Să aprindem lumina speranţei
Pentru mii de sfinţi din zilele din urmă din Brazilia, Fondul Permanent pentru Educaţie este o binecuvântare ce schimbă vieţi.
Când Dilson Maciel de Castro jr şi-a pierdut slujba din São Paulo, el şi soţia lui s-au mutat în Recife, un port important din nord-estul Braziliei, pentru a putea locui cu părinţii lui. În ciuda experienţei lui Dilson în industria telecomunicaţiilor, tot ce a putut să găsească de lucru în Recife au fost o serie de slujbe ciudate.
„Ne-a fost foarte greu în acea perioadă”, îşi aminteşte Dilson. Situaţia lor a mers de la rău la mai rău când cuplul a pierdut tot ce poseda într-o inundaţie.
În acel moment disperat, Dilson, care slujise în Misiunea Sud, São Paulo, Brazilia s-a întâlnit cu vârstnicul Gutenberg Amorim, o autoritate a zonei-Cei Şaptezeci şi director al institutului de religie, pentru a discuta despre carieră şi opţiunile educaţionale. În timp ce Dilson discuta despre domeniile care l-ar fi interesat, a primit un îndemn spiritual că ar trebui să studieze medicina. Mulţumită Fondului Permanent pentru Educaţie (FPE), pe atunci recent implementat, Dilson a transformat, în 2003, acel îndemn în profesiune, urmând un curs de asistenţi medicali de 18 luni.
„Fără acest fond, mi-ar fi fost imposibil să urmez cursurile de care aveam nevoie”, spune Dilson, care lucrează pentru un spital de stat din Recife. Nici soţia lui, Alexsandra, nu ar fi putut să obţină un împrumut pentru a-şi plăti cursurile de care avea nevoie pentru a deveni învăţătoare.
„Cu şase ani în urmă, eram şomeri”, spune Dilson. „FPE a fost esenţial pentru tot ce am putut realiza. Ne-a schimbat vieţile.”
Un răspuns de la Domnul
Când membrii Bisericii din Brazilia au descris Fondul Permanent pentru Educaţie, ei au folosit numai superlative: miraculoso (miraculos), inspirado (inspirat), maravilhoso (minunat). Aceasta pentru că fondul este ceea ce preşedintele Gordon B. Hinckley (1910–2008) a prevăzut că va fi: „Va deveni o binecuvântare pentru toţi aceia în ale căror vieţi va fi prezent—pentru tinerii băieţi şi tinerele fete, pentru viitoarele lor familii, pentru Biserica ce va fi binecuvântată datorită conducerii lor puternice locale” şi va ridica „mii de oameni din mlaştina sărăciei la lumina cunoaşterii şi prosperităţii”.1
Când preşedintele Hinckley a anunţat programul, conducători ai Bisericii, ca Paulo R. Grahl, director zonal al seminarelor şi institutelor de religie din Brazilia, se luptau cu probleme legate de educaţia şi angajarea sfinţilor din zilele din urmă brazilieni—în special tineri misionari întorşi din misiune.
„Dar nu am avut un răspuns până când Domnul nu i-a revelat preşedintelui Hinckley că trebuie să creăm acest fond minunat”, spune fratele Grahl. „Înainte, mulţi dintre tinerii noştri se întorceau din misiuni şi nu aveau posibilitatea să-şi continue studiile şi să-şi facă o profesie. Acum, ei ştiu că, atunci când revin din misiune, fondul îi aşteaptă dacă au nevoie de el. Este o mare binecuvântare şi un mare avantaj pentru tineri. Le dă speranţă.”
Aproximativ 10.000 de sfinţi din zilele din urmă din Brazilia se bizuie, în prezent, pe împrumuturile FPE pentru a-şi desăvârşi educaţia şi lărgi perspectivele profesionale. Brazilia are o economie puternică şi oportunităţile abundă pentru cei cu studii—în special când studiile se îmbină cu acele calităţi pe care tinerii şi le dezvoltă în timpul misiunii.
Se deschid uşi
Vârstnicul Pedro Penha, autoritate a zonei-Cei Şaptezeci şi director al Institutului de Religie Nord, Recife, spune că misionarii care se întorc din misiuni au calităţi căutate de angajatori. „Uşile se deschid repede, oferind oportunităţi de angajare, datorită experienţei lor, obiceiului de a studia, aspectului curat şi comportamentului plăcut”, spune el. „Ei progresează repede şi comportamentul lor atrage oamenii către Biserică.”
După ce şi-a încheiat slujirea în Misiunea Nord, São Paulo, Brazilia, în 2002, Ricardo Aurélio da Silva Fiusa a folosit un împrumut de la FPE pentru a putea urma o facultate şi a obţine diploma în administraţia afacerilor.
