Când se manifestă dragostea
Fie ca fiecare dintre noi să învățăm să vorbim și să auzim dragostea Sa aici, în inima și căminele noastre și în chemările, activitățile, păstorirea și slujirea noastră în Evanghelie.
Copiii noștri de la Societatea Primară cântă „Când se manifestă dragostea”1.
Odată, i-am dat surorii Gong un lacăt mic. Avea inscripționat pe el punct-punct, punct-punct, punct-punct-linie. Cei care sunt familiarizați cu codul Morse vor recunoaște literele I, I, U. Dar eu am inclus un al doilea cod. „I” se citește „ai” în limba engleză și „ai” înseamnă „dragoste” în limba mandarină. Așadar, decodat de două ori, mesajul era: „Te iubesc”. Susan, draga mea, te iubesc.
Noi vorbim despre dragoste în multe limbi. Mi s-a spus că familia umană vorbește 7.168 de limbi vii.2 În Biserică, vorbim 575 de limbi principale scrise, cu multe dialecte. De asemenea, comunicăm intenția, inflexiunea și emoțiile prin artă, muzică, dans, simboluri logice și exprimări interpersonale și personale.3
Astăzi, să vorbim despre trei limbaje ale dragostei Evangheliei: limbajul căldurii și pioșeniei, limbajul slujirii și sacrificiului și limbajul sentimentului de apartenență pe care îl oferă legămintele.
Primul, limbajul Evangheliei al căldurii și pioșeniei.
Cu căldură și pioșenie, sora Gong întreabă copiii și tinerii: „Cum știți că părinții și familiile voastre vă iubesc?”.
În Guatemala, copiii spun: „Părinții mei muncesc din greu pentru a ne hrăni familia”. În America de Nord, copiii spun: „Părinții mei îmi citesc povești și mă învelesc în pat noaptea”. În Țara Sfântă, copiii spun: „Părinții mei au grijă să fiu în siguranță”. În Ghana, Africa de Vest, copiii spun: „Părinții mei mă ajută în îndeplinirea obiectivelor mele din programul Copiii și tinerii”.
O fetiță a spus: „Deși este foarte obosită după ce a muncit toată ziua, mama vine afară să se joace cu mine”. Mama ei a plâns când a auzit că sacrificiile ei zilnice sunt importante. O tânără fată a spus: „Deși mama mea și cu mine nu suntem, uneori, de acord, am încredere în mama mea”. Și mama ei a plâns.
Uneori, avem nevoie să știm că dragostea care se manifestă aici este auzită și apreciată.
Cu căldură și pioșenie, împărtășania și alte adunări ale noastre se concentrează asupra lui Isus Hristos. Noi vorbim cu pioșenie despre ispășirea lui Isus Hristos, care este personală și reală, nu doar despre ispășire în mod abstract. Noi numim Biserica restaurată a lui Isus Hristos după numele Său, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Folosim un limbaj pios în rugăciune când ne adresăm Tatălui Ceresc și avem un respect plin de căldură când vorbim unii cu alții. Când spunem că Isus Hristos este în centrul legămintelor din templu, ne referim mai puțin la „a merge la templu” și mai mult la „a veni la Isus Hristos în casa Domnului”. Fiecare legământ ne șoptește: „Când se manifestă dragostea”.
Membrii noi spun că vocabularul Bisericii necesită, deseori, decodare. Noi râdem când ne gândim cum „casa țărușului sau a fripturii” (în limba engleză acestea sunt paronime) ar putea însemna o cină bună cu carne de vită; „clădirea episcopiei sau a salonului” (în limba engleză acestea sunt paronime) poate indica un spital; „exercițiile de deschidere” ne pot invita să facem exerciții pentru cap, umeri, genunchi și degetele de la picioare în parcarea bisericii. Dar, vă rog, haideți să fim înțelegători și buni pe măsură ce învățăm împreună noi limbaje ale dragostei. Fiind nouă la biserică, unei convertite i s-a spus că fustele ei erau prea scurte. În loc să se simtă jignită, răspunsul ei a fost, în esență: „Inima mea este convertită; te rog, fii răbdător până când mă prind din urmă și fustele mele”4.
