecțională: dacă rămânem în El, El va rămâne în noi. Dar este, într-adevăr, posibil ca Hristos să rămână în dumneavoastră și în mine – individual și personal? Răspunsul la această întrebare este un da răsunător!
În Cartea lui Mormon, învățăm despre Alma propovăduind și depunând mărturie celor săraci ale căror suferințe i-au obligat să fie umili. În învățăturile sale, el a comparat cuvântul cu o sămânță care trebuie plantată și hrănită și a descris „cuvântul” ca fiind viața, misiunea și sacrificiul ispășitor ale lui Isus Hristos.
Alma a spus: „Începeți să credeți în Fiul lui Dumnezeu, în faptul că El va veni ca să mântuiască poporul Său și că El va suferi și va muri ca să ispășească pentru păcatele lor; și că El Se va ridica iarăși din morți, ceea ce va face să se înfăptuiască învierea pentru ca toți oamenii să stea în fața Lui ca să fie judecați în ultima zi de judecată, după faptele lor”15.
Având această descriere a „cuvântului” făcută de Alma, vă rog să vă gândiți la legătura inspirată pe care el o identifică apoi.
„Și acum… doresc ca voi să sădiți acest cuvânt în inima voastră, iar atunci când el va începe să se mărească, tot așa să-l îngrijiți prin credința voastră. Și iată, el va deveni un pom, crescând în voi pentru viață veșnică. Și atunci, să dea Dumnezeu ca greutățile voastre să fie ușoare prin bucuria Fiului Său. Și chiar toate acestea puteți să le faceți, dacă vreți.”16
Sămânța pe care trebuie să ne străduim să o plantăm în inima noastră este cuvântul – chiar viața, misiunea și doctrina lui Isus Hristos. Și, pe măsură ce cuvântul este hrănit prin credință, el poate deveni un pom care crește în noi pentru viața veșnică.17
Care era înțelesul pomului din viziunea lui Lehi? Pomul poate fi considerat ca fiind o reprezentare a lui Isus Hristos.18
Preaiubiții mei frați și surori, este Cuvântul în noi? Sunt adevărurile Evangheliei Salvatorului scrise pe tablele care sunt inimile noastre de carne?19 Venim la El și devenim, treptat, mai asemănători Lui? Crește pomul lui Hristos în noi? Ne străduim să devenim „[făpturi noi]”20 în El?21
Probabil că acest potențial miraculos l-a inspirat pe Alma să întrebe: „V-ați născut voi spiritual din Dumnezeu? Ați primit voi imaginea Lui în înfățișarea voastră? Ați simțit voi această măreață schimbare în inimile voastre?”22.
Trebuie să ne amintim mereu instrucțiunea pe care Domnul i-a dat-o lui Enoh: „Vei rămâne în Mine și Eu în tine”23. Eu depun mărturie că promisiunea Salvatorului de a rămâne în noi este adevărată și valabilă pentru fiecare membru al Bisericii Sale restaurate care ține legămintele.
De aceea, mergi cu Mine
Apostolul Pavel i-a sfătuit pe credincioșii care L-au primit pe Domnul: „Așa să… umblați în El”24.
Mersul în și cu Salvatorul subliniază două aspecte vitale ale uceniciei: 1) faptul de a ne supune poruncilor lui Dumnezeu și 2) faptul de a ne aduce aminte și de a respecta legămintele sacre care ne leagă de Tatăl și de Fiul.
Ioan a declarat:
„Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui.
Cine zice: «Îl cunosc», și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el.
Dar oricine păzește cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.
Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus”25.
Isus ne face semn cu mâna fiecăruia dintre noi: „Vino și urmează-Mă”26 și „Mergi cu Mine”27.
Depun mărturie că, pe măsură ce înaintăm cu credință și umblăm în umilința ce vine din Spiritul Domnului28, suntem binecuvântați cu putere, îndrumare, protecție și pace.
Mărturie și promisiune
Alma descrie o rugăminte plină de dragoste din partea Domnului către toate sufletele vii:
„Iată, El trimite o chemare către toți oamenii, pentru că brațele milosteniei sunt întinse către ei; și El spune: Pocăiți-vă și Eu vă voi primi…
Veniți la Mine și vă veți împărtăși din fructul copacului vieții; da, voi veți mânca și veți bea din abundență din pâinea și din apele vieții, nestingheriți”29.
Subliniez caracterul absolut cuprinzător al rugăminții Salvatorului. El dorește foarte mult să binecuvânteze cu harul și mila Sa fiecare persoană care trăiește acum, care a trăit vreodată și care va trăi vreodată pe pământ.
Unii membri ai Bisericii acceptă ca fiind adevărate doctrina, principiile și mărturiile proclamate, în mod repetat, de la acest pupitru din Centrul de conferințe și în cadrul congregațiilor locale din întreaga lume – și, totuși, le-ar putea fi greu să creadă că aceste adevăruri eterne sunt valabile, în mod concret, pentru viața lor și pentru circumstanțele lor. Ei cred cu sinceritate și slujesc cu supunere, dar legătura lor prin legământ cu Tatăl și cu Fiul Său care mântuiește încă nu a devenit o realitate vie și care transformă în viața lor.
Vă promit că, prin puterea Duhului Sfânt, puteți cunoaște și simți că adevărurile Evangheliei pe care am încercat să le descriu sunt pentru dumneavoastră – pentru dumneavoastră, în mod individual și personal.
Cu bucurie, depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul și Mântuitorul nostru iubitor și viu. Dacă rămânem în El, El va rămâne în noi.30 Și, pe măsură ce mergem în El și cu El, vom fi binecuvântați să aducem multă roadă. Astfel depun mărturie în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.