Jesus Christ on a ship with some of His Apostles. Christ has His arms extended as He calms a storm at sea. The Apostles are looking at Christ as He performs the miracle. (Matthew 8:23-27 Mark 4:35-41 Luke 8:22-25.)
„Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”, strigau ucenicii către Salvator în timp ce valurile și vântul le loveau micuța corabie (vezi Marcu 4:37-38). În vremuri de disperare, este posibil să avem nevoie disperată de ajutor și să ne îndoim de grija Salvatorului față de noi. Oricât de disperată ar putea părea situația noastră, Isus Hristos are capacitatea și puterea de a ne ușura poverile, de a ne mustra necazurile și de a ne spune: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39). Această lecție este menită să te ajute să primești pacea și liniștea Domnului în timpul greutăților de care ai parte.
Care sunt temerile tale?
Există momente în viața noastră în care ne-am putea simți ca în mijlocul unei furtuni puternice. Uneori, aceste furtuni ale vieții ne pot face să ne fie teamă.
Vârstnicul Ronald A. Rasband, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a împărtășit exemple de temeri pe care, uneori, le avem. Gândește-te la temeri similare pe care le-ai putea avea.
Imagine
Official Portrait (as of June 2016) of Elder Ronald A. Rasband of the Quorum of the Twelve Apostles.
Tinerii noștri adulți necăsătoriți se tem să facă angajamente, cum ar fi angajamentul de a se căsători. Cuplurile nou căsătorite… pot avea teamă de a aduce copii într-o lume în care răutatea este în continuă creștere. Misionarii se tem de multe lucruri, în mod deosebit de abordarea străinilor. Văduvele se tem să meargă înainte singure. Adolescenții se tem că nu vor fi acceptați de colegii lor; școlarii mici se tem de prima zi de școală; studenții la universitate se tem de primirea rezultatelor la examenele date. Ne este teamă de eșecuri, respingere, dezamăgire și de necunoscut. Ne este teamă de uragane, cutremure și incendii care devastează țara și viețile noastre. Ne este teamă că nu vom fi aleși și, pe de altă parte, ne este teamă de a fi aleși. Ne este teamă că nu suntem destul de buni; ne este teamă că nu primim binecuvântări de la Domnul. Ne este teamă de schimbări și temerile noastre se pot transforma în panică.
(Ronald A. Rasband, „Nu fiți tulburați”, Ensign sau Liahona, nov. 2018, p. 18)
Răspunde la întrebările de mai jos în jurnalul tău pentru studiu.
Ce temeri ai care sunt similare celor menționate de vârstnicul Rasband?
Cum ți-ar putea influența aceste temeri credința? De ce?
Ce poți face pentru a primi ajutorul Salvatorului ca să birui aceste temeri?
În timp ce studiezi astăzi, caută adevăruri care te pot ajuta să primești pacea Domnului care să te ajute să-ți liniștești temerile.
O experiență înspăimântătoare
Vizualizarea evenimentelor din scripturi este o metodă de studiu care poate mări considerabil puterea și eficiența studiului tău. Studiază Marcu 4:35-38 și încearcă să vizualizezi experiența trăită de ucenici, consemnată în aceste versete.
1. În jurnalul tău pentru studiu, desenează ce se spune mai jos. Adaugă elemente în desenul tău atunci când ți se cere în timpul lecției sau când ești îndemnat de Duhul Sfânt.
În jurnalul tău pentru studiu, desenează o imagine simplă a scenei din Marcu 4:35-38 . Include orice detalii care simți că ar putea fi utile. Vei folosi acest desen pe tot parcursul lecției pentru a crea o legătură între această relatare și propria viață. În timp ce desenezi, îți poți adresa întrebările de mai jos.
Cum îți imaginezi că arăta corabia?
Ce ar fi putut face ucenicii în timp ce valurile se spărgeau în corabie?
Cum crezi că a fost furtuna și cum crezi că s-a simțit?
Gândește-te cum ar putea simboliza evenimentele descrise în această relatare evenimente care s-au întâmplat, se întâmplă sau s-ar putea întâmpla în viața ta.Lângă diferitele părți ale desenului tău, scrie aspecte din viața ta care ar putea fi reprezentate de elemente conținute în această relatare scripturală. De exemplu, corabia ar putea reprezenta lucruri care Îl țin pe Salvator lângă tine. Valurile sau furtuna ar putea reprezenta ispitele sau încercările de care ai parte și care amenință să te copleșească.