„Fondul m-a ajutat să cresc, să mă pregătesc pentru muncă şi căsătorie şi să slujesc mai bine în Biserică”, spune Ricardo. Ca mulţi beneficiari ai FPE, el a primit oferte de angajare înainte de a absolvi facultatea. „Fondul a fost o binecuvântare în viaţa mea. Sunt recunoscător să-mi pot plăti împrumutul în rate lunare pentru ca şi alţi oameni să poată folosi fondul.”
În misiunea sa, Ricardo a învăţat să vorbească oamenilor, să studieze din răsputeri şi să se supună—calităţi care l-au făcut un bun student şi angajat.
„Mulţi dintre profesorii mei au spus că aveam ceva diferit pe care nu-l puteau explica”, spune Ricardo, care lucrează în domeniul logisticii pentru o firmă din Port Suape, sudul localităţii Recife. „Le-am spus că era datorită principiilor mele religioase.” Acest răspuns i-a dat lui Ricardo prilejul să vorbească profesorilor săi şi altora despre Biserică.
Mauricio A. Araújo, unul dintre primii misionari brazilieni întorşi din misiune şi binecuvântat datorită FPE, adaugă: „Odată cu dezvoltarea carierei mele, am mai multe prilejuri de a-i influenţa pe oameni prin exemplul meu. Uneori, oamenii îmi spun: «Hei, tu eşti diferit. Eşti fidel soţiei tale. Trăieşti potrivit principiilor despre care vorbeşti». Profitând de FPE şi făcându-ne partea, noi primim binecuvântări şi îi binecuvântăm pe alţii”.
Mauricio, care a slujit în Misiunea Rio de Janeiro, Brazilia, la sfârşitul deceniului 1990-2000, a fost promovat în repetate rânduri de când a încheiat, cu ajutorul FPE, cursurile unui program de management al relaţiilor cu clientul—de la vânzări la conducerea echipei, apoi la management, apoi la comitetul de directori al unei firme de pregătire pentru managementul timpului, din São Paulo.
„Fondul Permanent pentru Educaţie este inspirat de Dumnezeu”, spune el. „Fondul a fost cheia de care aveam nevoie pentru a-mi completa studiile şi a înainta în carieră.”
O investiţie bună
Deşi Gabriel Salomão Neto nu este un sfânt din zilele din urmă, el se simte la fel de binecuvântat de Fondul Permanent pentru Educaţie. „Este un lucru mare pe care îl face biserica voastră”, spune el, vorbind în numele multor angajatori din Brazilia.
Domnul Neto, director şi co-proprietar al unei mari firme de tonomate cu produse alimentare şi răcoritoare, din São Paulo, are motive să fie recunoscător. El a fost atât de impresionat de pregătirea unei membre a Bisericii, Silvia O. H. Parra, care a obţinut licenţa în administrarea afacerilor cu ajutorul unui împrumut de la FPE, încât a angajat-o ca secretar executiv.
„Ne place foarte mult cum munceşte. Este harnică şi eficientă. Credem în ea şi avem încredere în ea”, spune domnul Neto. „Investiţia pe care biserica dumneavoastră a făcut-o în ea a dat roade—pentru dumneavoastră, pentru ea şi pentru noi.”
Recunoscătoare pentru Fondul Permanent pentru Educaţie şi pentru calitatea de membră a Bisericii, Silvia predă ore de limbă engleză, în episcopia sa din São Paulo, atât membrilor, cât şi celor care nu fac parte din Biserică. „Aşa cum am primit”, spune ea, „doresc să şi dau”.
Aşa cum arată succesul Silviei, tinerii băieţi nu sunt singurii din Brazilia care profită de Fondul Permanent pentru Educaţie. Din motive economice, multe femei sfinte din zilele din urmă din Brazilia trebuie să caute să se angajeze şi ele.
„Cele mai multe femei din Brazilia lucrează nu pentru că îşi doresc o maşină nouă sau haine scumpe, ci din necesitate”, spune Lorival Viana de Aguirra, director al centrului de resurse pentru angajare al Bisericii, din Curitiba, în sudul Braziliei. „Ele vor ca familiile lor să mănânce mai bine şi copiii lor să aibă îmbrăcămintea necesară şi educaţie de calitate.”
Fericire mai mare, mărturii mai puternice
Keite de Lima A. Ahmed şi Viviana Torres Noguera au luptat pentru a face faţă situaţiei deşi soţii lor munceau din greu pentru familiile lor. Pentru amândouă FPE a fost o mare binecuvântare.
Membrii mai puţin activi ai familiei lui Keite şi-au exprimat, totuşi, îndoiala când ea s-a înscris la un curs de tehnician pentru protecţie cu durata de 18 luni. Dar ea a fost o cursantă de excepţie şi i s-a oferit o funcţie cu normă întreagă în domeniul ei, în 2007.
