38.

Regulile și îndrumările Bisericii

38.1

Participarea în Biserică

Tatăl nostru din Cer îi iubește pe copiii Săi. „Toți sunt egali în fața lui Dumnezeu” și El îi invită pe toți „să vină la El și să ia parte la bunătatea Sa” (2 Nefi 26:33).

Conducătorii și membrii Bisericii sunt, deseori, întrebați cine poate participa la adunările Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, cine poate deveni membru al Bisericii și cine poate participa la rânduielile din templu.

38.1.1

Participarea la adunările Bisericii

Salvatorul ne-a învățat că ucenicii Săi trebuie să-și iubească aproapele (vedeți Matei 22:39). Pavel i-a invitat pe nou-convertiți: „Voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții” (Efeseni 2:19). Salvatorul a propovăduit, de asemenea, membrilor Bisericii: „Să nu alungați… pe nimeni de la adunările voastre publice care sunt ținute în fața lumii” (Doctrină și legăminte 46:3).

Toți sunt bineveniți să participe la adunarea de împărtășanie, la alte adunări de duminica și la evenimentele sociale ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Oficiantul care prezidează are responsabilitatea de a se asigura că toți cei care participă respectă cadrul sacru al întrunirilor.

Cei care participă trebuie să evite întreruperile sau distragerile care contravin preaslăvirii sau altor scopuri ale adunării. Toate cerințele privind vârsta și comportamentul ale diferitelor adunări și evenimente ale Bisericii trebuie să fie respectate. Se cere abținerea de la a avea un comportament romantic fățiș și îmbrăcăminte și tunsoare care provoacă distragerea atenției. Se interzic, de asemenea, declarațiile politice sau discuțiile despre orientarea sexuală ori alte caracteristici personale într-un mod care distrage atenția de la adunările concentrate asupra Salvatorului.

Dacă există comportament nepotrivit, episcopul sau președintele de țăruș oferă sfat în particular în spiritul dragostei. El îi încurajează pe cei al căror comportament este necorespunzător pentru ocazia respectivă să se concentreze asupra sprijinirii menținerii spațiului sacru pentru toți cei prezenți, punându-se un accent special pe preaslăvirea Tatălui Ceresc și a Salvatorului.

Casele de întruniri ale Bisericii rămân proprietăți private care se supun regulilor Bisericii. Persoanele care nu doresc să urmeze aceste îndrumări vor fi rugate respectuos să nu participe la adunările și evenimentele Bisericii.

38.1.2

Faptul de a deveni membru al Bisericii

De calitatea de membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pot beneficia oamenii care „vin cu inima frântă și cu spiritul smerit”, „voiesc să ia asupra lor numele lui Isus Hristos” și doresc să facă și să țină legămintele sacre ale botezului (Doctrină și legăminte 20:37).

Pentru botezul copiilor minori în vârstă de cel puțin 8 ani, vedeți 38.2.8.2.

38.1.3

Participarea la templu

Templele sunt locuri sfinte de preaslăvire în care se primesc rânduieli esențiale și se fac legăminte sacre. Pentru membrii Bisericii, templele sunt case ale lui Dumnezeu. Datorită acestui caracter sacru și legămintelor făcute, numai membrii Bisericii cu o recomandare pentru templu valabilă pot participa la rânduielile din templu. Membrii pot primi o recomandare pentru templu când țin, cu credință, poruncile cerute și trăiesc potrivit Evangheliei lui Isus Hristos (vedeți capitolul 26).

38.1.4

Participarea membrilor necăsătoriți și binecuvântările lor

Toți membrii, chiar dacă nu s-au căsătorit niciodată sau dacă membrii familiei lor nu sunt membri ai Bisericii, trebuie să se străduiască să atingă idealul de a trăi într-o familie eternă. Aceasta înseamnă să se pregătească pentru a fi pecetluiți ca soț sau soție demni și a deveni tați iubitori sau mame iubitoare. În cazul unora, aceste binecuvântări nu se vor împlini înainte de viața viitoare, dar scopul suprem este același pentru toți.

Membrii credincioși ale căror circumstanțe nu le permit să primească binecuvântările căsătoriei eterne și ale calității de părinte în această viață vor primi toate binecuvântările promise în eternități, dacă țin legămintele pe care le-au făcut cu Dumnezeu (vedeți Mosia 2:41).

38.1.5

Părinți necăsătoriți în vârstă de mai puțin de 18 ani

Un tânăr băiat necăsătorit în vârstă de mai puțin de 18 ani care este pe cale să devină tată poate participa la cvorumul său din cadrul Preoției aaronice sau la cvorumul vârstnicilor. Această hotărâre este luată, prin rugăciune, de tânărul băiat, părinții lui și episcop.

O tânără fată necăsătorită în vârstă de mai puțin de 18 ani care este pe cale să devină mamă poate participa la Tinerele Fete sau la Societatea de Alinare. Această hotărâre este luată, prin rugăciune, de tânăra fată, părinții ei și episcop.

Când iau această hotărâre, tinerii, părinții și conducătorii au în vedere următoarele:

• dacă tânărul băiat sau tânăra fată participă la clase și activități pentru tineri, nu trebuie să aducă și copilul cu el sau ea;

• tinerii mai mari care aleg să crească copilul pot beneficia de opțiunea de a fi bineveniți în cadrul cvorumului vârstnicilor ca potențiali vârstnici sau în cadrul Societății de Alinare.

38.2

Regulile privind rânduielile și binecuvântările

Această secțiune prezintă regulile privind rânduielile și binecuvântările. Unele dintre aceste reguli implică circumstanțe speciale. Informații generale privind rânduielile și binecuvântările sunt oferite în capitolul 18. Informații privind rânduielile din templu sunt oferite în capitolele 27 și 28.

38.2.1

Traducerea și interpretarea rânduielilor și binecuvântărilor într-o altă limbă

Este important ca o persoană care primește o rânduială sau o binecuvântare să înțeleagă ce se spune. Dacă este necesar, un conducător care prezidează poate ruga pe cineva să interpreteze o rânduială sau o binecuvântare într-o limbă pe care cel care o primește o înțelege. Aceasta include interpretarea în limbajul semnelor.

Dacă o persoană care primește o rânduială sau o binecuvântare este surdă sau aude cu greu, ea poate folosi o aplicație de transformare a vocii în text. Persoanele care sunt surde sau care aud cu greu pot folosi, de asemenea, interpretarea în limbajul semnelor sau o aplicație de transformare a vocii în text pentru a înțelege binecuvântările date membrilor familiei lor.

Pentru informații privind traducerile scrise ale binecuvântărilor patriarhale, vedeți 38.2.10.5. Pentru informații privind interpretarea binecuvântărilor patriarhale în limbajul semnelor, vedeți 38.2.10.6.

38.2.2

Fotografierea, înregistrarea și transcrierea rânduielilor și binecuvântărilor

Rânduielile și binecuvântările sunt sacre. Din acest motiv, nimeni nu trebuie să facă fotografii sau să înregistreze video rânduielile, binecuvântările sau ceremoniile de botez.

Familia poate face o înregistrare audio și o transcriere a binecuvântărilor date de tată. Aceste binecuvântări sunt descrise în 18.14.1.

Binecuvântările patriarhale sunt transcrise. Pentru a înlesni acest lucru, patriarhul sau copistul său face o înregistrare audio a binecuvântării.

Alte rânduieli și binecuvântări nu trebuie înregistrate sau transcrise.

Pentru informații privind transmisiunea pe Internet a rânduielilor, vedeți 38.2.3.

38.2.3

Transmisiunea pe Internet a rânduielilor

Când este posibil, cei care doresc să vadă o rânduială trebuie să se străduiască să participe fizic. Când membrii și prietenii se adună pentru o rânduială, ei simt influența Spiritului și se înfrățesc unii cu alții.

Totuși, când un membru al familiei restrânse nu poate participa fizic, episcopul sau președintele de țăruș poate autoriza transmisiunea pe Internet a rânduielii către acest membru. Transmisiunea este permisă, de exemplu, când membrul familiei restrânse:

• locuiește într-un loc îndepărtat sau are capacitate limitată de a călători;

• întâmpină dificultăți din punct de vedere al sănătății fizice, mintale sau emoționale;

• are probleme de imunitate sau se află într-un centru de îngrijire sau în spital;

• are nevoie de interpretare în limbajul semnelor;

• slujește în misiune cu timp deplin. (Este necesară aprobarea președintelui de misiune.)

Episcopul poate autoriza transmisiunea binecuvântărilor bebelușilor, botezurilor, confirmărilor și rânduirilor la Preoția aaronică. Președintele de țăruș poate autoriza transmisiunea rânduirilor la Preoția lui Melhisedec și punerea deoparte a misionarilor.

Rânduiala împărtășaniei nu este transmisă. Dacă o adunare de împărtășanie este transmisă în direct, transmisiunea trebuie întreruptă în timpul administrării împărtășaniei. Episcopul poate autoriza un preot sau un deținător al Preoției lui Melhisedec să administreze împărtășania, fizic, celor care nu pot participa la adunare.

Transmisiunea rânduielilor nu trebuie să distragă atenția de la Spirit. În general, trebuie folosit un singur dispozitiv. Este acționat de specialistul tehnic la nivel de episcopie sau țăruș. Atât dispozitivul, cât și persoana care-l folosește trebuie să nu atragă atenția.

Transmisiunea trebuie ștearsă din mediul online la cel mult o zi după rânduială.

38.2.4

Rânduielile pentru cei cu dizabilități intelectuale

Când se are în vedere înfăptuirea de rânduieli pentru o persoană care are o dizabilitate intelectuală, persoana, părinții sau tutorii ei (dacă este cazul) și conducătorii se sfătuiesc împreună. Ei se gândesc, cu ajutorul rugăciunii, la dorința și gradul de înțelegere ale persoanei. Rânduielile nu trebuie refuzate dacă persoana este demnă, dacă dorește să le primească și dacă are un nivel suficient de responsabilitate și răspundere.

Episcopul se poate sfătui cu președintele de țăruș dacă are întrebări în legătură cu anumite persoane. Președintele de țăruș poate contacta Biroul Primei Președinții, dacă este necesar.

Cei ale căror dizabilități i-ar putea face să nu fie responsabili sunt „salvați în împărăția celestială a cerului” Doctrină și legăminte 137:10). Din acest motiv, rânduielile nu sunt necesare sau înfăptuite pentru ei. Singura excepție este pecetluirea cu părinții pentru cei care nu s-au născut în legământ.

Pentru informații despre înfăptuirea rânduielilor pentru cei cu dizabilități intelectuale, vedeți următoarele:

• pentru botez și confirmare, 38.2.8.1;

• pentru rânduirea la un oficiu al preoției, 38.2.9.7;

• pentru o binecuvântare patriarhală, 38.2.10.1;

• pentru înzestrarea și pecetluirea în templu, 27.2.1.3 și 27.3.1.2.

38.2.5

Rânduielile și binecuvântările înfăptuite de și pentru cei cu dizabilități fizice

Persoanele care au dizabilități fizice, cum ar fi pierderea membrelor, paralizia sau surzenie, pot înfăptui și primi rânduieli și binecuvântări. Conducătorii fac aranjamente pentru ca aceste persoane să poată participa în măsura posibilă. În cazul în care conducătorii au întrebări la care nu au răspuns, președintele de țăruș contactează Biroul Primei Președinții.

Cei surzi sau care aud cu greutate pot comunica prin limbajul semnelor când înfăptuiesc sau primesc o rânduială sau o binecuvântare. Un conducător al preoției care supraveghează o rânduială se asigură că cel care o primește o înțelege printr-un interpret sau prin alte mijloace (vedeți 38.2.1).

38.2.6

Validarea sau ratificarea rânduielilor

Informațiile de mai jos oferă motive pentru care o rânduială nu ar fi valabilă. Descriu, de asemenea, cum să validăm sau să ratificăm rânduiala.

În unele cazuri, o rânduială trebuie înfăptuită din nou. Când acest lucru se întâmplă, funcționarul consemnează noua dată în înregistrarea calității de membru, chiar dacă nu este în ordinea corectă cu datele altor rânduieli.

38.2.6.1

Nu a fost creată o înregistrare a calității de membru sau anul lipsește ori nu este corect

Pentru scopuri legate de ținerea înregistrărilor, o rânduială nu este considerată valabilă dacă anul în care a fost înfăptuită lipsește sau nu este corect în înregistrarea calității de membru. Mai mult, un botez nu este valabil dacă nu a fost creată o înregistrare a calității de membru. Rânduiala poate fi validată pe baza certificatului original care a fost emis când rânduiala a fost înfăptuită. Cu acest certificat, episcopul poate autoriza un funcționar să actualizeze înregistrarea calității de membru.

Dacă certificatul nu poate fi găsit, rânduiala poate fi validată cu mărturia a două persoane care au fost martore la ea. Cei doi martori trebuie:

• să fi fost în vârstă de cel puțin 8 ani când a fost înfăptuită rânduiala;

• să fi văzut sau să fi auzit rânduiala;

• să fie membri cu înregistrare ai Bisericii în momentul în care își depun mărturia;

• să depună mărturie în scris, declarând fie 1) data completă la care a fost înfăptuită rânduiala, fie 2) anul în care a fost înfăptuită și numele celui care a înfăptuit-o;

• să-și semneze mărturia în prezența unui membru al episcopatului sau al președinției țărușului.

Cu această mărturie, episcopul poate autoriza un funcționar să creeze sau să actualizeze înregistrarea calității de membru. Apoi, mărturia scrisă poate fi distrusă.

Dacă certificatul sau martorii nu pot fi găsiți, rânduiala trebuie înfăptuită din nou.

Dacă membrul a primit alte rânduieli după rânduiala care nu este valabilă, acestea trebuie ratificate de Prima Președinție. Pentru a solicita acest lucru, președintele de țăruș trimite o scrisoare Biroului Primei Președinții.

38.2.6.2

Rânduielile care nu au fost primite în ordinea corectă

O rânduială nu este valabilă dacă persoana nu a primit-o în ordinea corectă. De exemplu, înzestrarea unui bărbat nu este valabilă dacă el a primit-o înainte de a primi Preoția lui Melhisedec. Totuși, Prima Președinție poate ratifica o astfel de rânduială. Pentru a solicita acest lucru, președintele de țăruș trimite o scrisoare Biroului Primei Președinții.

38.2.6.3

Rânduiala a fost înfăptuită înainte de vârsta corespunzătoare

O rânduială nu este valabilă dacă a fost înfăptuită înainte de vârsta corespunzătoare. De exemplu, un botez nu este valabil dacă a fost înfăptuit înainte ca persoana să fi împlinit vârsta de opt ani.

Dacă nu a mai primit nicio altă rânduială după rânduiala care nu este valabilă, aceasta trebuie înfăptuită din nou. Dacă au fost primite alte rânduieli, acestea și rânduiala care nu este valabilă trebuie ratificate de Prima Președinție. Pentru a solicita acest lucru, președintele de țăruș trimite o scrisoare Biroului Primei Președinții.

38.2.6.4

Rânduiala a fost înfăptuită fără autoritatea corespunzătoare

O rânduială nu este valabilă dacă a fost înfăptuită de cineva care nu avea autoritatea corespunzătoare a preoției. De exemplu, o confirmare nu este valabilă dacă a fost înfăptuită de cineva care nu a deținut Preoția lui Melhisedec. În mod similar, nu este valabilă dacă persoana care a înfăptuit-o nu a primit Preoția lui Melhisedec în ordinea corectă sau fără aprobarea corespunzătoare (vedeți 38.2.6.2; vedeți, de asemenea, 32.17).