Ce stări sufletești este posibil să fi trăit ucenicii pe care le poți compara cu ale tale?
Când ar putea cineva să simtă că Salvatorul doarme în timpul furtunilor din viața sa? De ce?
Citește, din nou, Marcu 4:38 și identifică întrebarea adresată de ucenici.
Ce adevăruri despre Salvator este posibil ca ei să fi uitat în timpul furtunii?
Studiază Marcu 4:39-41 și află ce înveți despre natura și caracterul lui Isus Hristos.
Ce ai învățat despre natura și caracterul lui Isus Hristos?
Ce adevăruri putem învăța, din această relatare, despre capacitatea Salvatorului de a liniști furtunile din viața noastră?
Opțional: Vrei să afli mai multe?
Cum a putut avea loc o furtună atât de înfricoșătoare pe o întindere atât de mică de apă?
Marea Galileei… este situată în Valea Riftului Iordanului, la aproximativ 213 metri sub nivelul mării, și este înconjurată de munți înalți în vest, nord și est. Vânturile pot biciui pantele vestice și crea furtuni bruște și puternice, cu valuri formidabile, pe această întindere de apă relativ mică.
[New Testament Student Manual(2018), p. 108]
De ce i-a dojenit Isus cu blândețe pe ucenici pentru lipsa lor de credință?
Președintele Howard W. Hunter (1907-1995) ne-a împărtășit cele de mai jos.
Imagine
Howard W. Hunter
Toți ne confruntăm cu furtuni neprevăzute în viața noastră. Unele dintre ele, deși pot fi temporare precum cele de pe Marea Galileei, pot fi violente și înspăimântătoare și cu potențial distrugător. Ca persoane, familii, comunități, națiuni, chiar ca biserică, ne confruntăm cu furtuni puternice care ne fac să adresăm, într-un fel sau altul, întrebarea: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”. Și, într-un fel sau altul, auzim mereu în liniștea de după furtună: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?”.
Niciunuia dintre noi nu i-ar plăcea să creadă că nu avem deloc credință, dar cred că dojana blândă a Domnului este, în acest caz, pe deplin meritată. Acest mare Iehova, în care spunem că ne încredem și al Cărui nume l-am luat asupra noastră, este Cel care a spus: „Să fie o întindere între ape, și ea să despartă apele de ape” ( Gen. 1:6). Tot El este Cel Care a spus: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, și să se arate uscatul!” ( Gen. 1:9). Mai mult, El a fost Cel Care a despărțit apele Mării Roșii, permițând israeliților să treacă pe pământ uscat. (Vezi Ex. 14:21-22 .) Cu siguranță, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că El a putut să poruncească elementelor care-și făceau de cap pe Marea Galileei. Și, credința noastră ar trebui să ne aducă aminte că El poate liniști apele agitate din viața noastră.
(Howard W. Hunter, „Master, the Tempest Is Raging”, Ensign, nov. 1984, p. 33)
Cum poate această relatare să aibă legătură cu mine?
Sora Lisa L. Harkness, fostă primă consilieră în Președinția generală a Societății Primare, ne-a împărtășit cele de mai jos.
Imagine
Lisa Harkness, Primary General Presidency First Counselor. Photo taken in April 2018. Official Portrait.
Există o tendință în viața muritoare, chiar o ispită, ca atunci când ne găsim în mijlocul încercărilor, necazurilor sau suferințelor să strigăm: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pier? Salvează-mă!”…
Pot să-mi imaginez că ucenicii lui Isus din corabia purtată de furtună erau, de nevoie, ocupați urmărind valurile care se spărgeau de puntea lor și scoțând apa din corabie. Pot să-i văd mânuind pânzele și încercând să mențină un oarecare control asupra micii lor corăbii. Ei se concentrau să supraviețuiască acelui moment și implorarea lor de a fi ajutați a fost disperat de sinceră.
Mulți dintre noi nu reacționăm diferit în zilele noastre… În vremuri tulburi, credința noastră poate ajunge la limitele îndurării și ale înțelegerii. Valuri de teamă ne pot distrage, făcându-ne să uităm bunătatea lui Dumnezeu, perspectiva noastră devenind, astfel, mărginită și neclară. Dar, tocmai în aceste aspre suprasolicitări din călătoria noastră, credința noastră este nu numai încercată, ci și întărită.
(Lisa L. Harkness, „Fii liniștit”, Ensign sau Liahona, nov. 2020, p. 81)