„Soţul şi soţia au o responsabilitate sacră, aceea de a se iubi şi a se îngriji unul de celălalt („Familia – o declaraţie oficială către lume”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129). Incluzându-i pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos în relaţia lor şi trăind potrivit principiilor Evangheliei lui Isus Hristos, soţii şi soţiile pot reuşi să simtă fericirea supremă, acesta fiind scopul planului lui Dumnezeu.
Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Russel M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească, cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul Russell M. Nelson
„Căsătoria creează posibilităţi mai mari de a găsi fericirea decât oricare alte relaţii umane. Totuşi, unele cupluri căsătorite nu folosesc întregul lor potenţial. Ei lasă ca legătura lor romantică să se învechească, nu se apreciază unul pe celălalt, permit altor interese sau norilor neglijenţei să întunece viziunea a ceea ce ar putea fi, cu adevărat, căsătoria lor. Căsătoriile ar fi mai fericite dacă ne-am îngriji mai mult de ele” („Să ne îngrijim de căsătoria noastră”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 36).
Ce obiceiuri sau atitudini credeţi că ar face ca o căsătorie să „se învechească”?
Explicaţi că perechile care permit căsătoriilor lor să se învechească aleg, uneori, să le pună capăt prin divorţ. Spuneţi cursanţilor că, în timpul slujirii din viaţa muritoare a Salvatorului, unii farisei au căutat să demonstreze că divorţul era justificat, chiar şi din motive banale, şi au încercat să-l implice pe Isus în discuţia lor în contradictoriu cerându-i părerea cu privire la divorţ. Rugaţi un cursant să citească cu glas tare Matei 19:3-8 şi invitaţi-i pe cursanţi să caute diferenţa dintre atitudinea Salvatorului şi cea a fariseilor cu privire la căsătorie. Dacă este nevoie, explicaţi că o carte de despărţire era un document legal pe care trebuia să-l dea un bărbat soţiei lui înainte de a o trimite de acasă.
Ce cuvinte din versetul 3 arată atitudinea fariseilor faţă de căsătorie şi divorţ? (Era permis ca un bărbat „să-şi lase nevasta” sau să divorţeze „pentru orice pricină”.)
Ce a propovăduit Isus în versetul 8 care era împotriva acestui mod de gândire şi afirma natura solemnă a căsătoriei? (Din vremea lui Adam şi a Evei, Dumnezeu a dorit ca durata căsătoriilor să fie veşnică. Pentru a întări această doctrină, aveţi în vedere să-i rugaţi pe cursanţi să folosească pentru versetul 8 referinţele suplimentare Eclesiastul 3:14 şi Moise 4:18).
Împărtăşiţi cursanţilor declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Genul de căsătorie necesar pentru exaltare – veşnică în durată şi asemănătoare Dumnezeirii în calitate – nu ia în considerare divorţul. În templele Domnului, cuplurile sunt căsătorite pentru toată veşnicia. Însă unele căsătorii nu progresează către acest ideal. Din cauza «împietririi inimilor [noastre]» [Matei 19:8], Domnul nu insistă acum asupra consecinţelor standardului celestial. El le permite persoanelor divorţate să se căsătorească din nou fără a avea pata imoralităţii specificată în legea mai înaltă” („Divorţul”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 70).
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă ce pot face soţii şi soţiile pentru ca ale lor căsătorii să îndeplinească cerinţele pentru exaltare, rugaţi cursanţii să citească prima frază din paragraful şase al declaraţiei oficiale despre familie.
Ce obligaţii au soţii şi soţiile unii faţă de alţii? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următoarea frază din declaraţia oficială despre familie: „Soţul şi soţia au o responsabilitate sacră de a se iubi şi îngriji unul de celălalt”.)
Ce înseamnă pentru dumneavoastră că soţul şi soţia au o „responsabilitate sacră de a se iubi şi îngriji unul de celălalt”?
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine această responsabilitate, invitaţi jumătate din membrii clasei să citească Doctrină şi legăminte 25:5, 13-15 şi cealaltă jumătate să citească Doctrină şi legăminte 42:22 şi Efeseni 5:25, 28-31. Rugaţi-i pe cursanţi să caute principii care predau cum să ne îngrijim de o căsătorie şi, apoi, scrieţi principiile găsite pe tablă. După ce le acordaţi timp suficient, rugaţi cursanţii să aleagă unul dintre lucrurile scrise pe tablă şi să explice ce înseamnă pentru ei.