Dacă nu au fost primite alte rânduieli după rânduiala care nu este valabilă, aceasta trebuie înfăptuită din nou de cineva care are autoritatea corespunzătoare. Dacă au fost primite alte rânduieli, acestea și rânduiala care nu este valabilă trebuie ratificate de Prima Președinție. Pentru a solicita acest lucru, președintele de țăruș trimite o scrisoare Biroului Primei Președinții. În unele cazuri, Prima Președinție poate instrui ca rânduielile să fie înfăptuite din nou.

38.2.7

Numirea și binecuvântarea copiilor

Pentru informații generale privind numirea și binecuvântarea copiilor, vedeți 18.6.

38.2.7.1

Bebelușii care sunt grav bolnavi

Dacă un nou-născut este grav bolnav, un deținător al Preoției lui Melhisedec poate înfăptui numirea și binecuvântarea în spital sau acasă. El nu are nevoie de autorizare din partea episcopului. După ce oferă binecuvântarea, el îl înștiințează imediat pe episcop, astfel încât să poată fi creată o înregistrare a calității de membru pentru copil.

38.2.7.2

Copiii ai căror părinți nu sunt căsătoriți (inclusiv divorțați)

Un copil poate fi binecuvântat când episcopul obține permisiunea verbală din partea părinților sau tutorilor. Nu este nevoie de permisiune din partea unui părinte sau tutore care nu are nicio bază legală pentru a se opune binecuvântării.

38.2.7.3

Copiii ai căror părinți nu sunt membri ai Bisericii

Uneori, părinții sau tutorii legali ai unui copil solicită ca acel copil să fie binecuvântat, chiar dacă nu sunt membri ai Bisericii. Când se întâmplă acest lucru, episcopul obține permisiunea verbală din partea părinților sau tutorilor. Nu este nevoie de permisiune din partea unui părinte sau tutore care nu are nicio bază legală pentru a se opune binecuvântării.

Episcopul explică faptul că:

• va fi creată o înregistrare a calității de membru pentru copil;

• membrii episcopiei îi vor contacta periodic;

• el sau alți conducători ai episcopiei vor propune ca acel copil să se pregătească să fie botezat pe măsură ce acesta se apropie de vârsta de opt ani.

38.2.8

Botezul și confirmarea

Pentru informații generale privind botezul și confirmarea, vedeți 18.7 și 18.8.

38.2.8.1

Persoanele cu dizabilități intelectuale

O persoană care are o dizabilitate intelectuală poate fi botezată și confirmată dacă poate fi considerată, în mod rezonabil, răspunzătoare. El sau ea trebuie să poată înțelege și ține legămintele pe care le face la botez.

Episcopul deține cheile pentru botezul persoanei dacă este:

• un membru cu înregistrare în vârstă de cel puțin 8 ani;

• are vârsta de opt ani și are cel puțin un părinte sau tutore care este membru (vedeți 18.7.1.1).

Persoana, părinții sau tutorii ei (dacă este cazul) și episcopul se sfătuiesc împreună pentru a hotărî dacă persoana trebuie să fie botezată și confirmată.

Dacă persoana este un potențial convertit, președintele de misiune deține cheile pentru botezul ei (vedeți 18.7.1.2). În acest caz, misionarii îl informează pe președintele de misiune. El se sfătuiește cu persoana respectivă și cu părinții sau tutorii ei (dacă este cazul) pentru a stabili dacă trebuie să fie botezată și confirmată. Dacă episcopul cunoaște bine persoana, președintele de misiune poate, de asemenea, să-i ceară părerea.

Cei care nu sunt răspunzători nu au nevoie să fie botezați, indiferent de vârstă (vedeți Doctrină și legăminte 29:46-50 și 38.2.4 din acest manual).

Pentru informații privind înregistrările calității de membru ale persoanelor care ar putea să nu fie responsabile, vedeți 33.6.10.

38.2.8.2

Minorii

Un minor, așa cum este definit de legile locale, poate fi botezat când sunt întrunite ambele condiții de mai jos:

1. părinții sau tutorii legali oferă permisiunea. Nu este nevoie de permisiune din partea unui părinte sau tutore care nu are nicio bază legală pentru a se opune botezului. În cazul excepțiilor, este nevoie de aprobarea Primei Președinții.

   Persoana care desfășoară interviul pentru botez și confirmare cere ca această permisiune să fie scrisă dacă simte că va ajuta la prevenirea neînțelegerilor. În unele locuri, permisiunea scrisă este necesară. Conducătorii misiunii și cei ai zonei pot oferi îndrumare.

   Părinții sau tutorii trebuie să înțeleagă doctrina care va fi predată copilului lor. Ei trebuie, de asemenea, să fie dornici să sprijine copilul în a face și a ține legământul făcut la botez;

2. persoana care desfășoară interviul discerne dacă acel copil înțelege legământul făcut la botez. El trebuie să se simtă încrezător că acel copil se va strădui să țină acest legământ supunându-se poruncilor, inclusiv participând la adunările Bisericii.

Dacă un copil poartă numele de familie al tatălui său vitreg, copilul poate fi botezat și confirmat cu acel nume. Acest lucru este valabil chiar dacă nu a fost adoptat oficial. Totuși, pe înregistrarea calității de membru și pe certificatul de botez și confirmare, trebuie înregistrat numele legal al copilului după cum prevăd legile sau obiceiurile locale.

38.2.8.3

Persoanele căsătorite

Persoana căsătorită trebuie să aibă consimțământul soțului, respectiv soției, înainte de a fi botezată.

38.2.8.4

Persoanele care trăiesc în concubinaj

Membrii unui cuplu care locuiesc împreună, dar nu sunt căsătoriți, trebuie să-și ia angajamentul de a trăi potrivit legii castității înainte ca oricare dintre ei să poată fi botezat. Aceasta include exercitarea credinței întru pocăință, așa cum se descrie în Doctrină și legăminte 20:37. Include, de asemenea, faptul de a nu mai trăi împreună sau, în cazul unui bărbat și al unei femei, de a se căsători.

38.2.8.5

Persoanele cărora li s-a retras calitatea de membru al Bisericii sau care au renunțat la calitatea de membru

Cei cărora li s-a retras calitatea de membru al Bisericii sau care au renunțat la calitatea de membru pot fi reprimite prin botez și confirmare. Nu sunt considerați convertiți. Misionarii nu îi intervievează pentru botez. Pentru instrucțiuni, vedeți 32.16.

38.2.8.6

Situații care necesită autorizare din partea președintelui de misiune sau a Primei Președinții

Autorizarea din partea președintelui de misiune este necesară înainte ca o persoană să poată fi botezată, dacă ea vreodată:

• a comis o infracțiune gravă (vedeți 38.2.8.7);

• a fost implicată într-un avort (vedeți 38.6.1).

În aceste cazuri, președintele de misiune intervievează persoana. Dacă este necesar, președintele de misiune își poate autoriza unul dintre consilieri să desfășoare interviul. El oferă această autorizare separat pentru fiecare interviu. Consilierul care îl desfășoară raportează președintelui de misiune, care, apoi, poate autoriza sau nu botezul și confirmarea.

Aprobarea Primei Președinții este necesară înainte ca o persoană să poată fi botezată, dacă:

• a comis omor (vedeți 38.2.8.7);

• a fost condamnată pentru o infracțiune care a implicat o conduită sexuală necorespunzătoare (vedeți 38.2.8.7);

• este în prezent în perioada de probă sau este eliberată condiționat pentru orice infracțiune sau delict grav (de obicei pedepsit cu un an în închisoare sau mai mult) sau orice infracțiune care implică o conduită sexuală necorespunzătoare (vedeți 38.2.8.7);

• a fost implicată în practicarea căsătoriei pluraliste (vedeți 38.2.8.8);

• a încheiat tranziția la opusul sexului biologic avut la naștere (vedeți 38.2.8.9).

Dacă este prima dată când persoana dorește să fie botezată, președintele de misiune o intervievează. Dacă el constată că persoana este demnă și dacă recomandă botezul, trimite o cerere pentru aprobare Primei Președinții folosind LCR.

Dacă persoana este un fost membru/o fostă membră care dorește reprimirea, episcopul și președintele de țăruș o intervievează. Ei urmează instrucțiunile din 32.16. Dacă amândoi constată că persoana este demnă și recomandă botezul, președintele de țăruș trimite o cerere Primei Președinții folosind LCR.

Orice cerere adresată Primei Președinții trebuie să includă toate detaliile pertinente stabilite în cadrul interviurilor.

În legătură cu responsabilitatea președintelui de țăruș (sau de misiune) când trimite cereri către Prima Președinție, vedeți 6.2.3.

38.2.8.7

Persoanele care au fost condamnate pentru infracțiuni

Persoanele care au fost condamnate pentru infracțiuni nu pot fi botezate până când nu-și încheie perioada de încarcerare. Acest lucru este valabil pentru convertiți și pentru cei care caută reprimirea.

Persoanele care au fost condamnate pentru infracțiuni sau orice delict care implică un comportament sexual necorespunzător nu pot fi botezate și confirmate până când nu și-au încheiat, de asemenea, perioada de probă sau de eliberarea condiționată. Doar Prima Președinție poate autoriza excepții (vedeți 38.2.8.6). Aceste persoane sunt încurajate să lucreze îndeaproape cu conducătorii locali ai preoției. Acestea se străduiesc să facă tot ce pot pentru a primi ajutorul Salvatorului pentru a deveni demne de botez și confirmare.

Misionarii cu timp deplin nu predau oamenilor care sunt în închisoare.

O persoană care a fost condamnată pentru crimă sau o infracțiune care implică o conduită sexuală necorespunzătoare nu poate fi botezată decât cu aprobarea Primei Președinții (vedeți 38.2.8.6). Același lucru este valabil și în cazul unei persoane care a mărturisit că a comis o crimă, chiar dacă mărturisirea a fost făcută în particular unui conducător al preoției. În sensul în care este folosit aici, omorul nu include avortul sau acțiunea polițienească sau militară pe linie de serviciu.

Dacă este prima dată când persoana dorește să fie botezată, președintele de misiune urmează instrucțiunile din 38.2.8.6. Dacă persoana este un fost membru/o fostă membră care dorește reprimirea, episcopul și președintele de țăruș urmează instrucțiunile din aceeași secțiune (vedeți, de asemenea, 32.16).

38.2.8.8

Adulții implicați în căsătorie pluralistă

Un adult care a încurajat căsătoria pluralistă, a propovăduit-o sau a fost implicat în ea trebuie să primească aprobare din partea Primei Președinții înainte de a putea fi botezat și confirmat.

Dacă este prima dată când persoana dorește să fie botezată, președintele de misiune urmează instrucțiunile din 38.2.8.6. Dacă persoana este un fost membru/o fostă membră care dorește reprimirea, episcopul și președintele de țăruș urmează instrucțiunile din 38.2.8.6 (vedeți, de asemenea, 32.16).

Solicitarea trebuie să descrie implicarea din trecut a persoanei în căsătoria pluralistă. Ar trebui, de asemenea, să descrie pocăința sa și situația actuală a familiei sale.

38.2.8.9

Persoanele care se identifică drept transgen

O persoană transgen poate fi botezată și confirmată dacă nu are în vedere alegerea intervenției chirurgicale sau medicale pentru a încerca trecerea la opusul sexului său biologic avut la naștere („schimbare de sex”).

Președinții de misiuni trebuie să se sfătuiască împreună cu președinția zonei pentru a aborda cu tact și dragoste asemănătoare celei a lui Hristos situațiile individuale.

O persoană care și-a făcut operație de schimbare de sex printr-o intervenție medicală sau chirurgicală ca urmare a propriei alegeri necesită aprobare din partea Primei Președinții pentru a fi botezată. Președintele de misiune poate solicita această aprobare dacă a intervievat persoana respectivă, a găsit-o demnă din toate celelalte puncte de vedere și poate recomanda botezul. Persoana nu va putea primi preoția, o recomandare pentru templu sau unele chemări în Biserică. Totuși, el sau ea poate participa în Biserică în alte moduri.

Pentru mai multe informații, vedeți 38.6.23.

38.2.9

Rânduirea la preoție

Pentru mai multe informații privind rânduirile la preoție, vedeți 18.10.

38.2.9.1

Membrii noi

Când un frate este botezat și confirmat, el este eligibil să fie rânduit la un oficiu în cadrul Preoției aaronice dacă va avea cel puțin 12 ani până la sfârșitul anului. Episcopul îl intervievează la scurt timp după confirmarea sa, de regulă, în interval de o săptămână. Un membru al episcopatului îl prezintă în cadrul adunării de împărtășanie, astfel încât membrii episcopiei să poată susține rânduirea sa propusă (vedeți 18.10.3). Apoi, el poate fi rânduit la oficiul corespunzător:

• diacon, dacă va împlini 12 sau 13 ani până la sfârșitul anului;

• învățător, dacă va împlini 14 sau 15 ani până la sfârșitul anului;

• preot, dacă va împlini vârsta de 16 ani sau mai mult până la sfârșitul anului; dacă are 19 ani sau mai mult, este considerat, de asemenea, un potențial vârstnic (vedeți 38.2.9.3).

Un membru nou este eligibil să primească Preoția lui Melhisedec și să fie rânduit vârstnic când:

• are 18 ani sau mai mult;

• a slujit în calitate de preot (nu este nevoie de un anumit timp);

• are suficientă înțelegere despre Evanghelie;

• a dat dovadă de demnitate.

Frații nou botezați nu sunt rânduiți în ziua în care sunt botezați sau confirmați. Mai întâi, trebuie să fie intervievați de episcop și susținuți de membrii episcopiei.

Botezurile membrilor familiei nu trebuie amânate până când tatăl poate primi preoția și înfăptui el însuși botezurile.

38.2.9.2

Tinerii băieți ai căror părinți nu sunt căsătoriți (inclusiv divorțați)

Un tânăr băiat poate fi rânduit la oficiile Preoției aaronice când episcopul obține permisiunea verbală din partea părinților sau tutorilor. Nu este nevoie de permisiune din partea unui părinte sau tutore care nu are nicio bază legală pentru a se opune rânduirii.

Dacă tânărul băiat poartă numele de familie al tatălui său vitreg, el poate fi rânduit cu acest nume. Acest lucru este valabil chiar dacă nu a fost adoptat oficial. Totuși, numele legal al tânărului băiat, așa cum este definit de legea locală sau obiceiul local, trebuie consemnat pe certificatul de rânduire.

38.2.9.3

Potențialii vârstnici

Un potențial vârstnic este un bărbat, membru al Bisericii, în vârstă de cel puțin 19 ani care nu deține Preoția lui Melhisedec. Frații căsătoriți care au mai puțin de 19 ani și care nu dețin Preoția lui Melhisedec sunt, de asemenea, potențiali vârstnici.

Sub îndrumarea episcopului, președinția cvorumului vârstnicilor lucrează îndeaproape cu potențialii vârstnici pentru a-i ajuta să se pregătească să primească Preoția lui Melhisedec. Dacă un potențial vârstnic nu este preot, el trebuie rânduit preot imediat ce este demn. El nu trebuie să fie rânduit mai întâi diacon sau învățător. El poate fi rânduit vârstnic când a ajuns să aibă o înțelegere suficientă a Evangheliei și și-a demonstrat demnitatea. Episcopul și președintele de țăruș îl intervievează pentru a determina aceasta (vedeți 31.2.6).