„Fondul a făcut mai mult decât să mă ajute să mă pregătesc şi să mă angajez; el m-a ajutat, de asemenea, să am o părere mai bună despre mine şi mai multă încredere în capacităţile mele”, spune Keite, una dintre primele femei angajate să efectueze inspecţii pe linia protecţiei, instruire şi implementare de către o firmă din São José dos Pinhais, lângă Curitiba. „Acest program inspirat a adus familiei noastre fericire mai mare şi mărturii mai puternice”, spune ea.
Părinţii, fraţii şi surorile lui Keite, impresionaţi de performanţa şi voinţa ei şi de modul în care FPE i-a binecuvântat familia, au redevenit activi în Biserică. „Li s-a reamintit că Biserica înalţă oameni şi îi ajută să crească în multe moduri—nu numai spiritual, ci şi în toate modurile importante care fac ca viaţa să fie împlinită”, spune ea.
Viviana şi soţul ei, Rafael, s-au mutat din Columbia în Manaus, un important centru industrial din nordul Braziliei în 2002, încercând să-şi facă o viaţă mai bună. „Rugăciunea, consiliile de familie, îndrumarea de la conducătorii preoţiei şi atelierele de pregătire pentru o carieră ne-au ajutat să aflăm ce voia Tatăl nostru din Cer să facem şi să luăm hotărârea corectă la momentul potrivit”, spune Viviana care s-a simţit impulsionată să folosească un împrumut de la FPE pentru a studia relaţiile economice internaţionale.
În 2007, Viviana a început să muncească, supraveghind importurile pentru un magazin mare din Manaus. Familia ei avea nevoie de acel venit în plus dar, pentru că aştepta un copil, ea a trebuit să demisioneze. La câteva luni după naşterea copilului—al patrulea copil al cuplului—Vivianei i s-a oferit o funcţie de director de comerţ internaţional al unei alte firme. Până în acea perioadă, învăţase portugheza, iar limba ei natală, spaniola, făcea ca ea să fie de nepreţuit în afacerile Braziliei cu vecinii vorbitori de limbă spaniolă.
„Când mi s-a oferit slujba am spus: «Am patru copii. Nu pot să mă angajez că voi lucra de la 8:00 a.m. la 6:00 p.m.»”, spune Viviana. „Şeful mi-a spus că avea multă încredere în capacităţile mele, adăugând: «Am nevoie de cineva pe care să mă bizui. Lucrează acasă». Acest lucru m-a surprins.”
Folosind Internetul şi un computer, Viviana lucrează acasă în timp ce copiii mai mari sunt la şcoală şi bebeluşul doarme. Ea trebuie să meargă la birou numai din când în când.
Rafael spune că binecuvântările pe care le are familia nu sunt o coincidenţă. „Binecuvântările pe care le-am primit au fost rezultatul unei serii de hotărâri luate în urma rugăciunilor şi al acţiunilor posibile datorită instrumentelor puse la dispoziţie de Biserică”, spune el.
Lumina speranţei
Gilmar Dias da Silva, director FPE în Brazilia, spune că unii sfinţi din zilele din urmă brazilieni se confruntă cu problema şomajului după ce-şi termină studiile, „dar cei mai mulţi beneficiari ai FPE sunt promovaţi în slujbele lor şi îşi îmbunătăţesc viaţa. Fondul are succes aici”.
Acest succes, aşa cum ne spune preşedintele Thomas S. Monson, „a aprins lumina speranţei în ochii acelora care s-au simţit condamnaţi la mediocritate, dar care au acum posibilitatea să aibă un viitor mai luminos”.2
Fotografii de Michael R. Morris
Sigla FPE de Beth M. Whittaker
Cu ajutorul Fondului Permanent pentru Educaţie, Dilson Maciel de Castro jr. a transformat un impuls spiritual într-o profesie, devenind asistent medical în Recife, Brazilia. Dedesubt: Vedere a oraşului Recife dinspre oraşul colonial Olinda.
De sus: Magazine în Largo da Ordem, centrul istoric al Curitiba. Fondul Permanent pentru Educaţie a fost cheia progresului educaţional şi profesional al lui Ricardo Aurélio da Silva Fiusa; Mauricio A. Araújo conducând o întâlnire de afaceri cu alţi sfinţi din zilele din urmă, Renato A. Romero (stânga) şi João B. Moreira (centru); şi Silvia O. H. Parra, alături de Adan Tallman, secretar zonal pentru seminare şi institute de religie.
Deasupra: Keite de Lima A. Ahmed discută probleme de protecţie cu Lorival Viana de Aguirra, director al centrului de resurse pentru angajare al Bisericii, din Curitiba. Dedesubt: Viviana Torres Noguera lucrează în casa ei din Manaus. Medalion: Viviana cu soţul ei, Rafael, şi copiii lor.