Ridicați-vă! El vă cheamă
Evanghelia nu este o cale de a evita încercările și problemele, ci o soluție pentru a ne mări credința și a învăța cum să le biruim.
Cu câtva timp în urmă, am întrebat-o pe soția mea: „Poți să-mi spui de ce, din câte îmi amintesc eu, noi nu am avut niciodată probleme mari în viața noastră?”.
Ea s-a uitat la mine și a spus: „Desigur. Îți voi spune de ce nu am avut niciodată vreo problemă mare – datorită faptului că tu ai o memorie foarte scurtă!”.
Răspunsul ei rapid și inteligent m-a făcut să-mi dau seama, încă o dată, că a trăi potrivit Evangheliei lui Isus Hristos nu îndepărtează suferința și încercările, care sunt necesare pentru progresul nostru.
Evanghelia nu este o cale de a evita încercările și problemele, ci o soluție pentru a ne mări credința și a învăța cum să le biruim.
Am înțeles acest adevăr cu câteva luni în urmă, într-o zi când mă plimbam și, dintr-o dată, vederea mea a devenit neclară, întunecată și încețoșată. M-am speriat. Apoi, medicii mi-au spus: „Dacă nu începi tratamentul imediat, îți poți pierde vederea chiar în câteva săptămâni”. M-am speriat și mai tare.
Apoi, ei au spus: „Ai nevoie de injectare intravitreană – injecții în globul ocular – ochiul larg deschis – la fiecare patru săptămâni, tot restul vieții tale”.
Acesta a fost un mod neplăcut de a conștientiza pericolul.
Apoi, un gând a venit sub forma unei întrebări. M-am întrebat: „În ordine! Vederea mea fizică nu este bună, dar cum este vederea mea spirituală? Am nevoie de tratament și pentru aceasta? Și ce înseamnă să ai o vedere spirituală clară?”.
Am cugetat la relatarea despre un om orb, numit Bartimeu, descris în Evanghelia după Marcu. Scriptura spune: „El a auzit că trece Isus din Nazaret, și a început să strige: «Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!»”1.
În fapt, în ochii multora, Isus era doar fiul lui Iosif, atunci de ce L-a strigat Bartimeu „Fiul lui David”? Pur și simplu, pentru că el și-a dat seama că Isus era, într-adevăr, Mesia, despre care s-a profețit că Se va naște ca descendent al lui David.2
Este interesant că acest om orb, care nu avea vedere fizică, L-a recunoscut pe Isus. El a văzut spiritual ceea ce nu putea vedea fizic, în timp ce mulți alții Îl puteau vedea pe Isus fizic, dar erau total orbi spiritual.
Din această relatare, învățăm mai multe despre vederea spirituală.
Citim: „Mulți îl certau să tacă; dar el și mai tare striga: «Fiul lui David, ai milă de mine!»”3.
Toți din jurul lui îi spuneau să tacă, dar el striga și mai tare, pentru că știa Cine era Isus cu adevărat. El a ignorat acele glasuri și a strigat și mai tare.
A acționat pentru el însuși, în loc să se acționeze asupra lui. În pofida circumstanțelor lui limitate, el și-a folosit credința pentru a-și depăși limitele.
Astfel, primul principiu pe care îl învățăm este: Ne păstrăm o vedere spirituală clară când ne concentrăm asupra lui Isus Hristos și rămânem fideli lucrurilor despre care știm că sunt adevărate.
Frați și surori, pentru a ne păstra vederea spirituală intactă, trebuie să hotărâm să nu ascultăm glasurile celor din jurul nostru. În această lume care ne derutează și este derutată, trebuie să rămânem credincioși lucrurilor pe care le cunoaștem, credincioși legămintelor noastre, credincioși în ținerea poruncilor și să ne reafirmăm crezurile cu și mai mare tărie, așa cum a făcut acest om. Trebuie să strigăm și mai tare, întregii lumi, mărturia noastră despre Domnul. Acest om Îl cunoștea pe Isus, a rămas credincios lucrurilor în care credea și nu a fost distras de glasurile din jurul lui.
Astăzi, există multe glasuri care încearcă să acopere glasurile noastre de ucenici ai lui Isus Hristos. Glasurile lumii încearcă să ne reducă la tăcere, dar, chiar de aceea, trebuie să ne declarăm mai tare și cu mai multă putere mărturia despre Salvator. Dintre toate glasurile din lume, Domnul contează pe mine și pe dumneavoastră să ne declarăm mărturia, să ne ridicăm glasul și să devenim glasul Său. Dacă noi nu o facem, cine va depune mărturie despre Isus Hristos? Cine va vorbi în numele Său și va declara misiunea Sa divină?
Avem însărcinarea spirituală care provine din cunoașterea noastră despre Isus Hristos.
Dar ce a făcut Bartimeu după aceea?
La porunca Domnului de a se ridica, el a acționat din nou cu credință.
Scriptura spune: „Orbul și-a aruncat haina; a sărit, și a venit la Isus”4.
Acest om umil și credincios a înțeles că se putea ridica la o viață mai bună la porunca lui Isus. El a știut că era mai bun decât circumstanțele în care se afla și primul lucru pe care l-a făcut când L-a auzit pe Isus chemându-l a fost să-și arunce haina de cerșetor.
Din nou, el a acționat pentru el însuși în loc să se acționeze asupra lui.