Pentru mai mult informații privind ajutorarea potențialilor vârstnici să se pregătească pentru a primi Preoția lui Melhisedec, vedeți 8.4.

38.2.9.4

Frații care au schimbat episcopiile în ultimul an

Uneori, un frate care a locuit într-o episcopie mai puțin de un an are nevoie sau dorește să fie rânduit la un oficiu al Preoției lui Melhisedec. În această situație, episcopul sau un consilier desemnat îl contactează pe episcopul anterior pentru a-l întreba dacă există vreo problemă de demnitate care trebuie luată în considerare. Dacă un consilier află că există informații confidențiale, el încheie conversația. El îl informează pe episcopul său să-l contacteze pe episcopul anterior înainte de a desfășura interviul.

38.2.9.5

Frații din episcopiile pentru tineri adulți necăsătoriți și din episcopiile pentru adulți necăsătoriți

Bărbații demni în vârstă de cel puțin 18 ani din episcopiile pentru tineri adulți necăsătoriți și episcopiile pentru adulți necăsătoriți trebuie să fie rânduiți vârstnici. Cei care nu sunt rânduiți vârstnici fac parte din cvorumul vârstnicilor ca potențiali vârstnici.

38.2.9.6

Militarii din zonele de război sau din zonele izolate

Un militar este, de regulă, intervievat și rânduit în episcopia în care se află înregistrarea calității sale de membru. Totuși, acest lucru nu se poate realiza dacă militarul este pe mare o perioadă îndelungată sau se află într-o zonă de război sau într-o zonă izolată. În astfel de situații, militarul se întâlnește cu respectivul conducător al grupului său pentru membri militari. În cazul în care conducătorul grupului simte că militarul este pregătit pentru a fi rânduit, el dă o recomandare scrisă conducătorului care prezidează al unității Bisericii care supraveghează grupul pentru membri militari. (Dacă nu există o astfel de unitate a Bisericii, el dă recomandarea președinției zonei.) Acel conducător contactează episcopul episcopiei de acasă a militarului pentru a certifica demnitatea bărbatului.

Pentru rânduirea la oficiile Preoției aaronice, conducătorul care prezidează poate autoriza conducătorul grupului sau un capelan sfânt din zilele din urmă să intervieveze persoana și să supravegheze rânduirea. Pentru rânduirea la oficiul de vârstnic, președintele de țăruș, președintele de misiune sau președinția zonei poate autoriza un capelan sfânt din zilele din urmă să intervieveze persoana și să supravegheze rânduirea. Toate rânduirile trebuie susținute sau ratificate așa cum este explicat în 18.10.3.

38.2.9.7

Frații care au dizabilități intelectuale

În cazul unui membru bărbat, care are o dizabilitate intelectuală, părinții lui (dacă este cazul) și episcopul se sfătuiesc împreună pentru a stabili dacă persoana trebuie să primească preoția. Ei se sfătuiesc cu privire la dorințele sale și dacă el are o înțelegere de bază despre preoție și responsabilitățile sale.

Deținătorii preoției care au astfel de dizabilități trebuie asistați, astfel încât să poată fi implicați cât de mult posibil.

38.2.9.8

Frații care au fost reprimiți prin botez și confirmare

Când un bărbat care nu a fost înzestrat anterior este reprimit în Biserică prin botez și confirmare, el poate fi rânduit imediat după aceea. El este rânduit la oficiul preoției pe care l-a deținut când i-a fost retrasă calitatea de membru sau când a renunțat la ea.

Dacă bărbatul a fost înzestrat anterior, el nu este rânduit la un oficiu al preoției. În schimb, oficiul său anterior este restaurat prin rânduiala restaurării binecuvântărilor.

Pentru mai multe informații, vedeți 32.17.

38.2.9.9

Persoanele care se identifică drept transgen

Un membru care a avut parte, la alegerea sa, de o intervenție medicală sau chirurgicală pentru a încerca trecerea la opusul sexului său biologic avut la naștere („schimbare de sex”) nu poate primi sau exercita preoția. Nici membrul care a făcut tranziția socială la opusul sexului său biologic avut la naștere nu poate primi sau exercita preoția.

Președinții de țăruși trebuie să se sfătuiască împreună cu președinția zonei pentru a aborda situațiile individuale cu tact și cu dragoste asemănătoare celei a lui Hristos.

Un bărbat demn membru al Bisericii care nu urmărește tranziția medicală, chirurgicală sau socială de la sexul său biologic avut la naștere, poate primi și exercita preoția.

Pentru mai multe informații, vedeți 38.6.23.

38.2.10

Binecuvântările patriarhale

Pentru informații generale privind binecuvântările patriarhale, vedeți:

• secțiunea 18.17 din acest manual;

• Information and Suggestions for Patriarchs (Informații și sugestii pentru patriarhi);

• Worldwide Leadership Training Meeting: The Patriarch (Adunarea de instruire a conducătorilor din întreaga lume − Patriarhul).

38.2.10.1

Membrii care au o dizabilitate intelectuală

În cazul unui membru care are o dizabilitate intelectuală, părinții săi sau tutorii săi (dacă este cazul) și episcopul se sfătuiesc împreună pentru a stabili dacă persoana trebuie să primească binecuvântarea patriarhală. Ei iau în considerare dorințele membrului și dacă acesta are o capacitate de bază de a înțelege binecuvântarea. Dacă da, un membru al episcopatului poate elibera o recomandare pentru binecuvântarea patriarhală. Instrucțiuni sunt oferite în 18.17.

38.2.10.2

Misionarii

Binecuvântarea patriarhală poate fi o sursă de tărie spirituală pentru un misionar. Când este posibil, membrul trebuie să-și primească binecuvântarea patriarhală înainte de a-și începe slujirea în misiune. Când acest lucru nu este posibil, acesta își poate primi binecuvântarea patriarhală în timpul misiunii sale. Președintele de misiune intervievează misionarul și pregătește o recomandare pentru primirea binecuvântării patriarhale. Instrucțiuni sunt oferite în 18.17.

Un misionar aflat la un centru de pregătire a misionarilor (CPM) își poate primi binecuvântarea patriarhală numai când sunt întrunite toate condițiile de mai jos:

• misionarul vine dintr-o zonă în care niciun patriarh nu poate da o binecuvântare în limba natală a misionarului;

• misionarul va sluji într-o misiune în care niciun patriarh nu poate da o binecuvântare în limba natală a misionarului;

• un patriarh de lângă CPM poate da o binecuvântare în limba natală a misionarului.

38.2.10.3

Membrii care încep serviciul în cadrul forțelor armate

Binecuvântarea patriarhală poate fi o sursă de tărie spirituală pentru un membru care slujește în cadrul forțelor armate. Dacă este posibil, un membru demn trebuie să-și primească binecuvântarea patriarhală înainte de a se prezenta pentru serviciul activ.

Dacă acest lucru nu este posibil, membrul își poate primi binecuvântarea patriarhală la locul în care sunt staționați permanent. Acolo, un membru al episcopatului intervievează membrul și pregătește o recomandare pentru primirea binecuvântării patriarhale. Instrucțiuni sunt oferite în 18.17.

Pentru mai multe informații, președintele de țăruș poate contacta Biroul Cvorumului celor Doisprezece Apostoli la [e-mail].

38.2.10.4

Membrii care locuiesc în afara țărușului patriarhului

În mod normal, un membru își primește binecuvântarea patriarhală de la patriarhul din țărușul său. Totuși, un membru poate primi o binecuvântare de la un patriarh dintr-un alt țăruș dacă:

• este un descendent direct al patriarhului (copil, nepot sau strănepot) prin naștere sau adopție;

• locuiește într-un țăruș care nu are un patriarh în activitate;

• locuiește într-un district;

• nu vorbește aceeași limbă ca patriarhul țărușului și patriarhul dintr-un țăruș învecinat vorbește limba membrului respectiv.

În fiecare dintre aceste cazuri, un membru al episcopatului sau președintele de ramură intervievează membrul așa cum este descris în 18.17. Un membru al președinției țărușului patriarhului și al președinției țărușului sau misiunii celui care primește binecuvântarea trebuie să aprobe recomandarea prin Patriarchal Blessing System (Sistem pentru binecuvântări patriarhale).

38.2.10.5

Traducerea binecuvântărilor patriarhale

Inspirația și înțelesul binecuvântării patriarhale sunt greu de transmis în traducere. Din acest motiv, membrii trebuie să-și primească binecuvântările în limba pe care o înțeleg cel mai bine. Biserica nu asigură traduceri scrise ale binecuvântărilor patriarhale.

Membrii nu sunt încurajați să traducă binecuvântări patriarhale. Totuși, uneori, un membru are nevoie ca o binecuvântare să fie tradusă într-o limbă pe care o înțelege. Membrul poate găsi un membru al Bisericii demn și de încredere care poate asigura traducerea. Membrul trebuie să aleagă un traducător priceput care înțelege natura spirituală și confidențialitatea binecuvântării. Exemplare traduse ale binecuvântărilor nu sunt îndosariate la sediul central al Bisericii.

Președintele de țăruș poate solicita o transcriere în Braille a binecuvântării patriarhale. El contactează Biroul Cvorumului celor Doisprezece Apostoli la [e-mail].

38.2.10.6

Interpretarea binecuvântărilor patriarhale în limbajul semnelor

Dacă un membru este surd sau are deficiențe de auz, binecuvântarea sa patriarhală poate fi interpretată în limbajul semnelor. Membrul identifică un interpret. Cel mai bine este ca această persoană să fie un membru demn și de încredere al Bisericii care înțelege semnificația doctrinară a binecuvântărilor patriarhale. Totuși, când un membru al Bisericii nu poate fi găsit, o altă persoană capabilă poate oferi interpretarea.

38.2.10.7

O a doua binecuvântare patriarhală

În situații foarte rare, un membru demn poate cere o a doua binecuvântare patriarhală. Totuși, acest lucru nu este încurajat și cererea poate să nu fie aprobată. Dacă un membru demn are un motiv important pentru a face o astfel de cerere, el discută despre acest lucru cu episcopul. Dacă episcopul simte că este necesară o a doua binecuvântare, el pregătește o recomandare pentru primirea binecuvântării patriarhale. Instrucțiuni sunt oferite în 18.17.

Apoi, președintele de țăruș intervievează membrul și citește împreună cu acesta binecuvântarea originală. Dacă simte că o a doua binecuvântare patriarhală este necesară, el caută aprobare din partea Biroului Cvorumului celor Doisprezece la [e-mail].

Președintele de țăruș îi informează pe cel care o primește și pe patriarh despre hotărârea Biroului Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Dacă cererea este aprobată, președintele de țăruș aprobă recomandarea în Patriarchal Blessing System (Sistemul pentru binecuvântări patriarhale). Președintele de țăruș îi spune celui care o primește că a doua binecuvântare înlocuiește binecuvântarea inițială. Apoi, patriarhul poate da a doua binecuvântare patriarhală.

38.3

Căsătoria civilă

Conducătorii Bisericii încurajează membrii să fie demni de căsătoria în templu și să se căsătorească și să fie pecetluiți în templu. Dacă legile locale permit acest lucru, conducătorii Bisericii pot înfăptui căsătorii civile în circumstanțe cum sunt cele de mai jos:

• un cuplu planifică să se căsătorească în templu, dar căsătoriile în templu nu sunt recunoscute legal;

• un cuplu se va căsători în templu, dar căsătoria civilă îi va ajuta pe părinți sau pe membrii familiei restrânse să se simtă incluși;

• accesul la un templu nu este posibil o perioadă îndelungată;

• un cuplu nu planifică să se căsătorească în templu.

O căsătorie civilă este valabilă atât timp cât cuplul este în viață. Ea nu dăinuie după viața muritoare.

Căsătoriile civile trebuie înfăptuite în acord cu legile locului în care este înfăptuită căsătoria.

Căsătoriile civile și ceremoniile religioase care le însoțesc nu trebuie înfăptuite în ziua de sabat. Nici nu trebuie să se desfășoare la ore neobișnuite.

Episcopul se consultă cu președintele său de țăruș dacă are întrebări despre căsătoria civilă cărora nu li se răspunde în această secțiune. Președintele de țăruș poate adresa întrebări Biroului Primei Președinții.

38.3.1

Cine poate înfăptui o căsătorie civilă

Când legea locală permite acest lucru, următorii oficianți ai Bisericii care slujesc în prezent pot acționa în chemarea lor pentru a înfăptui o ceremonie de căsătorie civilă:

• președintele de misiune;

• președintele de țăruș;

• președintele de district;

• episcopul;

• președintele de ramură.

Acești oficianți pot înfăptui doar o căsătorie civilă între un bărbat și o femeie. De asemenea, trebuie să fie întrunite toate condițiile de mai jos:

• mireasa este membră a Bisericii sau mirele este membru al Bisericii sau are dată de botez;

• fie înregistrarea calității de membru a miresei, fie cea a mirelui este sau va fi după botez în unitatea Bisericii asupra căreia prezidează oficiantul;

• oficiantul Bisericii este autorizat legal să oficieze o căsătorie civilă în jurisdicția în care va avea loc căsătoria.

Capelanii sfinți din zilele din urmă aflați în serviciul militar activ pot înfăptui căsătorii civile fără aprobare prealabilă.

Capelanii desemnați unităților Forțelor Armate în Rezervă sau ale Gărzii Naționale trebuie să primească, în prealabil, aprobare din partea Diviziei pentru Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii pentru a putea înfăptui căsătorii civile. Pentru informații de contact, vedeți 38.9.10.

Capelanii care nu sunt militari care slujesc în organizațiile de mai jos trebuie să primească, în prealabil, aprobare din partea Diviziei pentru Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii pentru a putea înfăptui căsătorii civile:

• spitale;

• organizații de îngrijire de tip cămin;

• centre de asistență socială;

• închisori;

• grăniceri;

• poliție sau pompieri.

Capelanii în retragere nu sunt autorizați să înfăptuiască aceste căsătorii civile în calitatea lor de capelani.

Cei care înfăptuiesc căsătorii acționând potrivit chemărilor pe care le au în calitate de conducători în Biserică sau capelani trebuie să folosească îndrumările din această secțiune. Ei urmează, de asemenea, toate cerințele legale.

Capelanii sfinți din zilele din urmă nu sunt considerați oficianți care prezidează ai Bisericii dacă nu slujesc în calitate de președinte de țăruș, episcop sau președinte de ramură. Când un capelan care nu este oficiant care prezidează al Bisericii înfăptuiește o căsătorie civilă, el sau ea acționează ca reprezentant al guvernului sau al organizației civile pe care el sau ea o deservește. Ca urmare, textul ceremoniei căsătoriei civile este ușor schimbat în cazul acestor capelani, așa cum este indicat în 38.3.6.

Capelanii sfinți din zilele din urmă pot înfăptui doar o căsătorie civilă între un bărbat și o femeie.

Oficianții și capelanii Bisericii care înfăptuiesc căsătorii civile pentru membri ai Bisericii trebuie să trimită informațiile necesare privind căsătoria funcționarului episcopiei sau ramurii. Funcționarul actualizează înregistrările calității de membru.

Oficiantul sau capelanul Bisericii care înfăptuiește căsătorii civile în calitatea pe care o are în Biserică nu poate accepta remunerație.

