Lecția 27 Material pentru pregătirea cursantului: Credință, speranță și caritate
„Lecția 27 Material pentru pregătirea cursantului: Credință, speranță și caritate”, Învățăturile și doctrina din Cartea lui Mormon – material pentru învățător (2021)
„Lecția 27 Material pentru pregătirea cursantului”, Învățăturile și doctrina din Cartea lui Mormon – material pentru învățător
Lecția 27 Material pentru pregătirea cursantului
Credință, speranță și caritate
Imagine
El vine din nou pentru a domni și a împărăți, de Mary R. Sauer
Președintele Dieter F. Uchtdorf, pe atunci din Prima Președinție, ne-a învățat: „Credința, speranța și caritatea se completează una pe cealaltă și, pe măsură ce una dintre ele sporește, la fel cresc și celelalte… Cele trei calități – credința, speranța și caritatea – care conlucrează, înrădăcinate în adevărul și lumina Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, ne fac mereu să facem lucruri bune din abundență [vedeți Alma 7:24]” („Puterea infinită a speranței”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 23, 24; vedeți Moroni 10:20). În timp ce studiați acest material, gândiți-vă ce puteți face pentru a încorpora aceste însușiri divine mai pe deplin în viața voastră.
Secțiunea 1
Cum îmi este influențată speranța de credința mea în Isus Hristos?
După distrugerea civilizației nefite, Moroni a fost lăsat singur să termine Cartea lui Mormon. El a adăugat, de asemenea, unele învățături de la tatăl său, Mormon, pe care le-a inclus într-o cuvântare despre virtuțile credință, speranță și caritate (vedeți Moroni 7:1).
Citiți Moroni 7:33, 38, 40-43 și aflați ce a propovăduit Mormon despre legătura dintre credință și speranță.
Președintele M. Russell Ballard, președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat despre legătura dintre credință și speranță.
Imagine
președintele M. Russell Ballard
Credința în Domnul Isus Hristos – credința reală, din tot sufletul și neclintită – este o putere care este recunoscută în întreg Universul. Poate fi o forță cauzală prin care miracole sunt înfăptuite. Sau poate fi o sursă de tărie lăuntrică, prin care găsim pace, alinare și curajul de a face față.
Când punem credința și încrederea la treabă, se naște speranța. Speranța crește din credință și oferă însemnătate și scop tuturor lucrurilor pe care le facem. Ne poate oferi chiar și încredințarea plină de pace de care avem nevoie pentru a trăi fericiți într-o lume care mustește în ticăloșie, calamitate și nedreptate [„The Joy of Hope Fulfilled (Bucuria speranței împlinite)”, Ensign, nov. 1992, p. 32].
Ce binecuvântări ați primit în viață sau ați fi putut primi când v-ați concentrat credința și speranța asupra lui Isus Hristos?
Secțiunea 2
Cum îmi pot mări capacitatea de a avea speranță?
Când Moroni a prescurtat cronica iaredită, el a inclus învățăturile despre credință ale profetului Eter. Apoi, el a relatat multe miracole care au avut loc prin credință în Isus Hristos. (Vedeți Eter 12:3-22.) Moroni a explicat că „credința înseamnă lucruri care sunt nădăjduite, dar nevăzute” (versetul 6).
Imagine
icon indicând studiu
Studiați pentru a vă pregăti pentru lecție
Citiți Eter 12:4, 32 și gândiți-vă ce puteți aștepta cu nerăbdare pe măsură ce vă exercitați credința în Dumnezeu.
Președintele Uchtdorf ne-a spus cele de mai jos în legătură cu puterea infinită a speranței.
Imagine
președintele Dieter F. Uchtdorf
Speranța este un dar al Spiritului [vedeți Moroni 8:26]. Este speranța că, prin ispășirea lui Isus Hristos și prin puterea învierii Sale, noi vom fi înălțați la viața eternă și aceasta datorită credinței noastre în Salvator [vedeți Moroni 7:41]. Acest gen de speranță este atât un principiu al promisiunii, cât și o poruncă [vedeți Coloseni 1:21-23] și, ca în cazul tuturor poruncilor, avem responsabilitatea să facem din aceasta o parte activă a vieții noastre și să învingem ispita de a ne pierde speranța. Speranța în planul fericirii plin de îndurare pregătit de Tatăl nostru Ceresc duce la pace [vedeți Romani 15:13], milă [vedeți Psalmul 33:22] și bucurie [vedeți Romani 12:12, Proverbe 10:28]. Speranța salvării este ca un coif protector [vedeți 1 Tesaloniceni 5:8]; este temelia credinței noastre [vedeți Evrei 11:1; Moroni 7:40] și o ancoră pentru sufletele noastre [vedeți Evrei 6:19; Eter 12:4] („Puterea infinită a speranței”, p. 21-22).
