Oameni care merg la templu
Istoria familiei, înfrăţirea şi botezurile pentru cei morţi îi inspiră pe membrii adulţi ai unei episcopii să-şi primească înzestrările în templu.
Gary şi Jennifer Tucker au avut un vis. Ei amândoi îşi doreau o familie veşnică. Dar Jennifer aproape că îşi pierduse speranţa. Calea pentru îndeplinirea acelui vis ducea la templu, un lucru pentru care Gary nu era încă pregătit.
Atunci, episcopul lor a fost inspirat cu o idee care urma să-i ajute pe soţii Tuckers–ca şi pe mulţi alţii din episcopia Three Forks, ţăruşul Boseman, Montana – să-şi îndeplinească visul de a avea familii veşnice. Cu câţiva ani în urmă, episcopul Aaron Baczuk a fost într-o adunare pentru episcopi şi noi convertiţi în cadrul ţăruşului. Autoritatea zonei-Cei Şaptezeci care prezida l-a întrebat pe un membru nou: „Ai fost la templu să efectuezi botezuri pentru cei morţi?”. El fusese.
Episcopul Baczuk nu avusese niciodată în vedere să-i ducă la templu pe adulţii care nu fuseseră înzestraţi. În săptămâna următoare, el a stabilit o întâlnire la Templul Billings, Montana pentru adulţii din episcopia sa pentru a realiza botezuri pentru cei morţi. Vizita la templu a fost un succes şi, în lunile care au urmat, vârstnicii şi înalţii preoţi din episcopie au însoţit mai mulţi adulţi care nu erau înzestraţi la templu. „S-a dovedit a fi o experienţă extrem de spirituală pentru ei, îmbinând dorinţa şi angajamentul lor de a-şi primi înzestrările”, spune episcopul Baczuk.
Pregătire
Pentru a se pregăti, membrii adulţi lucrează cu episcopul să devină demni de a merge la templu. Apoi, ei urmează clasa de pregătire pentru templu. Interesul lor în cadrul orelor creşte realmente după ce ei realizează botezuri pentru cei morţi. Ei găsesc că discuţiile în clasă cu privire la templu reprezintă un lucru, dar în realitate să simţi Spiritul Domnului în templu este alt lucru.
„A avea opţiunea de a lua la templu pe cineva, care poate nu este pregătit pentru legăminte suplimentare, dar care poate avea totuşi o experienţă prin participarea la rânduieli, este mare lucru”, spune episcopul Baczuk. „Eu cred că se potriveşte cu sentimentul pe care Biserica încearcă să îl transmită în broşura ei de pregătire pentru templu: «Veniţi la templu!»” 1
Preşedintele cvorumului vârstnicilor din episcopia Three Forks, David Boyd, spune că participarea la templu pentru realizarea botezurilor pentru cei morţi este un ţel tangibil: „Oamenii încep să vadă posibilitatea de a-şi putea primi propriile lor înzestrări. Mulţi dintre ei nici măcar nu au pus piciorul în templu înainte, astfel că aceste călătorii ale adulţilor pentru a efectua botezuri dau membrilor această ocazie”.
Mulţi membri activaţi recent în episcopie înfăptuiesc botezuri pentru cei morţi înainte de a-şi primi propriile lor înzestrări. „Nu a fost niciodată o problemă legată de demnitate”, spune episcopul Baczuk. „A fost o problemă legată de pregătire. Unii erau demni şi pregătiţi să facă botezuri, dar nu erau pregătiţi mental sau spiritual să îşi asume legămintele înzestrării”. Pentru bărbaţi este, de asemenea, necesar un timp de pregătire pentru a primi Preoţia lui Melhisedec.
Istoria familiei, de asemenea, contribuie la desfăşurarea muncii din templu. Membrii episcopiei, cum ar fi Larry şi Carolyn Isom, lucrează la centrul de istorie a familiei din cadrul episcopiei pentru a asigura sute de nume de familie. Aceste trei eforturi – pregătirea pentru templu, istoria familiei şi preaslăvirea în templu – se desfăşoară împreună. Cei care lucrează la istoria familiei sunt nerăbdători să asigure nume pentru aceia care merg la templu. Membrii care merg la templu sunt nerăbdători să realizeze munca pentru strămoşii lor şi pentru aceia ai membrilor din episcopie. Participarea la templu îi şi motivează pe membri să se pregătească să revină la templu.