38.3.2

Căsătoria civilă în cazul membrilor din alte unități

Un oficiant al Bisericii nu poate înfăptui o căsătorie pentru membri ai Bisericii când înregistrarea calității de membru a miresei sau cea a mirelui nu este în unitatea Bisericii asupra căruia prezidează oficiantul (vedeți 38.3.1). Se face excepție în cazul capelanilor sfinți din zilele din urmă și a oficianților Bisericii care sunt oficiali guvernamentali.

38.3.3

Căsătoria civilă în cazul celor care nu sunt membri ai Bisericii

Oficiantul Bisericii nu poate înfăptui o căsătorie când nici mireasa, nici mirele nu sunt membri ai Bisericii decât dacă unul sau amândoi au o dată de botez. Se face excepție în cazul capelanilor sfinți din zilele din urmă și a oficianților Bisericii care sunt oficialități guvernamentale.

38.3.4

Căsătoriile civile desfășurate în clădirile Bisericii

Ceremonia unei căsătorii poate avea loc într-o clădire a Bisericii dacă nu perturbă programul de funcționare obișnuit al Bisericii. Căsătoriile nu pot fi desfășurate duminica sau în cursul serilor de luni. Căsătoriile înfăptuite în clădirile Bisericii trebuie să fie simple și solemne. Muzica trebuie să fie sacră, pioasă și plină de bucurie.

Căsătoriile pot fi înfăptuite în capelă, în sala pentru evenimente culturale sau într-o altă încăpere potrivită. recepțiile nu se pot desfășura în capelă, decât dacă aceasta este o zonă folosită în mai multe scopuri; Căsătoriile trebuie să urmeze îndrumările privind folosirea corespunzătoare a casei de întruniri (vedeți 35.5.3).

Biserica nu permite ca proprietățile sau casele sale de întruniri să fie folosite în niciun scop legat de căsătorii între persoane de același sex, poligame, nelegale sau alte căsătorii care nu sunt în acord cu doctrina sau regulile Bisericii.

În circumstanțe rare, episcopul poate permite folosirea unei clădiri a Bisericii pentru căsătorii care sunt înfăptuite de cineva care nu este oficiant al Bisericii sau pentru cei care nu sunt membri ai Bisericii. El se sfătuiește mai întâi cu președintele de țăruș. El se sfătuiește cu persoana care va oficia pentru a se asigura că înțelege îndrumările din această secțiune. Un membru al consiliului țărușului sau episcopiei participă pentru a asigura folosirea corespunzătoare a clădirii și îngrijirea corespunzătoare a ei.

Episcopul poate autoriza transmisiunea în direct pe Internet a unei căsătorii înfăptuită într-o clădire a Bisericii (vedeți 29.7).

38.3.5

Căsătoriile civile care trebuie înfăptuite de un reprezentant al stării civile sau într-un loc public

În anumite zone, legea cere ca respectiva căsătorie civilă să fie înfăptuită de un reprezentant al stării civile. În altele, este necesar ca ceremonia să fie înfăptuită într-o clădire publică sau într-un alt loc public. În aceste cazuri, un oficiant autorizat al preoției poate desfășura o scurtă adunare religioasă după căsătoria civilă. În această adunare, el oferă sfaturi cuplului.

38.3.6

Ceremonia căsătoriei civile

Căsătoria este sacră și trebuie să fie onorată și solemnă ca atare. Căsătoriile pentru membrii Bisericii înfăptuite în afara templului trebuie să reflecte un spirit de angajament și bucurie.

Cu excepția cazului în care se indică, informațiile din această secțiune sunt valabile atât pentru capelanii sfinți din zilele din urmă, cât și pentru oficianții Bisericii.

Înainte de a înfăptui o căsătorie civilă, oficiantul Bisericii poate sfătui cuplul despre natura sacră a jurămintelor căsătoriei. El poate adăuga alte sfaturi după cum îl îndrumă Spiritul.

Pentru a înfăptui o căsătorie civilă, oficiantul Bisericii se adresează cuplului și spune: „Vă rog să vă luați unul pe altul de mâna dreaptă”. Apoi, spune: „[Numele întreg al mirelui] și [numele întreg al miresei], v-ați luat unul pe celălalt de mâna dreaptă ca simbol al jurămintelor pe care le veți face acum în prezența lui Dumnezeu și a acestor martori”. (Cuplul poate alege sau propune acești martori din timp.)

Apoi, oficiantul se adresează mirelui și întreabă: „[Numele întreg al mirelui], o primești pe [numele întreg al miresei] ca soție legitimă și, de bunăvoie și nesilit de nimeni, promiți solemn ca, în calitate de partener și soț legitim al ei, să te lipești de ea și de nimeni altcineva; să respecți toate legile, responsabilitățile și obligațiile ce aparțin sfintei instituții a căsătoriei și să o iubești, cinstești și prețuiești în toate zilele vieții voastre?”.

Mirele răspunde: „Da”.

Apoi, oficiantul se adresează miresei și întreabă: „[Numele întreg al miresei], îl primești pe [numele întreg al mirelui] ca soț legitim și, de bunăvoie și nesilită de nimeni, promiți solemn ca, în calitate de parteneră și soție legitimă a lui, să te lipești de el și de nimeni altcineva; să respecți toate legile, responsabilitățile și obligațiile care aparțin sfintei instituții a căsătoriei și să îl iubești, cinstești și prețuiești în toate zilele vieții voastre?”.

Mireasa răspunde: „Da”.

Apoi, oficiantul Bisericii se adresează cuplului și spune: „În virtutea autorității legale cu care am fost învestit ca vârstnic al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, vă declar, pe tine [numele mirelui] și pe tine [numele miresei], soț și soție, căsătoriți legal și legitim pentru perioada vieții voastre muritoare”.

[Textul în cazul unui capelan care nu slujește ca oficiant care prezidează al Bisericii: „În virtutea autorității legale cu care am fost învestit în calitatea de capelan în cadrul (sectorul organizației militare sau civile), vă declar, pe tine (numele mirelui) și pe tine (numele miresei), soț și soție, căsătoriți legal și legitim pentru perioada vieții voastre muritoare”.]

„Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze uniunea voastră cu bucurie în urmașii voștri și cu o viață lungă de fericire împreună și fie ca El să vă binecuvânteze să țineți jurămintele sacre pe care le-ați făcut. Invoc aceste binecuvântări asupra voastră, în numele Domnului Isus Hristos, amin.”

Invitația ca membrii cuplului să se sărute în calitatea lor de soți și soție este opțională, în funcție de normele culturale.

38.4

Reguli privind pecetluirea

Membrii Bisericii fac legăminte sacre cu Dumnezeu când primesc rânduieli în templu. Rânduielile de pecetluire din templu unesc familiile pentru eternitate pe măsură ce membrii se străduiesc să cinstească legămintele pe care le fac când primesc rânduiala. Rânduielile de pecetluire includ:

• pecetluirea soțului cu soția;

• pecetluirea copiilor cu părinții.

Cei care își țin legămintele își vor păstra binecuvântările individuale asigurate prin pecetluire. Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care soțul/soția a încălcat legămintele sau s-a retras din căsătorie.

Copiii credincioși care sunt pecetluiți cu părinții sau sunt născuți în legământ păstrează binecuvântarea de a avea părinți în eternitate. Acest lucru este valabil chiar și dacă părinții lor își anulează pecetluirea căsătoriei, li se retrage calitatea de membru al Bisericii sau renunță la calitatea lor de membru.

Membrii care au îngrijorări în legătură cu natura eternă a rânduielii de pecetluire și relațiile de familie și maritale asociate lor sunt încurajați să se încreadă în Domnul și să caute alinarea Sa.

Membrii trebuie să se sfătuiască împreună cu episcopul lor dacă au întrebări despre regulile privind pecetluirea cărora nu li se răspunde în această secțiune. Dacă are întrebări, episcopul contactează președintele de țăruș. Dacă au întrebări, președinții de țăruși pot contacta președinția templului din districtul templului din care fac parte, președinția zonei sau Biroul Primei Președinții.

38.4.1

Pecetluirea unui bărbat cu o femeie

Nevoie	Secțiune
Nevoie M-am căsătorit civil și doresc să fiu pecetluită cu soțul meu/pecetluit cu soția mea.	Secțiune 38.4.1.1
Nevoie Sunt divorțat de fosta soție/Sunt divorțată de fostul soț și doresc să fiu pecetluit cu actuala mea soție/pecetluită cu actualul meu soț.	Secțiune 38.4.1.2
Nevoie Soția mea cu care am fost pecetluit/Soțul meu cu care am fost pecetluită a murit. Cu cine pot fi pecetluit/pecetluită acum?	Secțiune 38.4.1.3
Nevoie Trebuie să depun o cerere de anulare a unei pecetluiri sau de aprobare a unei pecetluiri.	Secțiune 38.4.1.4
Nevoie Trebuie să am înlăturată o restricție împotriva pecetluirii în templu.	Secțiune 38.4.1.5
Nevoie Soția mea/Soțul meu și cu mine am fost căsătoriți, în templu, doar pentru această viață. Putem fi pecetluiți unul cu celălalt?	Secțiune 38.4.1.6
Nevoie Cu cine pot fi pecetluiți membrii decedați ai familiei mele?	Secțiune 38.4.1.7
Nevoie Cum îmi afectează divorțul pecetluirea?	Secțiune 38.4.1.8
Nevoie Care sunt efectele anulării unei pecetluiri?	Secțiune 38.4.1.9
Nevoie Cum îmi afectează pecetluirea renunțarea la calitatea de membru al Bisericii sau retragerea acestei calități?	Secțiune 38.4.1.10

38.4.1.1

Pecetluirea membrilor în viață după căsătoria civilă

Un bărbat și o femeie care s-au căsătorit civil pot fi pecetluiți în templu de îndată ce circumstanțele permit, dacă sunt întrunite condițiile de mai jos:

• amândoi sunt membri ai Bisericii de cel puțin un an (vedeți 27.3.1 și 27.2.1);

• ei sunt pregătiți și demni.

Când eliberează recomandări pentru templu unui cuplu care urmează să fie pecetluit, conducătorii preoției se asigură că acea căsătorie civilă este valabilă din punct de vedere legal. Vedeți 26.3 și 27.3.

38.4.1.2

Pecetluirea membrilor în viață după divorț

Femei. O femeie în viață poate fi pecetluită, într-un anumit moment din viață, doar cu un singur soț. Dacă ea și un soț au fost pecetluiți și, mai târziu, au divorțat, ea trebuie să primească o anulare a acelei pecetluiri înainte de a fi pecetluită cu un alt bărbat în timpul vieții ei (vedeți 38.4.1.4).

O femeie în viață care nu este căsătorită sau pecetluită în momentul respectiv cu un alt bărbat poate fi pecetluită cu un soț decedat de care a divorțat în timpul vieții. Ea trebuie să primească, mai întâi, consimțământul semnat al văduvei fostului ei soț (dacă există una).

Pentru informații privind înfăptuirea rânduielilor pentru un soț decedat/o soție decedată, vedeți capitolul 28 .

Bărbați. Dacă un bărbat și o femeie au fost pecetluiți și, mai târziu, au divorțat, bărbatul trebuie să primească o aprobare a pecetluirii înainte de a fi pecetluit cu o altă femeie (vedeți 38.4.1.4). Aprobarea pecetluirii este necesară chiar dacă 1) pecetluirea anterioară a fost anulată sau 2) soția anterioară a decedat.

Aprobarea pecetluirii este necesară doar dacă un bărbat a divorțat de femeia care a fost, cel mai recent, pecetluită cu el. De exemplu, dacă un bărbat a primit o aprobare a pecetluirii pentru a fi pecetluit cu o a doua soție după un divorț și, apoi, a doua soție moare, el nu va avea nevoie de o altă aprobare a pecetluirii pentru a fi pecetluit din nou.

Un bărbat în viață poate fi pecetluit cu o soție decedată de care a divorțat în timpul vieții. Mai întâi, el trebuie să primească consimțământul semnat al văduvului fostei sale soții (dacă există unul). El trebuie, de asemenea, să primească consimțământul scris al soției sale actuale, dacă este căsătorit.

Pentru informații privind înfăptuirea rânduielilor pentru un soț decedat/o soție decedată, vedeți capitolul 28 .

38.4.1.3

Pecetluirea membrilor în viață după decesul soțului sau soției

Femei. Dacă un soț și o soție au fost pecetluiți și soțul moare, femeia nu poate fi pecetluită cu un alt bărbat decât dacă ea primește anularea primei pecetluiri (vedeți 38.4.1.4).

O femeie în viață care nu este căsătorită sau pecetluită, în momentul respectiv, cu un alt bărbat poate fi pecetluită cu un soț decedat. În cazul în care căsătoria s-a încheiat prin divorț, vedeți 38.4.1.2.

O femeie în viață care este căsătorită în momentul respectiv nu poate fi pecetluită cu un soț decedat fără aprobarea Primei Președinții.

Pentru informații privind înfăptuirea rânduielilor pentru un soț decedat/o soție decedată, vedeți capitolul 28 .

Bărbați. Dacă un soț și o soție au fost pecetluiți și soția moare, bărbatul poate fi pecetluit cu o altă femeie dacă ea nu este deja pecetluită cu un alt bărbat. În această circumstanță, bărbatul nu are nevoie de o aprobare a pecetluirii din partea Primei Președinții, decât dacă a divorțat de soția sa anterioară înainte ca ea să fi murit (vedeți 38.4.1.2).

Un bărbat în viață poate fi pecetluit cu o soție decedată. În cazul în care căsătoria s-a încheiat prin divorț, vedeți 38.4.1.2. Înainte de a fi pecetluit cu o soție decedată, bărbatul trebuie să primească consimțământul scris al soției sale actuale, dacă este căsătorit.

Pentru informații privind înfăptuirea rânduielilor pentru un soț decedat/o soție decedată, vedeți capitolul 28 .

38.4.1.4

Cererea de anulare a unei pecetluiri sau de aprobare a unei pecetluiri

Pentru informații privind pecetluirea membrilor în viață după divorț, vedeți 38.4.1.2 . Pentru informații privind pecetluirea membrilor în viață după moartea soțului/soției, vedeți 38.4.1.3 .

Membrii de ambele sexe pot cere anularea pecetluirii chiar dacă nu se pregătesc să fie pecetluiți cu un alt soț/o altă soție. Un membru bărbat al Bisericii trebuie să primească o aprobare a pecetluirii pentru a fi pecetluit cu o altă femeie după un divorț.

Procesul de anulare a unei pecetluiri sau de aprobare a pecetluirii este rezumat mai jos.

1. Membrul vorbește cu episcopul său despre cerere.

2. Episcopul se asigură că:

   1. divorțul este definitiv;

   2. membrul este la zi cu toate cerințele legale privind pensia alimentară pentru copil și soție/soț legate de divorț.

3. Dacă episcopul recomandă ca anularea sau autorizarea pecetluirii să fie acordată, el:

   1. completează o cerere către Prima Președinție pentru membru folosind Resursele conducătorului și ale funcționarului (LCR). Conducătorii care nu au acces la LCR folosesc, în schimb, un exemplar fizic al formularului Cerere către Prima Președinție. Acest formular este pus la dispoziție de Biroul Înregistrări confidențiale de la sediul central al Bisericii;

   2. trimite cererea președintelui de țăruș.

4. Președintele de țăruș se întâlnește cu membrul. Președintele de țăruș verifică dacă:

   1. divorțul este definitiv;

   2. membrul este la zi cu toate cerințele legale privind pensia alimentară pentru copil și soție/soț legate de divorț.

