Protejarea copiilor
Ce putem face pentru a proteja și a întări mai bine copiii din viața noastră?
Ilustrație foto de Linda Lee
Dintre toate grupele de oameni cărora Isus le-a propovăduit, știm că El a iubit, în mod special, copiii. El a oferit atenție copiilor chiar și când acest lucru nu era convenabil. El a invitat copiii să primească o binecuvântare individuală de la El. El i-a condamnat pe cei care rănesc copiii. Și El ne-a învățat că trebuie să devenim mai asemănători copiilor pentru a intra în împărăția cerurilor.1
După învierea Sa, El le-a spus celor de pe continentul american: „Iată-i pe cei mici ai voștri”. Cerurile s-au deschis și îngeri iubitori și protectivi au venit și au format un cerc în jurul copiilor, înconjurându-i cu foc. (Vedeți 3 Nefi 17:23–24.)
Cu toate pericolele din lumea de astăzi, ne dorim ca propriii copii să fie înconjurați în mod constant de foc din cer. Se estimează că unul din patru oameni din întreaga lume a fost abuzat în copilărie și această medie crește atunci când ne uităm la anumite grupuri vulnerabile, precum cei cu dizabilități.2 Vestea bună este că sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a fi proactivi în ceea ce privește protejarea copiilor.
Sora Joy D. Jones, președinta generală a Societății Primare, a spus: „Imaginați-vă un copil pe care-l iubiți. Când îi spuneți acestui copil «Te iubesc», ce înseamnă acest lucru?… Oferim protecție, astfel încât să-i putem ajuta pe cei pe care-i iubim să devină cât pot de buni și să înfrunte provocările vieții”3.
Poate dacă ne uităm cu mai multă atenție la exemplul Salvatorului, vom avea idei despre cum putem proteja mai bine copiii din viața noastră.
Isus Și-a făcut timp pentru ei
Iată-i pe cei mici ai voștri, de David Lindsley © 1983
Isus Și-a făcut timp pentru a asculta pe cei tineri și vulnerabili (vedeți Matei 19:14). Și noi putem să ne facem timp pentru a-i asculta pe copiii noștri și a încerca să le înțelegem încercările.
Sora Jones a spus: „Cu cât copilul simte mai multă dragoste, cu atât mai ușor îi este să se deschidă… Noi trebuie să începem conversația și să nu așteptăm ca propriii copii să vină la noi”4.
Unei mamei i s-a părut de ajutor faptul de a adresa următoarea întrebare copiilor ei în fiecare seară: „Ați auzit astăzi cuvinte pe care nu le-ați înțeles?”.
Principalul instinct al copiilor noștri este de a căuta pe Internet răspunsuri, deoarece Internetul oferă ajutor imediat și nu judecă, dar noi trebuie să-i convingem că noi suntem o sursă de informare mult mai de încredere. Și acest lucru include faptul de a nu exagera când copiii noștri ne spun ceva stânjenitor. De exemplu, dacă avem o izbucnire emoțională când copilul nostru ne mărturisește că a căutat materiale pornografice, s-ar putea ca el să nu mai vină din nou la noi pentru ajutor. Dar dacă răspundem cu dragoste, avem o ocazie de a transmite un mesaj clar – că dorim să vorbim cu ei despre orice.
Sora Jones a spus: „Problemele minore care sunt discutate cu dragoste stabilesc temelia unei reacții sănătoase, astfel încât atunci când se ivesc probleme mari, comunicarea este încă deschisă”5.
Unele dintre cele mai importante și care protejează conversații pe care părinții le pot avea cu copiii sunt cele despre trupurile lor. Aceste conversații trebuie să includă cuvinte exacte privind părțile trupului, informații despre igienă și la ce schimbări trebuie să se aștepte în anii următori. Trebuie să vorbim despre sexualitate și modul în care intimitatea fizică și emoțională sunt o parte minunată a planului Tatălui Ceresc pentru noi. Am putea, de asemenea, să vorbim despre teme precum abuzul și pornografia. Aceste conversații trebuie să fie corespunzătoare vârstei și îndrumate de întrebările pe care copiii noștri le au. În mod ideal, avem mai multe conversații în timp, adăugând straturi de informații suplimentare pe măsură ce copiii noștri cresc și înțelegerea lor se mărește. (Pentru resurse utile, vedeți sfârșitul acestui articol.)
