Purera’a Noera
Eiaha e mata’u


Eiaha e mata’u

E au mau taea’e e mau tuahine here, te putuputu nei tatou i teie pô no to tatou here amui i te noera e i te tau noera. Te vaira anei te tahi mea hau atu i te maita’i i te pehe e i te himene noera nehenehe, te mau rururaa fetii e te mau hoa, te mau mata oaoa, e te anaanatae u’ana o te mau tamarii ? E mana to teie nei tau no te faataati amui i te mau utuafare, te mau hoa e te mau nohoraa taata ato’a. Te tia’i nei tatou i te taime horo’araa i te mau tao’a aroha e ia oaoa i te tamaaraa noera. E rave rahi o tatou e nehenehe e feruri i te tahi mau mea e ti’a ia rave no te farii i te hoê noera au maita’i.

I roto i te aamu A Christmas Carol, i papa’ihia e te taata papa’i buka peretane Charles Dickens, ua faa’ite mai te tamaiti fetii a Scrooge i te huru faahiahia no teie taime mo’a o te matahiti i te na-ô- raa e « Ua mana’o noa na vau e e taime maita’i te noera ia tae ana’e mai te reira… te hoê taime no te hamani maita’i, te faaoreraa hapa, te aroha, e te oaoa ; te hoê ana’e taime ta’u e ite i roto i te matahiti, i reira te mau tane e te mau vahine e iriti hua ai… i to ratou aau e e haamana’o ai i te tahi atu mau taata […] E no reira… e noa’tu e aita vau i farii noa’e i te tahi moni, te ti’aturi nei râ vau e ua faatupu te reira i te maita’i ia’u, e e haamaita’i noa â te reira ia’u ; e te parau nei au, ia haamaita’i mai te Atua i te reira ! » (A Christmas Carol [1858], 5–6).

Ei metua, e teie nei ei papa ruau, ua faahaamana’ohia vau i te faahiahia no te tau noera a hi’o ai au i ta’u mau tamarii, e i teie nei ta ratou mau tamarii, ia faahanahana i te fanauraa o te Faaora e ia oaoa te tahi i te tahi a ta’iruru ai to matou utuafae. Ua papû ia’u e ua mata’ita’i outou, mai ia’u nei, i te oaoa e te huru hara ore o te mau tamarii a tia’i ai ratou i te oaoa i teie oro’a taa ê. Te faahaamana’o nei te hi’oraa i to ratou ra oaoa ia tatou tata’itahi i te mau noera oaoa i mutaa ihora. O Dickens â tei parau, « I te tahi mau taime e mea maita’i ia riro ei mau tamarii rii, e mea maita’i a’e â râ i te tau noera, te taime i riro ai te Fatu iho ei tamarii rii » (A Christmas Carol, 67).

Ua paari au i Los Angeles, e ua haatihia to matou fare i te mau tumu anani. I te mau noera ato’a, e faataa to’u na metua i te hoê pô no te ani manihini i te fetii, te mau hoa, e te mau taata tapiri mai i to matou nohoraa ia himene i te mau himene noera e ia amu i te mau maa amuamu. E peu tumu faahiahia te reira no matou paato’a, e e au ra e, e roa noa’tu â te himeneraa. E himene matou, te mau tamarii e tae noa’tu ua mana’o matou e ua nava’i, e e faatea ê atu matou no te haere e ha’uti i roto i te uru anani.

Ua atuatu ato’a maua ta’u vahine faaipoipo, o Kathy, i to maua utuafare i California apato’a, fatata rii i te pae miti. Te noera i reira e mau tumu haari ïa e tahirihirihia i te mata’i. I te mau matahiti ato’a e haere ïa ta maua mau tamarii i te uahu no te mata’ita’i i te faaiteiteraa matahiti no te mau pahi no te noera. E hanere o te mau pahi faanehenehehia i te mau mori huru û ato’a, o te tere haati i roto i te uahu, a mata’ita’i ai matou ma te maere.