5. Dacă președintele de țăruș recomandă ca anularea sau aprobarea pecetluirii să fie acordată, el trimite cererea sediului central al Bisericii folosind LCR. Vedeți 6.2.3 în legătură cu responsabilitatea președintelui de țăruș atunci când trimite cereri către Prima Președinție.

6. Dacă cererea este aprobată, Prima Președinție trimite o scrisoare în care se declară că anularea sau aprobarea pecetluirii a fost acordată.

7. După primirea scrisorii, membrul își poate programa pecetluirea în templu. Membrul trebuie să prezinte această scrisoare la templu.

Vedeți 38.4.1.9.

38.4.1.5

Înlăturarea unei restricții privind pecetluirea în templu

Persoana care comite adulter în timp ce este căsătorită cu un soț/o soție cu care a fost pecetluită/pecetluit nu poate fi pecetluită/pecetluit cu partenerul/partenera cu care a comis adulter fără aprobarea Primei Președinții.

Membrii unui cuplu pot cere aprobare după ce sunt căsătoriți de cel puțin cinci ani. Procesul prin care se solicită înlăturarea unei restricții împotriva pecetluirii în templu este rezumat mai jos.

1. Membrii cuplului se întâlnesc cu episcopul lor și cu președintele lor de țăruș.

2. Dacă acești conducători simt că restricția trebuie înlăturată, ei scriu scrisori către Prima Președinție împreună cu recomandările lor. Scrisorile lor trebuie să descrie demnitatea solicitanților de a intra în templu și stabilitatea căsniciei lor timp de cel puțin cinci ani. Vedeți 6.2.3 în legătură cu responsabilitatea președintelui de țăruș atunci când trimite cereri către Prima Președinție.

3. Membrii cuplului scriu, de asemenea, o scrisoare de solicitare Primei Președinții.

4. Președintele de țăruș trimite toate aceste scrisori Primei Președinții. El poate trimite cererea împreună cu o cerere de anulare a unei pecetluiri sau de aprobare a unei pecetluiri (vedeți 38.4.1.4).

5. Dacă cererea este aprobată, Prima Președinție trimite o scrisoare în care se afirmă că restricția privind pecetluirea în templu a fost înlăturată.

6. După primirea scrisorii, cuplul își poate programa pecetluirea. Ei prezintă scrisoarea la templu.

38.4.1.6

Pecetluirea după căsătoria în templu doar pentru această viață

Cuplurile care au fost căsătorite în templu doar pentru această viață nu sunt, de obicei, pecetluite ulterior. Pentru ca o astfel de pecetluire să aibă loc, femeia trebuie să primească, de la Prima Președinție, o anulare a pecetluirii ei anterioare. Dacă episcopul și președintele de țăruș simt, amândoi, că o anulare este justificată, ei pot trimite o cerere Primei Președinții folosind LCR. Vedeți 6.2.3 în legătură cu responsabilitatea președintelui de țăruș atunci când trimite cereri către Prima Președinție.

Nu se mai înfăptuiesc în templu căsătorii doar pentru această viață (vedeți 27.3.3).

38.4.1.7

Pecetluirea persoanelor decedate

Această secțiune este valabilă pentru persoanele decedate care sunt pecetluite cu soții/soțiile care sunt, de asemenea, decedate. Dacă unul dintre cei doi, soțul sau soția, este încă în viață, vedeți 38.4.1.3.

Femeile decedate. O femeie decedată poate fi pecetluită cu toți bărbații cu care a fost căsătorită legal în timpul vieții ei. Tabelul de mai jos arată în ce condiții pot fi înfăptuite aceste pecetluiri.

Ea nu a fost pecetluită cu un soț în timpul vieții	Ea poate fi pecetluită cu toți bărbații în viață sau decedați cu care a fost căsătorită în timpul vieții ei. Dacă bărbatul este în viață, soția lui (dacă el este căsătorit) trebuie să-și dea consimțământul scris. Dacă bărbatul este decedat, văduva lui (dacă există) trebuie să-și dea consimțământul scris.
Ea a fost pecetluită cu un soț în timpul vieții	Toți soții ei trebuie să fie decedați înainte ca ea să fie pecetluită cu alți bărbați cu care a fost căsătorită. Aici sunt incluși și foștii soți de care poate a divorțat. Văduva fiecărui bărbat (dacă există) trebuie să-și dea consimțământul scris.

Bărbații decedați. Un bărbat decedat poate fi pecetluit cu toate femeile cu care a fost căsătorit legal în timpul vieții, dacă 1) ele sunt decedate sau 2) dacă ele sunt în viață și nu sunt pecetluite cu un alt bărbat.

Înainte ca un bărbat decedat să poată fi pecetluit cu o femeie decedată cu care a fost căsătorit în timpul vieții, văduvul femeii (dacă există unul) trebuie să-și dea consimțământul scris.

Cuplurile decedate care erau divorțate. Membrii cuplurilor decedați care erau divorțați pot fi pecetluiți prin înlocuitori, astfel încât copiii lor să poată fi pecetluiți cu ei. Dacă fie soțului, fie soției i se retrăsese calitatea de membru al Bisericii sau el/ea renunțase la calitatea de membru la momentul decesului și nu a fost botezat/botezată din nou până la momentul decesului, vedeți 28.3.5.

Aprobarea Primei Președinții este necesară pentru pecetluirea membrilor decedați ai unui cuplu care au obținut anularea pecetluirii lor când erau în viață.

38.4.1.8

Efectele divorțului

Dacă membrii unui cuplu au fost pecetluiți și, ulterior, au divorțat, binecuvântările acelei pecetluiri rămân valabile pentru persoanele care sunt demne, cu excepția cazului în care pecetluirea este anulată (vedeți 38.4.1.4 și 38.4.1.9). Un membru care rămâne credincios legămintelor din templu va primi fiecare binecuvântare promisă în templu, chiar dacă soțul/soția persoanei a încălcat legămintele sau s-a retras din căsătorie.

Pentru informații privind copiii născuți după divorț, vedeți 38.4.2.1.

38.4.1.9

Efectele anulării pecetluirii

După ce anularea pecetluirii a fost aprobată de Prima Președinție, binecuvântările asociate acelei pecetluiri nu mai sunt în vigoare. Conducătorii preoției oferă sfaturi membrilor care caută anularea unei pecetluiri pentru a-i ajuta să înțeleagă aceste principii. Conducătorii trebuie să respecte libertatea de a alege a membrilor în aceste hotărâri.

Copiii născuți de o femeie după ce pecetluirea ei cu un fost soț a fost anulată nu sunt născuți în legământ, decât dacă ea a fost pecetluită cu un alt bărbat.

38.4.1.10

Efectele renunțării la calitatea de membru al Bisericii sau retragerii acestei calități

După ce membrii unui cuplu au fost pecetluiți într-un templu, dacă unul dintre ei renunță la calitatea de membru al Bisericii sau i se retrage calitatea de membru, binecuvântările sale din templu sunt, de asemenea, retrase. Totuși, pentru soț/soție și copii, binecuvântările personale asociate pecetluirii rămân valabile dacă ei rămân credincioși.

Copiii născuți ai membrilor unui cuplu după ce unul dintre acești membri a renunțat sau ambii au renunțat la calitatea de membru sau i/li s-a retras calitatea de membru al Bisericii nu sunt născuți în legământ. Vedeți 38.4.2.8.

38.4.2

Pecetluirea copiilor cu părinții

Părinții trebuie să fie pecetluiți unul cu celălalt înainte ca respectivii copii să fie pecetluiți cu ei (vedeți 38.4.1).

38.4.2.1

Copiii care sunt născuți în legământ

Copiii care sunt născuți după ce mama lor a fost pecetluită cu un soț în templu sunt născuți în legământul acelei pecetluiri. Ei nu trebuie să primească rânduiala pecetluirii cu părinții.

Uneori, o femeie care a fost pecetluită cu un bărbat are, mai târziu, copii cu un alt bărbat. Când se întâmplă acest lucru, acești copii sunt născuți în legământul celei mai recente pecetluiri a femeii, cu excepția cazului în care sunt născuți 1) după ce a fost anulată pecetluirea sau 2) după ce a fost retrasă ca urmare a renunțării la calitatea de membru al Bisericii sau retragerii acestei calități.

38.4.2.2

Copiii care nu sunt născuți în legământ

Copiii care nu sunt născuți în legământ pot deveni membri ai unei familii eterne dacă sunt pecetluiți cu:

• părinții lor naturali;

• părinții lor adoptivi;

• un părinte natural sau adoptiv și un părinte vitreg (vedeți 38.4.2.5).

Acești copii primesc aceleași binecuvântări, ca și cum ar fi fost născuți în legământ.

Pentru informații privind eliberarea recomandărilor pentru templu pentru copiii care sunt pecetluiți cu părinții lor, vedeți 27.4.1.

Membrii care au cel puțin 21 de ani trebuie să fie înzestrați înainte de a fi pecetluiți cu părinții lor.

Membrii căsătoriți care au mai puțin de 21 de ani nu trebuie să fie înzestrați pentru a fi pecetluiți cu părinții lor. Totuși, ei trebuie să aibă o recomandare pentru templu valabilă (vedeți 26.4.4).

Pecetluirea copiilor în viață cu părinții în viață Un copil în viață este pecetluit cu doar doi părinți – soț și soție. Dacă ambii părinți sunt în viață, ei trebuie să fie căsătoriți și pecetluiți unul cu altul.

Pecetluirea copiilor în viață cu părinți decedați Un copil în viață este pecetluit cu un singur set de părinți. Tabelul de mai jos arată opțiunile de pecetluire disponibile membrilor care nu au fost pecetluiți cu părinții lor și ai căror părinți sunt decedați.

Circumstanță	Opțiuni
Copil minor sau persoană care nu este responsabilă din cauza dizabilităților intelectuale	Este pecetluit cu tutorii legali sau cu părinții adoptivi care îl cresc Așteaptă până când este adult și, apoi, este pecetluit cu părinții decedați
Adult	Este pecetluit cu părinții decedați Este pecetluit cu tutorii legali sau cu părinții adoptivi care l-au crescut

Pecetluirea copiilor decedați cu părinții (în viață sau decedați) O persoană decedată este, de obicei, pecetluită cu părinții naturali sau adoptivi. Totuși, un copil decedat poate fi, de asemenea, pecetluit cu:

• mama naturală și tatăl vitreg;

• tatăl natural și mama vitregă;

• părinții care au crescut copilul în plasament sau bunicii care au crescut copilul (vedeți 38.4.2.4);

• cuplul care a intenționat să adopte copilul, dar nu a putut încheia adopția înainte ca acel copil să moară (vedeți 38.4.2.4).

Aceste pecetluiri pot fi făcute chiar dacă un copil decedat este deja pecetluit cu părinții naturali sau adoptivi. Pecetluirile cu părinți care nu sunt naturali sau care nu sunt adoptivi în alte circumstanțe decât cele menționate mai sus necesită aprobarea Primei Președinții.

38.4.2.3

Copiii adoptați sau aflați în plasament care sunt în viață

Copiii în viață care sunt născuți în legământ sau care au fost pecetluiți cu părinții nu pot fi pecetluiți cu niciun alt părinte fără aprobarea Primei Președinții.

Copiii în viață care sunt adoptați legal și nu au fost născuți în legământ și nici nu au fost pecetluiți cu foștii părinți pot fi pecetluiți cu părinții adoptivi după ce adopția este definitivă. Un exemplar al deciziei definitive privind adopția trebuie prezentat la templu. O hotărâre judecătorească ce acordă custodia legală nu reprezintă o aprobare suficientă pentru pecetluire. Nu există vreo obligație de a se identifica părinții naturali ai acestor copii.

Este nevoie de aprobarea Primei Președinții pentru ca un membru în viață să fie pecetluit cu părinții cărora le-a fost dat în plasament. Această cerință este valabilă chiar și când părinții naturali ai copilului dat în plasament nu sunt cunoscuți. Astfel de cereri sunt făcute de președintele de țăruș folosind LCR (vedeți 6.2.3).

38.4.2.4

Copiii adoptați sau aflați în plasament care sunt decedați

O persoană adoptată care este decedată este, de obicei, pecetluită cu părinții adoptivi.

Un copil aflat în plasament care este decedat este, de obicei, pecetluit cu părinții săi naturali.

38.4.2.5

Pecetluirea copiilor în viață cu un părinte natural și unul vitreg

Copiii minori și copiii care nu sunt răspunzători. Copiii minori în viață și copiii care nu sunt răspunzători din cauza dizabilităților intelectuale pot fi pecetluiți cu un părinte natural și un părinte vitreg numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

• copilul nu s-a născut în legământ sau nu a fost pecetluit anterior;

• copilul nu a fost adoptat de un alt părinte;

• celălalt părinte natural a dat o scrisoare de consimțământ semnată pentru ca pecetluirea să aibă loc. O hotărâre judecătorească ce acordă custodia legală nu reprezintă o aprobare suficientă pentru pecetluire. În scrisoarea de consimțământ trebuie să fie folosită o formulare asemănătoare următoarei: „Eu, [numele părintelui natural], sunt de acord ca [numele copilului sau copiilor] să fie pecetluit (pecetluiți) în templu cu [numele părinților]. Înțeleg că pecetluirea este o ceremonie religioasă și nu are implicații legale”. Această scrisoare trebuie să fie prezentată la templu înainte de pecetluire.

Dacă celălalt părinte natural este decedat sau dacă drepturile sale parentale au fost complet ridicate prin procedură legală, nu mai este nevoie de niciun consimțământ. De asemenea, nu este necesar consimțământul dacă acest copil este considerat adult în jurisdicția în care locuiește.

Dacă celălalt părinte natural nu poate fi localizat după ce s-au depus eforturi considerabile pentru a-l găsi, nu mai este nevoie de niciun consimțământ. În acest caz, episcopul și președintele de țăruș certifică în procesul de verificare că eforturile considerabile făcute pentru a localiza părintele care lipsește au fost zadarnice. Dacă celălalt părinte natural va apărea la o dată ulterioară, pecetluirea va fi verificată.

Copiii adulți. Un membru adult în viață poate fi pecetluit cu un părinte natural și un părinte vitreg dacă membrul nu s-a născut în legământ sau nu a fost pecetluit anterior cu părinții.

Membrii care au cel puțin 21 de ani trebuie să fie înzestrați înainte de a fi pecetluiți cu un părinte natural și un părinte vitreg.

Membrii căsătoriți care au mai puțin de 21 de ani nu trebuie să fie înzestrați pentru a fi pecetluiți cu un părinte natural și un părinte vitreg. Totuși, ei trebuie să aibă o recomandare pentru templu valabilă pentru a fi pecetluiți cu părinții (vedeți 26.4.4).

38.4.2.6

Copiii concepuți prin inseminare artificială sau prin fertilizare in vitro

Copiii concepuți prin inseminare artificială sau prin fertilizare in vitro sunt născuți în legământ dacă părinții lor sunt deja pecetluiți. În cazul în care copiii sunt născuți înainte ca părinții lor să fie pecetluiți, ei pot fi pecetluiți cu părinții lor după ce părinții lor sunt pecetluiți unul cu celălalt.

38.4.2.7

Copii născuți de mame surogat

Dacă un copil a fost născut de o mamă surogat, președintele de țăruș trimite situația Biroului Primei Președinții (vedeți 38.6.22).