Cuvintele pe care le folosim ne pot apropia sau îndepărta de alți creștini și prieteni. Uneori, vorbim despre munca misionară, munca în templu, munca umanitară și de bunăstare în moduri care îi pot face pe alții să creadă că noi considerăm că lucrăm singuri. Fie ca noi să vorbim mereu cu recunoștință caldă și pioasă pentru lucrarea și slava lui Dumnezeu și meritele, mila și harul lui Isus Hristos și sacrificiul Său ispășitor.5.
Al doilea, limbajul Evangheliei al slujirii și sacrificiului.
Când ne adunăm din nou la Biserică în fiecare săptămână pentru a cinsti și a ne bucura de ziua de sabat, ne putem exprima dedicarea asociată legământului de la împărtășanie față de Isus Hristos și unii față de alții prin intermediul chemării în Biserică, al înfrățirii, sociabilității și slujirii noastre.
Când îi întreb pe conducătorii locali ai Bisericii ce îi preocupă, atât frații, cât și surorile spun: „Unii dintre membrii noștri nu acceptă chemări în Biserică”. Chemările de a-I sluji Domnului și unii altora în Biserica Sa oferă ocazia de a crește în compasiune, capacitate și umilință. Când suntem puși deoparte, putem primi inspirația Domnului de a-i înălța și întări pe alții și pe noi înșine. Desigur, circumstanțele și perioadele schimbătoare din viața noastră ne pot influența capacitatea de a sluji, dar sperăm că niciodată și dorința noastră. Împreună cu regele Beniamin, spunem: „Dacă aș avea, atunci aș dărui”6 și oferim tot ce putem.
Conducători la nivel de țăruș și episcopie, haideți să ne facem partea. Pe măsură ce chemăm (și eliberăm) frați și surori să slujească în Biserica Domnului, să facem acest lucru cu demnitate și inspirație. Ajutați pe fiecare să se simtă apreciat și să simtă că poate avea succes. Vă rugăm să vă sfătuiți cu surorile conducătoare și să le ascultați. Fie ca noi să ne aducem aminte, așa cum ne-a învățat președintele J. Reuben Clark, că, în Biserica Domnului, slujim acolo unde suntem chemați, „loc pe care nici nu-l căutăm, nici nu-l refuzăm”7.
Când sora Gong și cu mine ne-am căsătorit, vârstnicul David B. Haight ne-a sfătuit: „Să aveți întotdeauna o chemare în Biserică. Mai ales când viața este ocupată”, a spus dânsul, „trebuie să simțiți dragostea Domnului pentru cei cărora le slujiți și pentru dumneavoastră în timp ce slujiți”. Vă promit că dragostea se manifestă aici, acolo și pretutindeni când răspundem cu da conducătorilor Bisericii pentru a-I sluji Domnului în Biserica Sa prin Spiritul Său și prin legămintele noastre.
Biserica restaurată a Domnului poate fi un loc în care o comunitate ca Sionul poate crește și se poate dezvolta. Când preaslăvim, slujim, ne bucurăm și învățăm despre dragostea Sa împreună, ne ancorăm unii pe alții în Evanghelia Sa. Poate că nu suntem de acord în ceea ce privește politica sau în probleme de natură socială, dar găsim armonie în timp ce cântăm împreună în corul episcopiei. Cultivăm legăturile dintre noi și luptăm împotriva izolării pe măsură ce ne păstorim unii pe alții cu regularitate și sinceritate în căminele și cartierele noastre.
În timpul convorbirilor membrilor cu președinții de țăruși, eu simt dragostea lor profundă față de membri în toate împrejurările. În timp ce conduceam pe lângă casele membrilor din țărușul său, un președinte de țăruș a remarcat că, indiferent dacă locuim într-o casă cu piscină sau într-o casă cu podea din pământ, slujirea în cadrul Bisericii este un privilegiu care include, deseori, sacrificii. Mai mult, el a remarcat, cu înțelepciune că, atunci când slujim și facem sacrificii în Evanghelie împreună, găsim mai puține greșeli și mai multă pace. Când Îi permitem, Isus Hristos ne ajută să manifestăm dragostea Sa aici.
