John S. Tanner
primul consilier în Preşedinţia generală a Şcolii de duminica
Încă din copilărie, John Sears Tanner a descoperit entuziasmul de a învăţa.
Acel entuziasm a influenţat educaţia, cariera şi multele ocazii pe care dânsul le-a avut de a predica Evanghelia: mai întâi în calitate de misionar în Misiunea Sud, Brazilia, şi, apoi, în calitate de episcop, preşedinte de ţăruş, înalt consilier, învăţător la clasa de doctrină a Evangheliei, preşedinte al Misiunii Sud, São Paulo, Brazilia (care se va încheia în această vară) şi, acum, în calitate de prim consilier al Preşedinţiei generale a Şcolii de duminica.
„Când [predarea] este făcută în mod corespunzător, Duhul Sfânt este prezent şi simţi entuziasmul de a învăţa; te simţi ca şi cum te-ai afla pe pământ sfânt”, a spus preşedintele Tanner.
Născut în oraşul Salt Lake la data de 27 iulie 1950, în familia lui William Coats Tanner jr. şi Athelia Sears Tanner, preşedintele Tanner a crescut în oraşul South Pasadena din California, SUA, fiind al cincilea din cei 13 copii. Părinţii dânsului au creat acasă un mediu educaţional bogat, care a inclus şi studiul Evangheliei. „Nu îmi amintesc să fi învăţat un lucru la Biserică pe care să nu îl fi învăţat deja acasă”, a spus dânsul. De asemenea, dânsul a cultivat o pasiune pentru literatură, care a fost hrănită în timp ce a studiat literatura engleză la Universitatea Brigham Young şi a obţinut doctoratul în literatura engleză la Universitatea Berkeley din California.
În timp ce studia la UBY, dânsul a întâlnit-o pe Susan Winder. Cei doi au dezvoltat o relaţie de prietenie puternică care, mai târziu, s-a transformat într-o relaţie romantică. Ei s-au căsătorit în Templul Salt Lake în anul 1974. Împreună, ei au crescut cinci copii.
Preşedintele Tanner şi-a început cariera academică în calitate de profesor asistent la Universitatea de Stat din Florida. Dânsul a devenit membru al corpului profesoral al UBY în 1982; de atunci, a lucrat acolo în calitate de asistent, profesor asociat şi profesor universitar de literatură engleză şi în calitate de director de departament şi vicepreşedinte academic.
Cea mai importantă parte a predicării Evangheliei, a spus dânsul, reprezintă ceva ce a învăţat la începutul carierei dânsului: predicarea nu trebuie să izvorască dintr-un sentiment de teamă sau ambiţie, ci dintr-un sentiment de dragoste, de caritate – dragostea pură a lui Hristos.