38.4.2.8

Statutul copiilor când o pecetluire este anulată sau retrasă

Copiii care sunt născuți în legământ sau pecetluiți cu părinții rămân așa, chiar dacă pecetluirea părinților este ulterior 1) anulată sau 2) retrasă din cauza renunțării la calitatea de membru al Bisericii sau retragerii acesteia în cazul oricăruia dintre părinți.

Copiii care sunt născuți după ce pecetluirea părinților lor a fost anulată sau retrasă nu sunt născuți în legământ. Acești copii pot fi pecetluiți cu părinții lor după ce binecuvântările din templu ale părinților lor sunt restaurate (dacă este cazul) și orice alte obstacole sunt îndepărtate.

38.5

Hainele de templu și veșmintele

38.5.1

Hainele de templu

În timpul rânduielilor de înzestrare și pecetluire din templu, membrii Bisericii poartă haine albe. Femeile poartă următoarele haine albe: rochie cu mâneci lungi sau trei sferturi (sau fustă și bluză cu mâneci lungi sau trei sferturi), șosete sau alte tipuri de ciorapi și pantofi sau papuci.

Bărbații poartă următoarele haine albe: cămașă cu mânecă lungă, cravată sau papion, pantalon, șosete și pantofi sau papuci.

În timpul rânduielilor de înzestrare și pecetluire, membrii își pun haine pentru ceremonie suplimentare peste hainele albe.

38.5.2

Obținerea hainelor de templu și a veșmintelor

Conducătorii episcopiei și țărușului încurajează membrii înzestrați să-și obțină propriile haine de templu. Hainele de templu și veșmintele pot fi cumpărate de la un magazin al Departamentului de Distribuire al Bisericii sau de la store.ChurchofJesusChrist.org. Funcționarii țărușilor și și cei ai episcopiilor îi pot ajuta pe membri să comande hainele.

Unele temple au, de asemenea, haine de templu care pot fi închiriate. Dacă un templu nu are haine pentru închiriat, membrii trebuie să-și aducă hainele de templu. Pentru a afla dacă un anumit templu are haine de închiriat disponibile, vedeți temples.ChurchofJesusChrist.org.

Templele au o rezervă limitată de haine de templu pe care le pot folosi misionarii cu timp deplin. Nu există taxe de închiriere dacă ei se află în centrele de pregătire pentru misiune și dacă ei sunt autorizați să participe la rânduielile din templu în timp ce slujesc în câmpul misiunii. Dacă este necesar, această îmbrăcăminte poate fi folosită de misionari când își primesc înzestrarea proprie.

Pentru informații despre materialul și croiala veșmântului, vedeți store.ChurchofJesusChrist.org.

38.5.3

Veșmintele și hainele de templu pentru membrii cu dizabilități sau alergii

Pentru membrii care sunt la pat, au dizabilități fizice grave sau au alergii la anumite materiale sau veșminte, se pot cumpăra haine speciale (vedeți „Garments and Sacred Clothing” la store.ChurchofJesusChrist.org).

Pentru membrii care se află în scaun rulant sau care au alte nevoi, sunt disponibile robe pentru templu mai scurte (vedeți store.ChurchofJesusChrist.org).

38.5.4

Confecționarea șorțurilor pentru templu

Membrii își pot confecționa propriile șorțuri pentru templu dacă folosesc una dintre trusele pentru șorț aprobate. Aceste truse se pot achiziționa de la un magazin al Departamentului de Distribuire al Bisericii sau de la store.ChurchofJesusChrist.org.

Membrii nu trebuie să confecționeze alte haine pentru ceremoniile din templu sau veșminte de templu.

38.5.5

Purtarea și îngrijirea veșmântului

Membrii care primesc înzestrarea fac legământul de a purta veșmântul din templu întreaga viață.

Veșmântul primit în templu este un memento al legămintelor făcute în templu și, când este purtat în mod corespunzător de-a lungul vieții, va fi o protecție împotriva ispitei și răului. Veșmântul trebuie purtat sub îmbrăcămintea exterioară. Nu trebuie scos pentru activități care pot fi desfășurate în mod rezonabil purtând veșmântul și nu poate fi modificat pentru a fi adaptat diferitelor stiluri de îmbrăcăminte. Membrii înzestrați trebuie să caute îndrumarea Spiritului Sfânt pentru a răspunde întrebărilor personale despre purtarea veșmântului.

Purtarea veșmântului este un privilegiu sacru și o exprimare exterioară a unui angajament interior de a-L urma pe Salvatorul Isus Hristos.

Este o chestiune de preferință personală dacă alte veșminte se poartă peste sau sub veșmântul din templu.

Vedeți 26.3.3.

38.5.6

Purtarea veșmântului în cadrul forțelor armate, de pompieri, de impunere a legii sau unei structuri similare

Îndrumările din această secțiune sunt valabile pentru membrii înzestrați care au cerințe anume privind uniforma în timp ce servesc:

• în forțele armate;

• în forțele de pompieri;

• în forțele de impunere a legii;

• în serviciile guvernamentale de asigurare a securității.

Episcopii se asigură că membrii înzestrați care lucrează în aceste posturi înțeleg îndrumările de mai jos.

Când este posibil, ei trebuie să poarte veșmântul la fel ca oricare alt membru. Totuși, ei trebuie să evite ca veșmântul să fie văzut de cei care nu-i înțeleg semnificația. Membrii trebuie să caute îndrumarea Spiritului și să se folosească de tact, discreție și înțelepciune. Este posibil ca cea mai bună soluție să fie aceea de a pune veșmântul deoparte temporar și de a-l purta din nou când circumstanțele permit. Totuși, simpla dificultate de a purta veșmântul nu justifică faptul de a-l pune deoparte.

Uneori, regulile serviciului respectiv împiedică un membru să poarte veșmântul. În aceste cazuri, statutul religios al membrului nu este afectat, atât timp cât acesta rămâne demn. Membrul va primi în continuare binecuvântările asociate purtării veșmântului. Dacă membrii nu pot purta veșmântul, ei trebuie să-l poarte din nou de îndată ce circumstanțele permit.

Membrii din aceste organizații trebuie să consulte cerințele concrete ale posturilor lor pe care lenjeria intimă trebuie să le îndeplinească, cum ar fi culoarea sau tipul răscroielii la gât. Acești membri pot trimite, la Beehive Clothing, articole de lenjerie intimă aprobate ale organizației care respectă îndrumările privind veșmintele, pentru a fi marcate ca veșminte autorizate. Îndrumări și instrucțiuni suplimentare sunt oferite în Garment Marking Order Form (formularul Comandă pentru marcarea veșmântului).

38.5.7

Scoaterea din uz a veșmintelor și hainelor pentru ceremoniile din templu

Pentru a scoate din uz veșmintele din templu uzate, membrii trebuie să decupeze și să distrugă însemnele. Apoi, membrii pot tăia restul materialului în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut ca fiind veșmânt. Materialul care rămâne poate fi aruncat.

Pentru a scoate din uz hainele pentru ceremoniile din templu uzate, membrii trebuie să le taie astfel, încât scopul inițial să nu poată fi recunoscut. Materialul poate fi apoi aruncat.

Membrii pot da veșminte și haine de templu care sunt în stare bună altor membri înzestrați. Conducătorii preoției și conducătoarele Societății de Alinare îi pot identifica pe cei care ar putea avea nevoie de astfel de haine. Membrii nu trebuie să dea veșminte din templu sau haine pentru ceremoniile din templu magazinelor de tip second-hand, magaziilor episcopilor, templelor sau organizațiilor de caritate.

38.5.8

Hainele de templu pentru înmormântare

Dacă este posibil, membrii decedați care au fost înzestrați trebuie înmormântați sau incinerați în hainele de templu. Dacă tradițiile culturale sau practicile de înmormântare fac ca acest lucru să fie nepotrivit sau dificil, hainele trebuie împăturite și puse alături de trup.

Doar membrii care au fost înzestrați în timpul vieții pot fi înmormântați sau incinerați în haine de templu. Cel înzestrat care a încetat să mai poarte veșmântul înainte de a muri poate fi înmormântat sau incinerat în haine de templu dacă familia solicită acest lucru.

Cei ale căror binecuvântări nu au fost restaurate după retragerea calității de membru al Bisericii sau renunțarea la aceasta nu pot fi înmormântați sau incinerați în hainele de templu.

Cel care a fost înzestrat în timpul vieții și care s-a sinucis poate fi înmormântat sau incinerat în hainele de templu.

Hainele de templu folosite pentru înmormântare sau incinerare nu trebuie să fie noi, dar trebuie să fie într-o stare bună și curate. Pot fi folosite hainele de templu ale membrului.

Membrul care urmează să fie înmormântat sau incinerat în haine de templu poate fi îmbrăcat de un membru înzestrat al familiei, de același sex sau de soție. Dacă niciun membru al familiei nu poate sau preferă să nu îmbrace trupul unui bărbat înzestrat, episcopul poate ruga președintele cvorumului vârstnicilor să invite un bărbat înzestrat să îmbrace trupul sau să supravegheze îmbrăcarea în mod corespunzător. Dacă niciun membru al familiei nu poate sau preferă să nu îmbrace trupul unei femei înzestrate, episcopul poate ruga președinta Societății de Alinare să invite o femeie înzestrată să îmbrace trupul sau să supravegheze îmbrăcarea în mod corespunzător. Conducătorii se asigură că această însărcinare este dată cuiva care nu o consideră inacceptabilă.

Trupul unui bărbat este îmbrăcat în veșmintele din templu și următoarele haine albe: cămașă cu mânecă lungă, cravată sau papion, pantalon, șosete și pantofi sau papuci. Trupul unei femei este îmbrăcat în veșmintele din templu și următoarele haine albe: rochie cu mâneci lungi sau trei sferturi (sau fustă și bluză cu mâneci lungi sau trei sferturi), șosete sau alte tipuri de ciorapi și pantofi sau papuci.

Hainele pentru ceremoniile din templu sunt puse pe trup potrivit instrucțiunilor din înzestrare. Roba este pusă pe umărul drept și legată cu șnurul pe partea stângă a taliei. Șorțul este fixat în jurul taliei. Cingătoarea se pune în jurul taliei și se leagă în fundă deasupra șoldului stâng. Toca bărbaților se pune, de obicei, lângă trup până când este timpul să se închidă sicriul sau containerul. Atunci, toca se pune cu funda deasupra urechii stângi. Vălul femeilor poate fi drapat pe pernă, sub cap. Acoperirea cu vălul a feței unei femei înainte de înmormântare sau incinerare este opțională, după cum hotărăște familia.

În unele zone, doar unui director autorizat de firmă de pompe funebre sau unui angajat al directorului i se permite să se ocupe de trupurile celor decedați. În aceste cazuri, un membru înzestrat al familiei sau cineva înzestrat, invitat de episcop sau de președinta Societății de Alinare, se asigură că hainele au fost puse în mod corespunzător pe trup.

În unele țări, se cere ca cei decedați să fie îmbrăcați în haine biodegradabile când sunt înmormântați. Haine de templu biodegradabile sunt disponibile la store.ChurchofJesusChrist.org.

În zonele în care hainele de templu sunt greu de obținut până la înmormântare, președinții de țăruși trebuie să aibă la îndemână cel puțin două seturi complete de haine, de mărime medie, unul pentru bărbați și unul pentru femei.

Dacă hainele de templu nu sunt disponibile, membrul decedat înzestrat este îmbrăcat pentru înmormântare în veșmânt și în alte haine potrivite.

38.6

Reguli privind aspectele morale

Câteva reguli din această secțiune se referă la aspecte pe care Biserica le „descurajează”. Membrii Bisericii nu trăiesc, de obicei, experiența restricțiilor privind calitatea de membru din cauza hotărârilor pe care le iau cu privire la aceste aspecte. Totuși, toți oamenii sunt responsabili, în cele din urmă, în fața lui Dumnezeu pentru hotărârile lor.

38.6.1

Avortul

Domnul a poruncit: „Să nu omori și nici să nu faci nimic asemănător” (Doctrină și legăminte 59:6). Biserica se opune avortului bazat pe alegere din motive personale sau sociale. Membrilor le este interzis să se supună avortului, să înfăptuiască avort, să facă aranjamente pentru avort, să plătească pentru un avort, să consimtă la avort sau să încurajeze avortul. Singurele excepții posibile sunt când:

• sarcina a rezultat în urma unui viol sau incest forțat;

• un doctor competent stabilește că viața sau sănătatea mamei este în mare pericol;

• un doctor competent stabilește că fătul are malformații grave care nu-i vor permite bebelușului să supraviețuiască după naștere.

Dar nici măcar aceste circumstanțe nu justifică în mod automat avortul. Avortul este o chestiune foarte serioasă. Trebuie luat în considerare numai după ce persoanele responsabile au primit confirmare prin rugăciune. Membrii se pot sfătui cu episcopii lor, ca parte a acestui proces.

Oficianții care prezidează examinează cu atenție circumstanțele în cazul în care un membru al Bisericii a fost implicat într-un avort. Un consiliu privind calitatea de membru poate fi necesar dacă un membru se supune unui avort, înfăptuiește un avort, face aranjamentele pentru un avort, plătește pentru un avort, consimte la avort sau încurajează avortul (vedeți 32.6.2.5). Totuși, convocarea unui consiliu privind calitatea de membru nu trebuie luată în considerare dacă membrul a fost implicat într-un avort înainte de botez. Nici consiliile privind calitatea de membru, nici restricțiile nu trebuie avute în vedere în cazul membrilor care au fost implicați într-un avort din oricare dintre cele trei motive menționate anterior în această secțiune.

Episcopii adresează întrebări despre situații concrete președintelui de țăruș. Președintele de țăruș poate adresa întrebări Biroului Primei Președinții, dacă este necesar.

Potrivit revelației primite, o persoană se poate pocăi și poate fi iertată pentru păcatul avortului.

38.6.2

Abuzul

Abuzul este tratarea necorespunzătoare a altora sau neglijarea lor într-un mod care provoacă vătămare fizică, sexuală, emoțională sau financiară. Poziția Bisericii este aceea că abuzul nu poate fi tolerat în nicio formă. Cei care își abuzează soția sau soțul, copiii, ceilalți membri ai familiei sau pe oricine altcineva încalcă legile lui Dumnezeu și ale omului.

Toți membrii, mai ales părinții și conducătorii, sunt încurajați să fie atenți și sârguincioși și să facă tot ce pot pentru a proteja copiii și pe alții împotriva abuzului. Dacă membrii își dau seama că există situații de abuz, ei le raportează autorităților civile și se sfătuiesc cu episcopul. Conducătorii din Biserică trebuie să trateze cu seriozitate rapoartele despre abuz și să nu le ignore niciodată.

Toți adulții care lucrează cu copii sau tineri trebuie să participe la instruirea Protejarea copiilor și tinerilor în interval de o lună de la susținere (vedeți ProtectingChildren.ChurchofJesusChrist.org). Ei trebuie să participe din nou la instruire din trei în trei ani.

Când au loc abuzuri, prima și imediata responsabilitate a conducătorilor din Biserică este de a-i ajuta pe cei care au fost abuzați și de a proteja persoanele vulnerabile de un viitor abuz. Conducătorii nu trebuie să încurajeze o persoană să rămână într-un cămin sau într-o situație în care este abuzată sau nu este în siguranță.

