„Piatra strălucitoare mov”, Prietenul, martie 2024, p. 10-11.
Piatra strălucitoare mov
Dacă ea ar spune adevărul, s-ar supăra el pe ea?
Această întâmplare a avut loc în Olanda.
Marie și-a deschis cutia de bijuterii pentru a se uita la pietrele ei frumoase. Una câte una, ea le-a ținut în mână. Cea roșie, apoi cea verde, apoi cea transparentă.
Bunica a bătut la ușa dormitorului. „Ești gata de plecare?”
„Da!” Marie a pus cu grijă pietrele înapoi în cutia ei.
Bunica o ducea pe Marie la bibliotecă. Dar nu doar pentru a se uita la cărți. Acolo era expusă o piatră specială! Marie era entuziasmată.
Când autobuzul lor a ajuns la bibliotecă, Marie și bunica au pășit înăuntru. Au văzut mese nenumărate pe care erau expuse pietre frumoase. Unele erau strălucitoare și netede. Altele aveau forme interesante.
„Uită-te la aceasta!”, a arătat bunica spre un cristal mare. Avea țepușe albastre care ieșeau din el de peste tot.
O altă masă avea o mulțime de pietricele rotunde. Marie s-a uitat la toate culorile. Chiar la capăt se afla o piatră mov, mică, strălucitoare și netedă.
Marie s-a gândit: Încă nu am o piatră mov. Ar fi perfectă pentru colecția ei.
Marie s-a uitat împrejur. Bunica era la o altă masă. Nimeni nu se afla acolo. Și nimănui nu i-ar lipsi această pietricică, nu-i așa?
Marie a luat piatra și a pus-o în buzunarul ei.
În acea seară, cu piatra mov în siguranță în cutia ei de bijuterii, Marie s-a urcat în pat.
„Ești gata pentru poveste?” Tata s-a așezat pe pat și a deschis revista Prietenul.
Marie s-a cuibărit în păturile ei și a ascultat. Povestea era despre un băiat care s-a pocăit după ce a făcut o alegere greșită.
În timp ce tata citea, Marie simțea noduri în stomac. S-a rostogolit pe o parte, apoi s-a întors pe pernă. Dar nu se simțea bine. Și nu se putea opri să se gândească la piatra mov.
Tata a terminat povestea. „Ești bine?”
Marie nu știa ce să facă. Dacă i-ar spune tatălui ei, el s-ar putea supăra.
Dar poate că el ar ști cum s-o ajute.
Încet, Marie s-a dat jos din pat și a scos piatra mov din cutia ei. „Am luat aceasta de la bibliotecă, azi.” Ochii lui Marie erau în lacrimi. „Îmi pare foarte rău.”
Tata a îmbrățișat-o strâns. „Este întotdeauna în regulă să-mi spui adevărul. Sunt mândru de tine pentru că ai curajul să fii cinstită”.
Stomacul lui Marie a început să se simtă mai bine. Tata nu era supărat!
„Și, datorită lui Isus, ne putem pocăi. La fel ca în poveste, a spus el. „Ducem piatra înapoi la bibliotecă, nu-i așa?”
Marie și-a închis ochii. „Nu! Ei vor fi mânioși.”
Tata a pus o mână pe umărul ei. „S-ar putea să fie puțin mânioși. Dar cred că vor fi bucuroși că ai înapoiat-o. Și, de asemenea, te va face să te simți mult mai bine.”
Marie a respirat adânc și a dat din cap. „Bine.”
Marie a scos o foaie de hârtie și a început să scrie o scrisoare. „Îmi pare rău că am luat aceasta”, a scris ea. „Aș vrea să nu fi făcut niciodată acest lucru. Vreau să îndrept lucrurile.”
Ea a pus scrisoarea într-un plic. Apoi, a pus și pietricica mov înăuntru.
„O vom duce înapoi mâine” , a spus tata. „Cum te simți acum?”
„Mai bine”, a spus Marie. „Mai este încă un lucru pe care trebuie să-l fac.”
Marie a îngenuncheat lângă patul ei și s-a rugat. „Îmi pare rău că am luat piatra”, a spus ea. „Nu voi mai fura niciodată. Îți mulțumesc pentru că m-ai ajutat să fiu curajoasă și cinstită.”
Când s-a întors în pat, Marie a simțit pace. În ziua următoare avea să îndrepte lucrurile. Și știa că Tatăl Ceresc și Isus aveau s-o ajute. Datorită Lor, totul avea să fie bine.
Ilustrații de Katie Rewse.