Teie nei te ora nei matou i Salt Lake City, ua haamau maua Kathy i te hoê peu tumu e afa’i i ta maua mau tamarii e te mau mootua i te hoê ha’utiraa no te aamu A Christmas Carol. I te mau matahiti ato’a, a hi’o ai matou ia Ebenezer Scrooge ia taui, mai te hoê taata ino e te haapa’o-noa-raa ia’na iho e ua riro mai oia ei hoê taata tupu tei î i te oaoa noera, e hinaaro ato’a matou ia taui e ia riro mai ia Scrooge. E faaitoitohia matou ia riro ei mau taata maita’i a’e â no te pee atu i te hi’oraa o te Faaora no ni’a i te aroha i te mau taata ato’a.

Ua faatumuhia te varua taui no te tau noera i ni’a i te mana faaora o Iesu Mesia no te haamaita’i atu â i to tatou oraraa. Ua papa’ihia te aamu herehia no te fanauraa o te Tamaiti a te Atua hau atu i te piti tauasini matahiti i teie nei i Betelehema i roto i te buka a Luka :

« E i taua anotau ra ua tuu ae ra Kaisara Auguso i te parau, e e faahope i taua fenua ra i te papai i roto i te buka… 

« Haere ana’e atura te taata ato’a e hope roa a’era i to ratou iho oire mau ia papaihia.

« Haere ato’a’tura Iosepha mai roto atu i te oire i Nazareta i Galilea ra, i te oire o Davida i Iudea i parauhia ra, o Bete-lehema… 

« Ia papaihia i roto i te buka raua o te vahine i momo’ahia na’na ra o Maria, e ua hapu oia.

« E i to raua parahiraa i reira, hope roa a’era o’na pue mahana e fanau ai oia ra.

« Fanau ihora oia i ta’na tamaiti matahiapo, vehî ihora i te ahu, tuu atura i roto i te Phatene, no te mea aore atura raua i ô i roto i te fare tipaeraa.

« E tia’i mamoe tei taua fenua ra e ti’a i roto i te mau aua, i te tia’iraa i ta ratou mau nana i te mau araraa i te po.

« E inaha, ua ti’a maira te hoê melahi a te Fatu i pihai iho ia ratou, ua ati ihora ratou i te maramarama i te anaana o te Fatu, e rahi roa a’era to ratou mata’u.

« Ua parau maira râ te melahi ia ratou, Eiaha e mata’u inaha ho’i e parau maita’i ta’u e hopoi mai ia outou nei, o te riro ïa ei oaoaraa no te taata ato’a.

« I nauanei ho’i i fanau ai te Ora no outou i te oire o Davida, oia ho’i te Mesia ra o te Fatu.

« Teie ho’i te tapao e ite ai outou ia’na: e ite outou i taua tamaiti ra i te vai-noa-raa i roto i ta te puaa vairaa maa, ua vehîhia i te ahu.

« E i reira ra atihia maira taua melahi ra e te hoê tiria rahi no te ra’i i te haamaita’iraa i te Atua, i te na ôraa e,

« Ia haamaita’ihia te Atua i nia i te ra’i teitei, ei hau to teie nei ao, e ia ite auhia mai te taata nei » (Luka 2:1, 3–14).

Ua ite te melahi i te mata’u o te mau tia’i mamoe a fâ mai ai oia ia ratou, ma te parau atu ia ratou « eiaha e mata’u ». Ua faatupu mau te hanahana maere o te Atua na roto mai i te ve’a tia’i-ore-hia no te ra’i, te mata’u i roto i to ratou aau. Te parau apî râ ta te melahi i haere mai e faa’ite aita ïa e mata’uraa. Ua haere mai oia no te faaite i te hoê semeio, no te hopoi mai i te parau apî maita’i roa, no te faa’ite ia ratou e ua haamata mau te faaoraraa o te taata ato’a. Aita e ve’a na mua’tu i faa’ite mai i te parau apî oaoa a’e. Ua haamata te Tamaiti Fanau Tahi a te Metua i To’na oraraa tahuti nei : « I nauanei ho’i i fanau ai te Ora no outou i te oire o Davida, oia ho’i te Mesia ra o te Fatu ». E mau parau maita’i oaoa ïa teie mau parau.