38.6.2.1

Linie telefonică de asistență în situații de abuz

În unele țări, Biserica a creat o linie telefonică de asistență la care se oferă, confidențial, ajutor în caz de abuz, pentru a-i ajuta pe președinții de țăruși și pe episcopi. Acești conducători trebuie să apeleze, cu promptitudine, linia telefonică de asistență în legătură cu fiecare situație în care cineva ar fi putut fi abuzat – sau există riscul să fie abuzat. Ei trebuie s-o apeleze, de asemenea, dacă află despre situații în care un membru vizionează, cumpără sau distribuie materiale cu pornografie infantilă.

Această linie telefonică de asistență este pusă la dispoziție episcopilor și președinților de țăruși și poate fi apelată 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Numerele de telefon sunt indicate mai jos.

• Statele Unite și Canada: 1-801-240-1911 sau 1-800-453-3860, interior 2-1911

• Marea Britanie: 0800 970 6757

• Irlanda: 1800 937 546

• Franța: 0805 710 531

• Australia: 02 9841 5454 (din interiorul țării)

• Noua Zeelandă: 09 488 5592 (din interiorul țării)

Episcopii și președinții de țăruși trebuie să apeleze linia telefonică de asistență când abordează situații care implică orice fel de abuz. Specialiști în probleme juridice și clinice vor răspunde întrebărilor lor. Acești specialiști vor oferi, de asemenea, instrucțiuni privind:

• modul în care să fie ajutate și protejate victimele împotriva continuării abuzului;

• modul în care să fie protejate potențiale victime;

• modul în care să fie respectate cerințele legale privind raportarea unui abuz.

Biserica este dedicată respectării legii în ceea ce privește raportarea abuzului (vedeți 38.6.2.7). Legile diferă în funcție de loc și majoritatea conducătorilor din Biserică nu sunt specialiști în probleme juridice. Apelarea liniei telefonice de asistență este esențială pentru episcopi și președinți de țăruși pentru a-și îndeplini responsabilitățile legate de raportarea abuzului.

Episcopul trebuie, de asemenea, să-și înștiințeze președintele de țăruș despre situațiile de abuz.

În țările care nu dispun de o linie telefonică de asistență, episcopul care află despre un abuz trebuie să-și contacteze președintele de țăruș. Acesta va căuta îndrumare din partea consilierului juridic zonal din cadrul biroului zonal. El este, de asemenea, încurajat să se sfătuiască împreună cu personalul Serviciilor pentru Familie sau directorul pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii din cadrul biroului zonal.

38.6.2.2

Sfătuirea în cazuri de abuz

Victimele abuzului suferă adesea traume grave. Președinții de țăruși și episcopii răspund arătând compasiune sinceră și empatie. Ei oferă sfat spiritual și sprijin pentru a ajuta victimele să învingă efectele distructive ale abuzului.

Uneori, victimele au sentimente de rușine sau vină. Victimele nu sunt vinovate de păcat. Conducătorii le ajută pe ele și pe membrii familiei lor să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu și vindecarea care vine prin Isus Hristos și ispășirea Sa (vedeți Alma 15:8; 3 Nefi 17:9).

Președinții de țăruși și episcopii trebuie să-i ajute pe cei care au comis abuz să se pocăiască și să înceteze să aibă un comportament abuziv. Dacă un adult a comis păcat sexual împotriva unui copil, comportamentul poate fi foarte greu de schimbat. Procesul pocăinței poate fi foarte lung. Vedeți 38.6.2.3.

Președinții de țăruși și episcopii trebuie să fie, de asemenea, grijulii și atenți când lucrează cu familiile victimelor și făptașilor abuzului.

Îndrumare pentru sfătuirea victimelor și făptașilor este disponibilă pe Abuse: How to Help.

Pe lângă ajutorul inspirat al conducătorilor Bisericii, este posibil ca victimele, făptașii și familiile lor să aibă nevoie de consiliere de specialitate. Pentru informații, vedeți 31.3.6.

Pentru informații cu privire la ce trebuie să facă episcopii și președinții de țăruși când află de vreun fel de abuz, vedeți 38.6.2.1. Pentru informații despre consiliere în situații de abuz sexual, viol sau alte forme de agresiune sexuală, vedeți 38.6.18.2.

Vedeți, de asemenea, FamilyServices.ChurchofJesusChrist.org.

38.6.2.3

Abuzul asupra unui copil sau unui tânăr

Abuzul asupra unui copil sau unui tânăr este un păcat deosebit de grav (vedeți Luca 17:2). În sensul folosit aici, abuzul asupra unui copil sau unui tânăr cuprinde următoarele:

• abuzul fizic – a provoca vătămări trupești grave prin violență fizică. Este posibil ca unele vătămări să nu fie vizibile;

• abuzul sau exploatarea sexuală – a avea orice relație sexuală cu un copil sau tânăr sau a permite intenționat altora ori a-i ajuta pe alții să aibă o astfel de relație. În sensul folosit aici, abuzul sexual nu include activitatea sexuală consensuală dintre doi minori de vârste apropiate;

• abuzul emoțional – a folosi acțiuni și cuvinte pentru a vătăma grav respectul de sine sau stima de sine a unui copil sau tânăr. Acesta implică, de obicei, insulte, manipulări și critici repetate și continue, care umilesc și desconsideră. Acesta poate include, de asemenea, neglijență gravă;

• pornografia infantilă – vedeți 38.6.6.

Dacă un episcop sau președinte de țăruș află despre un abuz asupra unui copil sau unui tânăr sau îl suspectează, el urmează, cu promptitudine, instrucțiunile din 38.6.2.1. El ia, de asemenea, măsuri pentru a ajuta la protejarea împotriva continuării abuzului.

Un consiliu privind calitatea de membru al Bisericii și o adnotare în înregistrare sunt necesare dacă un membru adult abuzează un copil sau un tânăr așa cum este descris în această secțiune. Vedeți, de asemenea, 32.6.1.1 și 38.6.2.5.

Intimidarea și bruscarea fizice sau emoționale dintre copii sau tineri de vârste apropiate trebuie să fie abordate de conducătorii episcopiei. Nu se desfășoară un consiliu privind calitatea de membru.

38.6.2.4

Abuzul asupra soției/soțului sau asupra unui alt adult

Abuzul asupra soției/soțului sau asupra unui alt adult se poate produce în multe moduri. Acestea includ abuzul fizic, sexual, emoțional și financiar. Uneori, riscul de a fi abuzați este mai mare în cazul adulților care sunt în vârstă, vulnerabili sau cu dizabilități.

Deseori, nu există o singură definiție a abuzului care să poată fi aplicată în toate situațiile. Există, în schimb, un spectru al gravității comportamentului abuziv. Acest spectru ajunge de la folosirea ocazională a cuvintelor tăioase la provocarea de vătămări grave.

Dacă un episcop sau președinte de țăruș află despre abuzul asupra unei soții sau unui soț ori asupra unui alt adult, el urmează, cu promptitudine, instrucțiunile din 38.6.2.1. El ia, de asemenea, măsuri pentru a ajuta la protejarea împotriva continuării abuzului.

Conducătorii caută îndrumarea Spiritului pentru a stabili dacă sfătuirea personală, ori consiliul privind calitatea de membru reprezintă cel mai potrivit cadru de abordare a abuzului. De asemenea, ei se pot sfătui cu respectivul lor conducător direct al preoției despre cadrul potrivit. Totuși, orice abuz asupra unei soții sau unui soț ori asupra unui alt adult, care atinge nivelurile descrise mai jos, necesită desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru:

• abuzul fizic – a provoca vătămări trupești grave prin violență fizică. Este posibil ca unele vătămări să nu fie vizibile;

• abuzul sexual – vedeți situațiile menționate în 38.6.18.3;

• abuzul emoțional – a folosi acțiuni și cuvinte pentru a vătăma grav respectul de sine sau stima de sine a unei persoane. Acesta implică, de obicei, insulte, manipulări și critici repetate și continue, care umilesc și desconsideră;

• abuzul financiar – a profita de cineva din punct de vedere financiar. Acesta poate include utilizarea nelegală sau neautorizată a proprietății, banilor sau altor bunuri ale cuiva. Poate include, de asemenea, obținerea prin fraudă a puterii financiare asupra cuiva. Aceasta poate include folosirea puterii financiare pentru a constrânge la un anumit comportament. Vedeți, de asemenea, 32.6.1.3.

38.6.2.5

Chemările în Biserică, recomandările pentru templu și adnotările în înregistrarea calității de membru

Membrilor care au comis abuz asupra altora nu trebuie să li se dea chemări în cadrul Bisericii și nu pot avea o recomandare pentru templu până când nu s-au pocăit și nu le-au fost ridicate toate restricțiile privind calitatea de membru al Bisericii.

Dacă cineva a comis abuz sexual asupra unui copil sau tânăr sau un abuz emoțional sau fizic grav asupra unui copil sau tânăr, se va face o adnotare în înregistrarea calității sale de membru. Lui sau ei nu i se pot da chemări sau însărcinări care implică tineri sau copii. Aici este inclus și faptul de a nu i se da o însărcinare de a păstori o familie care are copii sau tineri în cămin. Include, de asemenea, faptul de a nu i se desemna un tânăr drept coleg de păstorire. Aceste restricții trebuie să rămână în vigoare până când Prima Președinție autorizează ștergerea adnotării. Pentru informații despre adnotări, vedeți 32.14.5.

38.6.2.6

Consiliul țărușului și cel al episcopiei

În adunările consiliului țărușului și în cele ale consiliului episcopiei, președințiile de țăruși și episcopatele trec, cu regularitate, în revistă regulile și îndrumările Bisericii privind prevenirea abuzului și modul de a se reacționa în cazul abuzului. Ei predau mesajele cheie din secțiunea Abuzul din Life Help (Ajutor pentru viață) din Biblioteca Evangheliei. Ele încurajează discuția între membrii consiliului. Conducătorii și membrii consiliului caută îndrumarea Spiritului când predau și discută acest subiect sensibil.

Membrii consiliului trebuie să participe, de asemenea, la instruirea privind protejarea copiilor și tinerilor (vedeți 38.6.2).

38.6.2.7

Aspectele legale privind abuzul

Dacă acțiunile abuzive ale unui membru au încălcat o lege în vigoare, episcopul sau președintele de țăruș trebuie să îl îndemne pe acel membru să raporteze aceste acțiuni personalului de aplicare a legii sau altor autorități guvernamentale competente. Episcopul sau președintele de țăruș poate obține, prin apelarea liniei telefonice de asistență (vedeți 38.6.2.1), informații despre modalitatea locală de raportare a situației. Dacă membrii au întrebări cu privire la modalitatea de raportare, el îi încurajează să obțină sfat juridic de specialitate.

Conducătorii și membrii Bisericii trebuie să-și îndeplinească toate obligațiile legale și să raporteze abuzul autorităților civile. În unele locuri, conducătorii și învățătorii, care lucrează cu tineri și copii, sunt considerați „raportori mandatați” și trebuie să raporteze abuzul autorităților juridice. În mod similar, în multe locuri, oricine află despre un abuz trebuie să-l raporteze autorităților juridice. Pentru detalii privind raportorii mandatați și alte cerințe legale privind raportarea abuzului, episcopii și președinții de țăruși trebuie să apeleze linia telefonică de asistență. Regulile Bisericii susțin respectarea legii.

38.6.3

Inseminarea artificială

Vedeți 38.6.9.

38.6.4

Contracepția

Intimitatea fizică între soț și soție este menită să fie frumoasă și sacră. Ea este rânduită de Dumnezeu pentru crearea copiilor și pentru exprimarea sentimentelor de dragoste dintre soț și soție (vedeți 2.1.2).

Este privilegiul cuplurilor căsătorite care pot avea copii să ofere trupuri muritoare copiilor de spirit ai lui Dumnezeu, pe care, apoi, sunt responsabile să-i îngrijească și să-i crească (vedeți 2.1.3). Hotărârea privind câți copii să aibă și când să-i aibă este foarte intimă și privată. Aceasta trebuie lăsată să fie hotărâtă între cuplu și Domnul. Membrii Bisericii nu trebuie să se judece unul pe celălalt cu privire la acest aspect.

Biserica descurajează puternic sterilizarea chirurgicală ca formă aleasă de contracepție. Sterilizarea chirurgicală include proceduri precum vasectomia și ligatura trompelor. Totuși, această hotărâre este o chestiune personală care, în cele din urmă, trebuie judecată și analizată, cu ajutorul rugăciunii, de soț și soție. Membrii cuplului trebuie să se sfătuiască împreună în unitate și să caute confirmarea Spiritului când iau această hotărâre.

Sterilizarea chirurgicală este, uneori, necesară din motive medicale. Membrilor le-ar putea fi utilă sfătuirea cu medici de specialitate.

38.6.5

Castitatea și fidelitatea

Legea Domnului cu privire la castitate este:

• abstinența de la relații sexuale în afara căsătoriei legale între un bărbat și o femeie;

• fidelitatea în căsnicie.

Intimitatea fizică între soț și soție este menită să fie frumoasă și sacră. Ea este rânduită de Dumnezeu pentru crearea copiilor și pentru exprimarea sentimentelor de dragoste dintre soț și soție.

Doar un bărbat și o femeie care sunt căsătoriți legal și legitim ca soț și soție trebuie să aibă relații sexuale. În ochii Domnului, curățenia morală este foarte importantă. Încălcările legii castității sunt foarte grave (vedeți Exodul 20:14; Matei 5:28; Alma 39:5). Cei implicați folosesc greșit puterea sacră pe care Dumnezeu a dat-o pentru a crea viață.

Un consiliu privind calitatea de membru al Bisericii poate fi necesar dacă un membru:

• are relații sexuale în afara căsătoriei legale între un bărbat și o femeie, cum ar fi adulter, preacurvie, relații între persoane de același sex și întâlniri sexuale online sau la telefon (vedeți 32.6.2);

• se află într-o formă de căsătorie sau parteneriat care nu se încadrează într-o căsătorie legală între un bărbat și o femeie, cum ar fi concubinajul, uniunile și parteneriatele civile și căsătoria între persoane de același sex;

• folosește, intensiv sau compulsiv, pornografia provocând vătămare considerabilă căsniciei sau familiei unui membru (vedeți 38.6.13).

Hotărârea cu privire la desfășurarea sau nu a unui consiliu privind calitatea de membru în aceste situații depinde de numeroase circumstanțe (vedeți 32.7). De exemplu, este mult mai probabil ca un consiliu să fie necesar pentru a ajuta un membru să se pocăiască dacă a încălcat legămintele din templu sau dacă păcatul a fost repetat.

Pentru a ști când este necesar un consiliu pentru păcate sexuale, vedeți 32.6.1.2.

În unele cazuri, sfătuirea personală și restricțiile neoficiale privind calitatea de membru pot fi suficiente (vedeți 32.8).

38.6.6

Pornografia infantilă

Orice formă de pornografie infantilă este condamnată de Biserică. Dacă un episcop sau un președinte de țăruș află că un membru este implicat în pornografie infantilă, el urmează, cu promptitudine, instrucțiunile din 38.6.2.1.

Consiliul privind calitatea de membru al Bisericii și adnotarea înregistrării sunt necesare dacă membrul realizează, împărtășește sau vizionează în rânduri repetate imagini pornografice cu copii (vedeți 32.6.1.2 și 32.14.5). Această îndrumare nu se aplică, în general, copiilor sau tinerilor de aproximativ aceeași vârstă care împărtășesc ilustrații cu conținut sexual înfățișându-i pe ei sau pe alții. Sfătuirea personală și restricțiile neoficiale privind calitatea de membru pot fi potrivite în aceste situații.