Poate că s-a gândit: „Nu mai am nevoie de asta, acum că Isus a intrat în viața mea. Aceasta este o nouă zi. Am terminat cu această viață plină de mizerie. Cu Isus pot începe o nouă viață plină de fericire și bucurie în El, cu El și prin El. Și nu-mi pasă ce crede lumea despre mine. Isus mă cheamă și mă va ajuta să trăiesc o viață nouă”.
Ce schimbare remarcabilă!
Când și-a aruncat haina de cerșetor, el s-a descotorosit de toate scuzele.
Și acesta este un al doilea principiu – Ne păstrăm o vedere spirituală clară când lăsăm în urmă omul firesc, ne pocăim și începem o viață nouă în Hristos.
Modul prin care realizăm acest lucru este acela de a face și a ține legăminte pentru a ne ridica la o viață mai bună prin Isus Hristos.
Atât timp cât găsim scuze pentru a ne părea rău pentru noi înșine, a ne părea rău pentru circumstanțele și problemele noastre și pentru toate lucrurile rele care se întâmplă în viața noastră și chiar pentru toți oamenii răi despre care credem că ne fac nefericiți, noi ținem haina de cerșetor pe umerii noștri. Este adevarat că, uneori, oamenii, conștient sau nu, ne rănesc. Dar trebuie să hotărâm să acționăm cu credință în Hristos și să îndepărtăm haina mentală și emoțională pe care e posibil să o purtăm încă pentru a ascunde scuzele sau păcatul și să o aruncăm, știind că El poate și ne va vindeca.
Nu este niciodată o scuză bună să spunem: „Sunt așa cum sunt din cauza unor circumstanțe nefericite și neplăcute. Și nu mă pot schimba, am o justificare”.
Când gândim astfel, hotărâm să se acționeze asupra noastră.
Păstrăm haina de cerșetor.
Să acționăm cu credință înseamnă să ne bizuim pe Salvatorul nostru, să credem că, prin ispășirea Sa, ne putem ridica deasupra oricărui lucru, la porunca Sa.
Al treilea principiu se găsește în ultimele patru cuvinte: „[el] a venit la Isus”.
Cum a putut el să meargă la Isus de vreme ce era orb? Singurul mod de a merge spre Isus era să-I audă glasul.
Și acesta este un al treilea principiu – Ne păstrăm o vedere spirituală clară când auzim glasul Domnului și Îi permitem să ne îndrume.
Așa cum acest om și-a ridicat glasul deasupra glasurilor celor din jurul lui, el a putut să asculte glasul Domnului în mijlocul tuturor celorlalte glasuri.
Aceasta este aceeași credință care i-a permis lui Petru să meargă pe apă atât timp cât concentrarea sa spirituală a fost asupra Domnului și nu a fost distrasă de vânturile din jurul lui.
Apoi, relatarea despre acest om orb se sfârșește cu aceste cuvinte: „Orbul și-a căpătat vederea, și a mers pe drum după Isus”5.
Una dintre cele mai importante lecții din această relatare este că acest om a exercitat credință adevărată în Isus Hristos și a trăit un miracol pentru că a cerut cu intenție adevărată, cu intenția adevărată de a-L urma.
Acesta este motivul suprem pentru care primim binecuvântări în viața noastră, și anume acela că-L urmăm pe Isus Hristos. Este vorba despre a-L recunoaște pe El, a face și a ține legăminte cu Dumnezeu datorită Lui, a ne schimba firea prin El și a îndura până la sfârșit urmându-L pe El.
Pentru mine, a ne păstra o vedere spirituală clară înseamnă, întru totul, a ne concentra asupra lui Isus Hristos.
Deci, este vederea mea spirituală clară pentru că mi se fac injecții în ochi? Ei bine, cine sunt eu să spun? Dar sunt recunoscător pentru ceea ce văd.
Văd clar mâna Domnului în această lucrare sacră și viața mea.
Văd credința multor oameni oriunde mă duc, oameni care îmi întăresc propria credință.
Văd îngeri în jurul meu.
Văd credința multora care nu-L văd pe Domnul fizic, dar Îl recunosc spiritual deoarece Îl cunosc îndeaproape.
Depun mărturie că această Evanghelie este răspunsul la orice problemă, deoarece Isus Hristos este răspunsul pentru fiecare om. Sunt recunoscător pentru ceea ce văd în timp ce-L urmez pe Salvatorul meu.
Promit că, pe măsură ce ascultăm glasul Domnului și Îi permitem să ne îndrume pe cărarea legămintelor Salvatorului, vom fi binecuvântați cu o viziune clară, înțelegere spirituală și pace a inimii și a minții pe parcursul vieții noastre.
Fie ca noi să ne strigăm mărturia despre El mai puternic decât glasurile celor din jurul nostru, într-o lume care are nevoie să audă mai mult despre Isus Hristos și nu mai puțin. Fie ca noi să aruncăm haina de cerșetor, pe care s-ar putea să o mai purtăm, și să ne ridicăm deasupra lumii spre o viață mai bună în și prin Hristos. Fie ca noi să ne descotorosim de toate scuzele pentru a nu-L urma pe Isus Hristos și să găsim toate motivele bune pentru a-L urma, în timp ce-I auzim glasul. Aceasta este rugăciunea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.