Isus a stabilit un exemplu pentru ei
Isus a stabilit un exemplu perfect pentru toată lumea (vedeți Ioan 8:12). Ca adulți, avem, de asemenea, ocazia și responsabilitatea de a fi exemple. Unul dintre cele mai bune moduri de a ne ajuta copiii să fie în siguranță este să fim un exemplu în luarea hotărârilor bune. Copiii observă modul în care părinții lor îi tratează pe alții și le permite altora să îi trateze. Vă rog, dacă sunteți într-o relație sau vă confruntați cu o dependență care vă pune pe dumneavoastră sau pe familia dumneavoastră în pericol, cereți ajutor. Apelați la autoritățile civile și la terapeuți, precum și la episcopul dumneavoastră sau la președinta dumneavoastră a Societății de Alinare, care vă pot ajuta să găsiți resurse potrivite în Biserică sau în comunitate. Meritați să aveți parte de siguranță și respect.
Ar trebui, de asemenea, să stabiliți un exemplu privind faptul de a vă îngriji de tăria dumneavoastră spirituală. Ne văd copiii noștri rugându-ne? Știu ei că noi citim din scripturi? Ne-au auzit mărturiile? Oare ne punem „toată armura lui Dumnezeu” ca familie dimineața înainte de a ieși afară (vedeți Efeseni 6:11–18; Doctrină și legăminte 27:15–18)?
Isus a vorbit în numele lor
Salvatorul i-a mustrat pe cei care făceau rău copiilor (vedeți Matei 18:6). Și noi putem fi apărătorii copiilor din viața noastră.
Președintele Dallin H. Oaks, primul consilier în Prima Președinție, ne-a învățat: „Copiii au nevoie de alții care să-i susțină și au nevoie ca cineva să ia hotărâri în locul lor și să pună bunăstarea lor înaintea intereselor egoiste de adult”6.
Deși nu trebuie să ne fie frică sau să fim suspicioși în legătură cu alții, trebuie să fim conștienți de potențialele pericole și să luăm hotărâri înțelepte și sigure. Conducătoarele Societății Primare trebuie să urmeze îndrumările Bisericii privind prevenirea abuzului7 – faptul de a avea două învățătoare sau doi învățători în fiecare clasă și faptul că cineva din președinție verifică aceste clase reprezintă o formă de protecție.
Părinții și conducătorii trebuie să se sfătuiască împreună și să hotărască dacă există precauții suplimentare pe care le pot lua pentru a minimaliza anumite amenințări. De exemplu, multe clădiri ale Bisericii au geamuri la ușile sălilor de clasă. Dacă clădirea dumneavoastră nu are astfel de uși, puteți lua în considerare faptul de a lăsa ușa un pic întredeschisă în timpul claselor și de a vorbi cu reprezentantul care se ocupă de dotări materiale pentru a vedea dacă este posibilă instalarea geamurilor la uși. Indiferent de chemările lor, toți adulții pot fi atenți la Biserică și pot ajuta când este nevoie, întâmpinând vizitatorii care sunt pe holuri sau încurajând copiii care se plimbă fără o destinație anume să se întoarcă la clasă.
Din păcate, uneori copiii sunt loviți de alți copii. Dacă observăm orice formă de hărțuire sau contact fizic necorespunzător la Biserică sau în altă parte, trebuie să intervenim imediat. Dacă sunteți un conducător sau o conducătoare, trebuie să fiți dispuși să vorbiți cu familiile implicate – chiar dacă respectivele conversații sunt stânjenitoare – pentru a vă asigura că toți copiii sunt în siguranță. Vorbiți cu claritate și compasiune pentru a stabili un mediu al bunătății.
Dacă credeți că un copil este abuzat, trebuie să raportați imediat aceste probleme autorităților civile. În multe țări, există linii telefonice non-stop care oferă intervenție în caz de criză, informații și servicii de asistență. Trebuie să spuneți, de asemenea, episcopului despre abuzul pe care îl suspectați, mai ales dacă este implicat cineva care ar putea avea acces la copii prin intermediul Bisericii. Pe lângă faptul de a lua măsuri pentru a preveni accesul făptașului la copii, episcopul poate oferi alinare și sprijin victimelor și îi poate ajuta să găsească resurse suplimentare de la Departamentul Servicii pentru Familie.
Isus i-a binecuvântat pe fiecare în parte
Ilustrație foto de Shanea Janese Acebal
Isus i-a cunoscut și i-a binecuvântat pe copii, pe fiecare în parte (vedeți 3 Nefi 17:21). În mod asemănător, trebuie să ajungem să cunoaștem fiecare copil și să încercăm să-i ajutăm în mod concret.