Împărtăşiţi declaraţia de mai jos a vârstnicului L. Whitney Clayton, din Preşedinţia celor Şaptezeci, şi rugaţi membrii clasei să fie atenţi la părerea dânsului despre cuvintele a se lipi şi a lăsa:
Imagine
Vârstnicul L. Whitney Clayton
„Cele mai fericite căsnicii pe care le-am văzut radiază supunere faţă de una dintre cele mai fericite porunci – aceea de «a trăi împreună în dragoste» [D&L 42:45]. Adresându-se soţilor, Domnul a poruncit: «Iubeşte-ţi nevasta cu toată inima ta şi lipeşte-te de ea şi de nimeni altul» [D&L 42:22]. Unul dintre manualele de instrucţiuni ale Bisericii ne învaţă: «În această poruncă, termenul a se lipi înseamnă a fi devotat şi loial în totalitate unei anumite persoane. Cuplurile căsătorite se lipesc de Dumnezeu şi unul de celălalt slujindu-se şi iubindu-se unul pe celălalt, precum şi ţinând legămintele cu o loialitate totală unul faţă de celălalt şi faţă de Dumnezeu». Atât soţul, cât şi soţia «lasă în urmă viaţa lor de persoane necăsătorite şi fac din căsnicia [lor] prioritatea vieţii lor… Ei nu permit niciunei alte persoane sau niciunui alt lucru să aibă… o prioritate mai mare decât ţinerea legămintelor pe care le-au făcut cu Dumnezeu şi unul cu celălalt» [Manualul 2:. Administrarea Bisericii (2010), 1.3.1]. Priveşte şi învaţă: soţii cuplurilor care au succes sunt devotaţi complet iubirii pe care o simt unul pentru celălalt” („Căsnicia – priveşte şi învaţă”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 84-85).
Care sunt unele dintre lucrurile pe care soţii şi soţiile trebuie să le „lase în urmă” pentru a putea să „se lipească” unul de altul?
În ce fel cuplurile căsătorite pe care le cunoaşteţi demonstrează dragoste şi grijă unul faţă de celălalt?
Ce faceţi acum pentru a vă ajuta să vă pregătiţi să îl/o iubiţi în mod altruist pe viitorul/viitoarea soţ/soţie şi să aveţi grijă de el/ea?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Avraam 5:15-18. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ceea ce se predă în aceste versete despre relaţia dintre soţi şi soţii.
Potrivit acestor versete, spre ce ţel trebuie să se îndrepte un soţ şi o soţie? (Acela de a deveni „un trup”.)
Desenaţi, pe tablă, următoarea reprezentare grafică:
Imagine
triunghiul căsătoriei
Oferiţi cursanţilor un exemplar al declaraţiei de mai jos a vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să citească primul paragraf cu glas tare, în timp ce membrii clasei caută ce reprezintă diagrama:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Domnul Isus Hristos este punctul central într-o relaţie de căsătorie făcută prin legământ. Vă rog să observaţi că Salvatorul este situat în vârful acestui triunghi, femeia aflându-se la baza lui, într-un colţ, iar bărbatul la baza lui în celălalt colţ. Acum, gândiţi-vă ce se întâmplă în relaţia dintre un bărbat şi o femeie pe măsură ce fiecare «[vine] la Hristos» în mod constant şi se străduieşte să se «[perfecţioneze] în El» (Moroni 10:32). Datorită Mântuitorului şi prin El, bărbatul şi femeia se apropie unul de altul.
Pe măsură ce un soţ şi o soţie se apropie de Domnul (vezi3 Nefi 27:14), pe măsură ce învaţă să slujească unul altuia şi să se preţuiască unul pe altul, pe măsură ce împărtăşesc experienţe ale vieţii şi cresc împreună şi devin una şi pe măsură ce sunt binecuvântaţi prin faptul că îşi unesc firile lor distincte, ei încep să înfăptuiască lucrul pe care Tatăl nostru Ceresc îl doreşte pentru copiii Săi. Fericirea deplină, care este obiectul planului Tatălui, se primeşte prin a face şi a onora legămintele căsătoriei eterne” („Marriage is Essential to His Eternal Plan”, Ensign, iun. 2006, p. 86).
Potrivit cuvintelor vârstnicului Bednar, ce face posibil ca un soţ şi o soţie să se apropie unul de altul? (În timp ce cursanţii răspund, atrageţi atenţia asupra următorului principiu: Pe măsură ce soţii şi soţiile fac tot posibilul pentru a veni la Hristos, ei pot deveni una în căsnicie).
În ce fel credeţi că faptul de a veni la Hristos îi ajută pe un soţ şi pe o soţie să se apropie?
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, al doilea paragraf al declaraţiei vârstnicului Bednar. Apoi, adresaţi întrebarea:
Potrivit vârstnicului Bednar, ce trebuie să facă perechile căsătorite pentru a primi „fericirea supremă” pe care Dumnezeu doreşte ca ei să o aibă?
Ce fel de lucruri aţi văzut că fac cuplurile pentru a avea parte de unitate şi bucurie în cadrul căsătoriei?
Citiţi şi, apoi, depuneţi mărturie despre adevărul declaraţiei de mai jos făcute de preşedintele Ezra Taft Benson (1899-1994):
Imagine
Preşedintele Ezra Taft Benson
„Căsătoria însăşi trebuie privită ca fiind un legământ sacru făcut în faţa lui Dumnezeu. Soţul şi soţia au obligaţii nu doar unul faţă de celălalt, ci şi faţă de Dumnezeu. El le-a promis binecuvântări celor care cinstesc acel legământ” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii – Ezra Taft Benson [2014], p. 198).
În ce fel soţii şi soţiile s-ar comporta diferit dacă ar privi căsătoria ca fiind un legământ sacru făcut nu numai unul cu celălalt, ci şi cu Dumnezeu?
Ce puteţi face acum pentru a vă pregăti pentru căsătoria în templu?
Încurajaţi cursanţii să scrie în jurnalele lor despre ceea ce fac acum şi ce vor face în viitor pentru a se pregăti pentru căsătoria eternă.