În ultimii câţiva ani, 22 de membri din episcopia Three Forks au participat la clasa de pregătire pentru templu şi 14 dintre ei au început să frecventeze cu regularitate templul pentru a realiza botezuri pentru cei morţi. Apoi, după ce au terminat clasa, 13 din cei 14 şi-au primit propria înzestrare. Unii dintre ei erau necăsătoriţi sau văduvi, dar alţii, asemenea lui Gary şi Jennifer Tucker, au fost pecetluiţi ca familie.
Înfrăţirea
Gary s-a alăturat Bisericii în anul 1992, cu câteva luni înainte ca el şi Jennifer să fie căsătoriţi. Ea era deja membră. Dar muncind multe ore şi asociindu-se cu prieteni nepotriviţi, lui Gary i-a fost greu să rămână activ în Biserică, chiar cu sprijinul soţiei sale. El spune că a petrecut mulţi ani „mestecând tutun şi folosind o exprimare vulgară”.
Când fiica lor, Cody, s-a născut, sora Tucker a încercat să o crească potrivit Evangheliei luând-o la Biserică, cu toate că fratele Tucker nu voia să aibă în casă materiale referitoare la Biserică. Deşi el şi-a încurajat familia să meargă la Biserică, el nu mergea. Când Cody a împlinit opt ani, ea a fost botezată de un misionar, nu de tatăl ei. Fratele Tucker spune: „Sunt foarte fericit că am fost acolo, dar este un mare regret – să priveşti în loc să participi”.
În anii următori, înfrăţirea l-a ajutat pe Gary să se întoarcă la activitatea din Biserică. Jennifer invita membri din episcopie sau misionari la cină, ştiind că urma să le dea o şansă de a vorbi cu Gary. El este recunoscător faţă de acei membri şi misionari pentru faptul că au avut o influenţă bună asupra lui.
Dale Price, de exemplu, i-a predat mamei lui Jennifer lecţii, acasă, şi a ajuns să-i cunoască, în acest fel, pe Gary şi Jennifer. Când fratele Price l-a vizitat pe fratele Tucker, ei n-au vorbit de prima oară despre Evanghelie. Ei au vorbit despre un interes comun: vânătoarea. Familia Price a participat la activităţile episcopiei cu familia Tucker, le-a adus alimente de la depozitul de alimente atunci când fratele Tucker nu a avut serviciu şi le-a dat miere produsă de albinele lor. Mierea este garnitura favorită a familiei Tucker pe pâinea prăjită. Acel mic dar, cum îl descrie fratele Price, a fost „îndulcitorul relaţiei”.
Să faci lucruri mici şi simple
Familia Tucker a fost ajutată, de asemenea, de preşedintele de ţăruş. Preşedintele David Heap le-a cerut membrilor ţăruşului să facă „şapte lucruri mici şi simple”: (1) să citească personal scripturile în fiecare zi, (2) să citească scripturile cel puţin cinci zile pe săptămână cu familia, (3) să se roage singuri în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, (4) să se roage împreună cu familia în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, (5) să participe în fiecare duminică la Biserică împreună cu familia, (6) să ţină seara în familie în fiecare luni seară şi (7) să participe la templu în fiecare lună.
Gary a putut vedea că aceste lucruri vor ajuta pe familia sa să fie mai unită – ceea ce îşi dorea foarte mult, astfel că familia Tucker a început să se roage în familie, să studieze scripturile şi să ţină serile în familie. Aceste eforturi l-au ajutat pe Gary să fie receptiv la invitaţia episcopului de a se pregăti să meargă la templu.