I roto i to tatou oraraa, te faaruru tata’itahi nei tatou i te mau taime e aura ra eita e roaa te oaoa rahi ta te melahi i fafau mai. E faaruru paato’a tatou i te mau paruparu e te mau fifi no te oraraa, te ma’i, te manuïa ore, te mau fifi, te oaoa ore e i te pae hopea, te pohe. Ua haamaita’ihia e rave rahi mau taata i te oraraa i te hoê vahi hau, vetahi râ aore roa ïa. E rave rahi te faaruru nei i te fifi rahi i te pahonoraa i te mau titauraa o te oraraa e te fifi i te pae tino e te pae feruriraa o te tupu mai.

E noa’tura te mau fifi no te oraraa, hoê â te parau poro’i a te Fatu ia tatou tata’itahi i teie mahana e te parau poro’i i te mau tia’i mamoe e tia’i ra a piti tauasini matahiti i teie nei : « Eiaha e mata’u ». Peneia’e e mea faufaa rahi a’e te parau a te melahi no tatou i teie mahana i te parau no te tamarûraa i te mata’u o te mau tia’i mamoe i taua pô noera matamua ra. Ua hinaaro anei oia e ia taa maita’i tatou e maoti te Faaora eita roa ïa te mata’u e upooti’a ? E ia haapapû e e ore roa te mata’u e faati’ahia ? E ia faahaamana’o ia tatou e ore roa te fifi no teie oraraa e ti’a ia vai maoro, e e nehenehe tatou tata’itahi e faaorahia ?

Te tao’a rahi roa’e tei horo’ahia i te noera o te tao’a aroha ïa ta to tatou Faaora iho i horo’a no tatou : To’na hau maita’i roa. Ua parau Oia e : « E hau ta’u e vaiiho ia outou nei, o to’u nei hau ta’u e ho atu no outou ; e ere mai ta to te ao nei horoa ta’u horoa ia outou. Eiaha e taiâ to outou aau, eiaha ho’i e mata’u ». (Ioane 14:27). Noa’tu tei roto tatou i te hoê ao e au ra e ua atea roa te hau, e nehenehe te tao’a hau a te Faaora e ora i roto i to tatou aau noa’tu te huru o to tatou oraraa. Mai te mea e farii tatou i te aniraa a te Faaora ia pee Ia’na, e faaore-roa-hia te mata’u. E paruruhia ïa to tatou ananahi. Teie te « parau maita’i o te riro ïa ei oaoaraa no te taata ato’a ». Ua faahaamana’o mai Isaia ia tatou, « Eiaha e mata’u, tei pihai-ato’a-iho vau ia oe ; eiaha e taiâ, o vau ho’i to Atua. E faaetaeta vau ia oe, e tauturu vau ia oe : oia ïa, e mau vau ia oe i tau rima atau parau-ti’a ra » (Isaia 41:10).

No te mea ho’i e, ua fanauhia te Faaora e piti tauasini matahiti i teie nei i Betelehema, te vai nei te ti’aturiraa—e e rave rahi atu â. Te vai nei te faaoraraa, te matararaa, te upooti’araa, e te manuïaraa. « E pau te ino, e upooti’a te maita’i » (« I Heard the Bells on Christmas Day », Hymns, no. 214). Aita ia i maerehia e ua fâ mai te hoê pupu himene a te mau melahi ei haapapûraa i te parau a te melahi no ni’a i te fanauraa o te Faaora no te himene, « Ia haamaita’ihia te Atua i ni’a i te ra’i teitei, ei hau to teie nei ao, e ia ite auhia mai te taata nei ». Aita’tu e poro’i hau atu i te maita’i no te tamarûraa. Aita e poro’i ê atu tei î i te hau no te taata nei.

Ia riro teie taime ei taime no te hau e te oaoa no outou e te feia tei herehia e outou, no te mea « [I fanauhia] ai te Ora no [outou] i te oire o Davida, oia ho’i te Mesia ra o te Fatu ». I te i’oa o Iesu Mesia, amene.