Imagine
icon indicând cugetare
Cugetați pentru a vă pregăti pentru lecție
Ce puteți face pentru ca speranța să fie o parte mai activă în viața voastră de zi cu zi?
Secțiunea 3
Ce efect poate să aibă caritatea asupra relațiilor mele cu ceilalți și cu Isus Hristos?
După ce a vorbit despre credință și speranță, Mormon și-a încheiat cuvântarea concentrându-se asupra carității, sau „[dragostei pure] a lui Hristos” (Moroni 7:47).
Imagine
icon indicând studiu
Studiați pentru a vă pregăti pentru lecție
Citiți Moroni 7:43-48 și puteți să marcați cuvinte sau expresii care definesc și descriu caritatea.
Președinta Jean B. Bingham, președinta generală a Societății de Alinare, a remarcat cele de mai jos.
Imagine
președinta Jean B. Bingham
Isus Hristos este exemplul desăvârșit de caritate. Angajamentul Său din viața premuritoare de a fi Salvatorul nostru, faptele Sale din timpul vieții Sale muritoare, darul Său suprem al ispășirii și eforturile Sale continue de a ne aduce înapoi în prezența Tatălui nostru Ceresc sunt expresia supremă a carității. El acționează concentrându-Se asupra unui singur lucru: dragostea pentru Tatăl Său, exprimată prin dragostea Sa pentru fiecare dintre noi…
Îmi depun mărturia că, pe măsură ce urmăm exemplul Său perfect, noi putem primi darul carității, care ne va aduce bucurie mare în această viață și binecuvântarea promisă a vieții eterne alături de Tatăl nostru din Cer („Voi aduce lumina Evangheliei în căminul meu”, Ensign sau Liahona, nov. 2016, p. 6, 9).
Imagine
icon indicând cugetare
Cugetați pentru a vă pregăti pentru lecție
Gândiți-vă la câteva exemple de moduri în care Isus Hristos este „exemplul desăvârșit de caritate”. Găsiți în scripturi relatările privind aceste exemple și fiți pregătiți să împărtășiți, în cadrul lecției, cel puțin unul dintre aceste exemple.
În timp ce vă gândiți la exemplul Salvatorului, gândiți-vă ce forme poate lua caritatea în viața voastră de zi cu zi. Președintele Thomas S. Monson ne-a învățat cele de mai jos.
Imagine
președintele Thomas S. Monson
Mă gândesc la caritatea care ne îmboldește să fim înțelegători, compătimitori și milostivi, nu doar când ceilalți sunt bolnavi, suferă sau au un necaz, ci și în momentele în care se dovedesc slabi și greșesc.
Este mare nevoie de caritatea care dă atenție celor care trec neobservați, speranță celor care sunt descurajați, ajutor celor care au necazuri. Adevărata caritate este dragostea în acțiune. Pretutindeni este nevoie de caritate.
Este nevoie de caritatea care refuză să se mulțumească doar să asculte sau să repete informațiile despre nenorocirile care se abat asupra altora și care trece la fapte prin care nefericiții sunt ajutați. Educatorul și politicianul american Horace Mann a spus odată: „Să-ți fie milă de nefericit este omenește; să-i aduci alinare este dumnezeiește” [Horace Mann, Lectures on Education (1845), p. 297].
Caritatea înseamnă să avem răbdare cu cineva care ne-a părăsit. Înseamnă să ne împotrivim impulsului de a ne simți jigniți. Înseamnă acceptarea slăbiciunilor și eșecurilor. Înseamnă acceptarea oamenilor așa cum sunt. Înseamnă să vezi, dincolo de aspectul fizic, trăsăturile care nu vor dispărea cu timpul. Înseamnă să te împotrivești impulsului de a-i eticheta pe ceilalți („Caritatea nu piere niciodată”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 124).
Ce puteți face pentru a căuta mai sincer darul carității și a dezvolta o dragoste față de ceilalți asemănătoare celei a lui Hristos? Cine are nevoie să simtă prin voi dragostea Salvatorului? Ce puteți face pentru a ajuta această persoană să simtă dragostea Sa?