În luna ianuarie 2006, familia Tuckers a participat la o seară la gura sobei, acasă la episcop. Episcopul Baczuk l-a luat de o parte pe Gary şi a vorbit cu el cu privire la templu. Chiar acolo, Gary i-a dat episcopului cutia lui cu tutun încât aceasta să nu mai continuie să fie o ispită pentru el. El a avut atunci multe întrebări pentru episcop, cât şi în interviurile următoare. Episcopul i-a subliniat necesitatea de a trăi conform legămintelor pe care el le făcuse la botez astfel încât să fie demn de Spirit.
Familia Tuckers a început să participe la clasa de pregătire pentru templu şi Jennifer a început să meargă în fiecare lună la templu, cu episcopia ei, pentru a efectua botezuri pentru cei morţi. Gary se străduia să devină demn de a merge. Fiica lor, Cody, care avea atunci 11 ani, era încântată că va putea curând să meargă la templu să înfăpuiască botezuri. Când ea a împlinit 12 ani, Gary a putut să meargă la templu cu ea. Era prima oară când fiecare dintre ei au fost în templu.
Cody spune: „A fost minunat. Este aşa multă pace acolo. Tatăl meu a mers, astfel că a fost şi mai grozav”. Gary spune că a simţit „ prima oară, o pace şi o bucurie de nedescris”.
Duminica următoare, la clasa de pregătire pentru templu, Gary era o persoană diferită. „El simţise influenţa Spiritului”, spune sora Elna Scoffield, care a predat cursurile la această clasă câţiva ani. Gary a rămas după oră să adreseze întrebări. El simţise Spiritul la templu şi dorea să se întoarcă – nu numai pentru a înfăptui botezuri, ci şi pentru a-şi primi înzestrarea şi a fi pecetluit cu familia sa.
Luna următoare, familia Tucker s-a dus, din nou, la templu împreună cu episcopul şi cu alţi membri din episcopie.
Învingerea încercărilor
În săptămânile de dinaintea primirii înzestrărilor şi pecetluirii lor, fratele şi sora Tucker au simţit opoziţia adversarului. Gary înregistra progrese, dar încă avea dubii despre demnitatea sa de a fi în templu. Visul lor despre o familie veşnică era aproape, dar părea greu de atins. Ei ştiau că trebuie să se roage împreună, mai des, cerând tărie. „Noi întotdeauna am primit-o sub forma unei păci şi asigurări calme care ne arăta că toate lucrurile sunt în mâna Domnului”, spune sora Tucker. „Chiar şi în momentul în care mergeam înăuntrul templului, Spiritul Său calm a fost cu întreaga noastră familie”.
După ce Gary şi Jennifer şi-au primit înzestrările, ei au îngenuncheat în camera de pecetluire cu copiii lor, Cody şi Garrett, îmbrăcaţi în alb. Când Garrett, în vârstă de şase ani, a văzut-o pe mama lui plângând, el s-a întins să şteargă lacrimile de pe obrajii ei. Gary şi Cody plângeau şi ei de bucurie. Chiar şi pecetluitorul era emoţionat.
Familia Tucker spune că acum ei se bucură de relaţii mai puternice şi de comunicare mai bună între ei. Gary spune: „Suntem mai fericiţi. Soţia mea şi cu mine suntem mai apropiaţi şi copiii văd aceasta”. Gary simte că este un exemplu mai bun pentru membrii familiei sale care nu sunt membri ai Bisericii şi speră ca celelalte familii din episcopia lui să-şi dorească aceleaşi binecuvântări pe care Domnul le-a dat familiei lor prin intermediul templului.
Stânga: Fotografie a Templului Billings, Montana, de Steve Bunderson; fotografie a bazinului de botez al Templului Billings, Montana, de Norman Childs; dreapta: fotografie de Drake Busath, © Busath Photography
Gary, Jennifer, Cody şi Garrett Tucker sunt fericiţi să fie la Templul Billings, Montana, în ziua pecetluirii lor.
Membrii episcopiei Three Forks călătoresc în mod regulat două ceasuri şi jumătate ca să slujească în Templul Billings, Montana. Mulţi dintre ei sunt adulţi care înfăptuiesc botezuri pentru cei morţi, în timp ce ei şi soţiile lor se pregătesc să-şi primească înzestrările şi să fie pecetluiţi.
Fotografie obţinută prin amabilitatea familiei Tucker