În această vară, familia noastră a întâlnit membri și prieteni minunați ai Bisericii în Loughborough și Oxford, Anglia. Aceste adunări pline de însemnătate mi-au adus aminte cum activitățile de socializare și slujire ale episcopiei pot clădi legături noi și trainice în Evanghelie. De ceva timp, în multe locuri din Biserică, am simțit că ceva mai multe activități ale episcopiei, desigur planificate și implementate cu un scop legat de Evanghelie, ne-ar putea aduce împreună cu un mai mare sentiment de apartenență și unitate.
Un comitet și președinte pentru activitățile episcopiei inspirați ajută la dezvoltarea persoanelor și a comunității de sfinți. Activitățile lor bine planificate îi ajută pe toți să se simtă prețuiți, incluși și invitați să contribuie într-un mod necesar. Astfel de activități creează legături între oameni de diferite vârste și din medii diferite, creează amintiri de durată și pot fi desfășurate cu costuri mici sau fără costuri. Activitățile plăcute legate de Evanghelie invită, de asemenea, vecinii și prietenii.
Socializarea și slujirea merg, deseori, împreună. Tinerii adulți știu că, dacă dorești cu adevărat să cunoști pe cineva, atunci trebuie să vopsești unul lângă altul pe o scară în cadrul unui proiect de slujire.
Desigur, nicio persoană și nicio familie nu sunt perfecte. Cu toții avem nevoie de ajutor pentru a ne manifesta cu dragoste aici. „Dragostea desăvârșită izgonește frica”8. Credința, slujirea și sacrificiul ne apropie mai mult de Salvatorul nostru, ajutându-ne să uităm de noi. Cu cât slujirea și sacrificiul pe care le facem sunt mai pline de compasiune, credință și altruism întru El, cu atât mai mult putem începe să înțelegem compasiunea și harul ispășitoare ale lui Isus Hristos pentru noi.
Și aceasta ne aduce la limbajul Evangheliei al sentimentului de apartenență pe care îl oferă legămintele.
Trăim într-o lume egoistă. Este folosit atât de mult principiul „Mă aleg pe mine”. Este ca și cum am crede că știm cel mai bine care este interesul nostru și cum să-l urmăm.
Dar, în cele din urmă, acest lucru nu este adevărat. Isus Hristos personifică acest adevăr puternic, etern:
„Pentru că oricine va vrea să-și scape viața o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.
Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”9
Isus Hristos oferă o cale mai bună – relații întemeiate pe legământ divin, mai puternice decât legăturile morții. Sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele cu Dumnezeu și unii cu alții ne poate vindeca și sfinți relațiile cele mai prețioase. De fapt, El ne cunoaște mai bine și ne iubește mai mult decât știm noi sau decât ne iubim noi. De fapt, când facem legământ cu tot ce suntem, noi putem deveni mai mult decât suntem. Puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu ne pot binecuvânta cu fiecare dar bun, la timpul și în felul Său.
Inteligența artificială (IA) generatoare a făcut pași mari în traduceri. Au trecut demult zilele în care un calculator putea traduce expresia: „Spiritul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” drept „Vinul este bun, dar carnea este stricată”. În mod interesant, oferirea în mod repetat de exemple ample într-o limbă ajută calculatorul să învețe o limbă mai eficient decât faptul de a-l învăța reguli de gramatică.
În mod asemănător, experiențele noastre directe, repetate pot fi cel mai bun mod spiritual al nostru de a învăța limbajele Evangheliei ale căldurii și pioșeniei, slujirii și sacrificiului și sentimentului de apartenență pe care îl oferă legămintele.
Așadar, unde și cum vă vorbește Isus Hristos cu dragoste?
Unde și cum auziți că se vorbește cu dragostea Sa?
Fie ca fiecare dintre noi să învățăm să vorbim și să auzim dragostea Sa aici, în inima și căminele noastre și în chemările, activitățile, păstorirea și slujirea noastră în Evanghelie.
În planul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi va trece, într-o zi, din această viață în viața următoare. Când Îl vom întâlni pe Domnul, mi-L imaginez spunând, folosind cuvinte de instruire și promisiune: „Se manifestă dragostea Mea aici”. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.