Cum putem face capela să fie un loc sigur pentru copiii cu probleme medicale? Avem un plan pentru a ajuta copiii cu dizabilități de la Societatea Primară? Sunt lecțiile de la Societatea Primară pe care le predăm sensibile la diferitele situații de acasă? Ce altceva putem face pentru a include pe toată lumea?
Comentariile rasiste, remarcile înjositoare despre alte culturi și atitudini care condamnă față de membrii altor credințe nu trebuie să se regăsească în mesajele pe care le împărtășim. Într-o clasă a Societății Primare, un băiat nu vorbea foarte bine aceeași limbă ca ceilalți copii. Pentru a-l face să se simtă binevenit, învățătorii s-au asigurat că au tipărit foi de prezentare în ambele limbi. Simple fapte de bunătate arată copiilor că îi cunoaștem și că ne pasă de fiecare dintre ei și aceste fapte pot fi un exemplu pe care ei să-l urmeze.
Puteți afla că anumiți copii au nevoie de ajutor urgent. De exemplu, deși câteva schimbări ale stării de spirit sunt un lucru normal al faptului de a crește, dacă un copil este furios, retras sau trist timp de câteva săptămâni, este posibil să existe o problemă mai serioasă care necesită ajutor de specialitate. Deși obiceiurile neprihănite precum rugăciunea și studiul din scripturi sunt importante, deseori cei care au de-a face cu o boală mintală care abia a apărut sau se confruntă cu o traumă nedescoperită au nevoie de mai mult sprijin. Faptul de a ignora situația nu va îmbunătăți lucrurile. În multe aspecte, episcopii pot oferi asistență financiară persoanelor și familiilor pentru consiliere prin intermediul Departamentului Servicii pentru Familie sau al altora.
Isus i-a întărit
Ilustrație foto de Angalee Jackson
În timp ce a protejat copiii, Isus, de asemenea, i-a întărit. El i-a dat pe copii drept exemple (vedeți Matei 18:3). După ce a vizitat continentul american, copiii mici au putut să-i învețe pe adulți „lucruri minunate” (3 Nefi 26:16).
Putem întări copiii pe care îi cunoaștem învățându-i să recunoască modul în care Spiritul li se adresează și, apoi, să urmeze Spiritul când iau hotărâri – ajutându-i să-și dezvolte un filtru intern care să le îndrume faptele. Sora Jones ne-a învățat: „Faptul de a ajuta copiii să-și creeze propriul raționament de a [lua hotărâri sigure] este esențial”8. Iată câteva idei care au întărit alte familii:
-
o mamă și-a învățat copiii să fie atenți dacă „simt frică, sunt îngrijorați sau suspicioși” și să aibă grijă în preajma oamenilor care par a fi „înșelători”. Acest lucru a dat roade când unii oameni au încercat să-i convingă fiul să-i urmeze într-o baie și el a dat curs sentimentelor sale de îngrijorare și a refuzat;
-
unele familii întocmesc din timp un plan de salvare pentru a-l folosi când întâlnesc ceva dăunător. De exemplu, un plan de salvare al unei familii a fost numit „când apare, spune-mi” și consta din faptul de a închide monitorul calculatorului și a spune imediat unui părinte dacă a apărut o fotografie nepotrivită. Copiii lor nu au trebuit niciodată să se întrebe cum să aibă de-a face cu materialele media nepotrivite – ei știau ce să facă;
-
o altă familie a stabilit un cuvânt cheie pe care copiii lor puteau să-l trimită într-un mesaj text părinților lor sau să-l spună la telefon dacă aveau nevoie să fie luați imediat;
-
puteți să vă ajutați copiii să exerseze să spună „Nu!” când cineva încearcă să-i convingă să facă ceva care îi face să se simtă incomod. Fiecare copil trebuie să știe că poate cere ajutor și trebuie să continue să ceară ajutor până este în siguranță.
Rolul nostru în calitate de adulți
Haideți să ne amintim din nou de scena din 3 Nefi 17, când Isus „[a luat] pe pruncii lor, unul câte unul, și i-a binecuvântat și S-a rugat Tatălui pentru ei… Și erau înconjurați de foc; iar îngerii le-au slujit lor” (versetele 21, 24). Poate că un punct cheie al acestei povestiri nu este doar acela de a ne învăța cât de importanți sunt copiii, ci și acela de a ilustra care ar trebui să fie rolul nostru în calitate de adulți. Noi suntem responsabili pentru următoarea generație. Noi trebuie să fim îngerii care înconjoară copiii și le slujesc. Haideți să continuăm să-L privim pe Isus ca fiind exemplul nostru perfect și, apoi, să facem tot ce putem mai bine pentru a-i înconjura pe cei mici ai noștri cu dragoste și protecție.