Pentru mai multe îndrumări, vedeți 38.6.13.

38.6.7

Donarea sau vânzarea de spermă sau de ovule

Modelul creat pentru ca soțul și soția să ofere trupuri pentru copiii de spirit ai lui Dumnezeu este stabilit de Divinitate (vedeți 2.1.3). Din acest motiv, Biserica descurajează donarea de spermă sau de ovule. Totuși, aceasta este o chestiune personală care, în cele din urmă, trebuie judecată și analizată, cu ajutorul rugăciunii, de către potențialul donator. Vedeți 38.6.9. Biserica descurajează, de asemenea, vânzarea de spermă sau de ovule.

38.6.8

Mutilarea organului genital al femeii

Mutilarea organului genital al femeii este condamnată de Biserică.

38.6.9

Tratamentele de fertilitate

Modelul creat pentru ca soțul și soția să ofere trupuri pentru copiii de spirit ai lui Dumnezeu este stabilit de Divinitate (vedeți 2.1.3). Când este necesar, tehnici de reproducere pot asista o femeie și un bărbat căsătoriți în îndeplinirea dorinței lor drepte de a avea copii. Aceste tehnici includ inseminarea artificială și fertilizarea in vitro.

Biserica descurajează inseminarea artificială sau fertilizarea in vitro cu folosirea de spermă de la altcineva decât soțul sau de ovule de la altcineva decât soția. Totuși, aceasta este o chestiune personală care, în cele din urmă, trebuie judecată și analizată, cu ajutorul rugăciunii, de către bărbatul și femeia căsătoriți legal.

Vedeți, de asemenea, „Adoption” (Gospel Topics, topics.ChurchofJesusChrist.org).

38.6.10

Incestul

Orice formă de incest este condamnată de Biserică. În sensul folosit aici, incestul reprezintă relații sexuale între:

• un părinte și un copil;

• un bunic/o bunică și o nepoată/un nepot;

• frați și surori;

• un unchi sau o mătușă și o nepoată sau un nepot.

În sensul folosit aici, copil, nepot/nepoată de bunici, frați și surori, nepoată de unchi/mătușă și nepot de mătușă/unchi includ pe cei biologici, adoptați, vitregi sau crescuți în familiile respective. Incestul se poate produce între doi minori, un adult și un minor sau doi adulți. Dacă un președinte de țăruș are întrebări despre faptul dacă o relație este incestuoasă potrivit legilor locale, el caută îndrumare de la Biroul Primei Președinții.

Când un minor este victima unui incest, episcopul sau președintele de țăruș apelează linia telefonică de asistență în caz de abuz a Bisericii, în țările în care este disponibilă (vedeți 38.6.2.1). În alte țări, președintele de țăruș caută îndrumare din partea consilierului juridic zonal din cadrul biroului zonal. El este, de asemenea, încurajat să se sfătuiască împreună cu personalul Serviciilor pentru Familie sau directorul pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii din cadrul biroului zonal.

Consiliul privind calitatea de membru al Bisericii și adnotarea înregistrării sunt necesare dacă membrul comite incest (vedeți 32.6.1.2 și 32.14.5). În cazul incestului, este necesar, aproape întotdeauna, ca Biserica să retragă persoanei respective calitatea de membru.

Dacă un minor comite incest, președintele de țăruș contactează Biroul Primei Președinții pentru a fi îndrumat.

Victimele incestului suferă adesea traume grave. Conducătorii reacționează arătând compasiune sinceră și empatie. Ei oferă sprijin și sfat spirituale pentru a ajuta victimele să învingă efectele distructive ale abuzului.

Uneori, victimele au sentimente de rușine sau vină. Victimele nu sunt vinovate de păcat. Conducătorii le ajută pe ele și pe membrii familiei lor să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu și vindecarea care vine prin Isus Hristos și ispășirea Sa (vedeți Alma 15:8; 3 Nefi 17:9).

Pe lângă ajutorul inspirat al conducătorilor Bisericii, este posibil ca victimele și familiile lor să aibă nevoie de consiliere de specialitate. Pentru informații, vedeți 38.6.18.2.

38.6.11

Fertilizarea in vitro

Vedeți 38.6.9.

38.6.12

Ocultismul

„Ceea ce este de la Dumnezeu este lumină” (Doctrină și legăminte 50:24). Ocultismul se concentrează asupra întunericului și duce la înșelăciune. Acesta distruge credința în Hristos.

Ocultismul include preaslăvirea lui Satana. El cuprinde, de asemenea, activități mistice care nu sunt în armonie cu Evanghelia lui Isus Hristos. Astfel de activități includ (dar nu se limitează la) prezicerea viitorului, blesteme și practici de vindecare care imită puterea preoției a lui Dumnezeu (vedeți Moroni 7:11-17).

Membrii Bisericii nu se pot implica în nicio formă de preaslăvire a lui Satana sau să participe în vreun fel la activități oculte. Ei nu trebuie să se concentreze asupra unui astfel de întuneric în conversații sau în adunările Bisericii.

38.6.13

Pornografia

Orice formă de pornografie este condamnată de Biserică. Folosirea pornografiei de orice fel produce vătămări vieții individuale, familiilor și societății. Aceasta, de asemenea, alungă Spiritul Domnului. Membrii Bisericii trebuie să evite orice formă de material pornografic și să se opună producerii, diseminării și folosirii acestuia.

Pentru a-i ajuta pe oamenii a căror viață este afectată de pornografie, Biserica asigură resursele de mai jos.

• AddressingPornography.ChurchofJesusChrist.org

• AddictionRecovery.ChurchofJesusChrist.org

• Helping Those Who Struggle with Pornography (Să-i ajutăm pe cei care au probleme cu pornografia) (broșură)

• Virtutea să înfrumusețeze gândurile tale (broșură)

Președinții de țăruși și episcopii oferă, de asemenea, sprijin membrilor familiei, după cum este necesar.

Unele expuneri la pornografie pot fi involuntare. Folosirea intenționată a pornografiei dăunează – fie că este ocazională, fie intensivă.

Sfătuirea personală și restricțiile neoficiale privind calitatea de membru sunt, de regulă, suficiente când se ajută o persoană să se pocăiască pentru folosirea pornografiei (vedeți 32.8). De obicei, nu sunt desfășurate consilii privind calitatea de membru. Totuși, un consiliu poate fi necesar în cazul folosirii intensive și compulsive a pornografiei care a provocat vătămare considerabilă căsniciei sau familiei unui membru (vedeți 38.6.5). Un consiliu este necesar dacă membrul realizează, împărtășește, posedă sau vizionează în rânduri repetate imagini pornografice cu copii (vedeți 38.6.6).

Pe lângă ajutorul inspirat din partea acestor conducători ai Bisericii, este posibil ca membrii să aibă nevoie de consiliere de specialitate. Dacă este nevoie, conducătorii pot contacta Servicii pentru familie pentru a se obține asistență. Pentru informații de contact, vedeți 31.3.6.

38.6.14

Prejudecata

Toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Toți sunt frați și surori care fac parte din familia Sa divină (vedeți „Familia: o declarație oficială către lume”. Dumnezeu „a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului” (Faptele apostolilor 17:26). „Toți sunt egali” în fața Sa (2 Nefi 26:33). Fiecare persoană este „la fel de valoroasă în fața Lui ca oricare alta” (Iacov 2:21).

Prejudecata nu este în concordanță cu cuvântul revelat al lui Dumnezeu. A fi plăcut sau neplăcut în ochii lui Dumnezeu depinde de devotamentul față de El și de poruncile Sale, nu de culoarea pielii unei persoane sau de alte atribute.

Biserica face apel la toți oamenii să abandoneze atitudinile și faptele care reprezintă prejudecăți față de vreun grup sau vreo persoană. Membrii Bisericii trebuie să fie exemple în a arăta respect față de toți copiii lui Dumnezeu. Membrii urmează porunca Salvatorului de a-i iubi pe ceilalți (vedeți Matei 22:35-39). Ei se străduiesc să fie binevoitori față de toți, respingând prejudecățile de orice fel. Aceasta include prejudecățile pe baza rasei, etniei, naționalității, apartenenței tribale, sexului, vârstei, dizabilității, statutului socio-economic, crezului religios sau necredinței și orientării sexuale.

38.6.15

Atracția și comportamentul față de persoane de același sex

Biserica încurajează familiile și membrii să abordeze cu sensibilitate, dragoste și respect persoanele care sunt atrase de persoane de același sex. Biserica promovează, de asemenea, înțelegerea în societate, în general, care reflectă învățăturile sale despre bunătate, includere, dragoste față de alții și respect față de toate ființele umane. Biserica nu ia poziție în cauzele privind atracția față de persoane de același sex.

Poruncile lui Dumnezeu interzic toate comportamentele lipsite de castitate, fie în cazul persoanelor heterosexuale, fie în cazul persoanelor de același sex. Conducătorii Bisericii îi sfătuiesc pe membrii care au încălcat legea castității. Conducătorii îi ajută să aibă o înțelegere clară a credinței în Isus Hristos și ispășirea Sa, a procesului pocăinței și a scopului vieții pe pământ. Comportamentul care nu este în armonie cu legea castității poate fi o cauză pentru ținerea unui consiliu privind calitatea de membru al Bisericii (vedeți 38.6.5). Iertarea pentru acest comportament poate fi dobândită prin pocăință sinceră.

Faptul de a ne simți atrași de persoane de același sex nu este un păcat. Membrii care au aceste sentimente și nu le dau curs sau nu acționează conform lor trăiesc în acord cu planul Tatălui Ceresc pentru copiii Săi și cu doctrina Bisericii. Conducătorii îi sprijină și îi încurajează în hotărârea lor de a trăi potrivit poruncilor Domnului. Membrii care au aceste sentimente pot primi chemări în Biserică, pot avea recomandări pentru templu și pot primi rânduieli în templu dacă sunt demni. Bărbații, care sunt membri ai Bisericii, pot primi și exercita preoția.

Toți membrii care își țin legămintele vor primi toate binecuvântările promise în eternități, indiferent dacă circumstanțele lor le permit sau nu să primească binecuvântările căsătoriei eterne și ale calității de părinte în această viață (vedeți Mosia 2:41).

Biserica asigură resursele de mai jos pentru ca oamenii a căror viață este afectată de atracția față de persoane de același sex să fie mai bine înțeleși și sprijiniți.

• „Same-Sex Attraction”, Gospel Topics, topics.ChurchofJesusChrist.org;

• „Same-Sex Attraction”, Life Help, ChurchofJesusChrist.org.

Pe lângă ajutorul inspirat al conducătorilor din Biserică, este posibil ca membrii să beneficieze de consiliere de specialitate. Conducătorii pot contacta Servicii pentru familie pentru a obține asistență. Pentru informații de contact, vedeți 31.3.6.

38.6.16

Căsătoria între persoane de același sex

Ca principiu doctrinar bazat pe scripturi, Biserica afirmă: Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este esențială în planul întocmit de Creator pentru destinul etern al copiilor Săi. Biserica afirmă, de asemenea, că legea lui Dumnezeu definește căsătoria ca fiind uniunea legală și legitimă dintre un bărbat și o femeie.

Doar un bărbat și o femeie care sunt căsătoriți legal și legitim ca soț și soție trebuie să aibă relații sexuale. Orice alte relații sexuale, inclusiv cele între persoane de același sex, sunt păcătoase și subminează instituția familiei creată de Divinitate.

38.6.17

Educația sexuală

Părinții sunt cei dintâi care au responsabilitatea de a oferi educație sexuală copiilor lor. Părinții trebuie să aibă conversații oneste, clare și continue cu fiii și fiicele lor despre viața sexuală neprihănită, sănătoasă. Aceste conversații trebuie:

• să fie potrivite vârstei și maturității copilului;

• să ajute copiii să se pregătească pentru fericire în cadrul căsătoriei și să urmeze legea castității (vedeți 2.1.2);

• să abordeze pericolele pornografiei, necesitatea de a o evita și modul în care să reacționeze când se confruntă cu ea.

Pentru mai multe informații, vedeți „Sex Education and Behavior (Educația sexuală și comportamentul)” (Gospel Topics, topics.ChurchofJesusChrist.org).

Ca parte a responsabilității lor de a-și învăța copii, părinții trebuie să cunoască și să caute să influențeze, în mod corespunzător, educația sexuală predată la școală. Părinții predau principii corecte și sprijină instruirea de la școală care este în armonie cu Evanghelia.

38.6.18

Abuzul sexual, violul și alte forme de agresiune sexuală

Abuzul sexual este condamnat de Biserică. În sensul folosit aici, abuzul sexual este definit drept a impune unei persoane o activitate sexuală nedorită. Activitatea sexuală cu cineva care nu-și poate da consimțământul legal este considerată abuz sexual. Abuzul sexual se poate produce și în cazul unei soții sau unui soț ori într-o relație de curtare. Pentru informații despre abuzul sexual asupra unui copil sau unui tânăr, vedeți 38.6.2.3.

Abuzul sexual include o gamă largă de fapte, de la hărțuire până la viol și alte forme de agresiune sexuală. Se poate produce fizic, verbal și în alte moduri. Pentru îndrumări referitoare la sfătuirea membrilor care au trecut prin situații de abuz sexual, viol sau alte forme de agresiune sexuală, vedeți 38.6.18.2.

În cazul în care membrii află despre un abuz sexual, ei iau, în cel mai scurt timp posibil, măsuri pentru a proteja victimele și pe alții. Aceasta include înștiințarea autorităților civile și alertarea episcopului sau președintelui de țăruș. Dacă un copil a fost abuzat, membrii trebuie să urmeze instrucțiunile din 38.6.2.

38.6.18.1

Linie telefonică de asistență în situații de abuz

Dacă un episcop sau un președinte de țăruș află despre un abuz sexual, viol sau o altă formă de agresiune sexuală, el apelează linia telefonică de asistență în caz de abuz a Bisericii în țările în care este disponibilă (vedeți 38.6.2.1 pentru informații de contact). Specialiști în probleme juridice și clinice vor răspunde întrebărilor sale. Acești specialiști vor oferi, de asemenea, instrucțiuni privind:

• modul în care să fie ajutate victimele și protejate împotriva continuării abuzului;

• modul în care să fie protejate potențiale victime;

• modul în care să fie respectate cerințele legale privind raportarea unui abuz.

În țările care nu dispun de o linie telefonică de asistență, episcopul care află despre un abuz trebuie să-și contacteze președintele de țăruș. Acesta va căuta îndrumare din partea consilierului juridic zonal din cadrul biroului zonal. El este, de asemenea, încurajat să se sfătuiască împreună cu personalul Serviciilor pentru Familie sau directorul pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii din cadrul biroului zonal.

38.6.18.2

Sfătuirea victimelor abuzului sexual, violului și altor forme de agresiune sexuală

Victimele abuzului sexual, violului și altor forme de agresiune sexuală suferă, deseori, traume grave. Când acestea se confesează episcopului sau președintelui de țăruș, el răspunde arătând compasiune sinceră și empatie. El oferă sfat spiritual și sprijin pentru a ajuta victimele să înfrângă efectele distructive ale abuzului. De asemenea, el apelează linia telefonică de asistență în caz de abuz a Bisericii, acolo unde este disponibilă, pentru a primi îndrumări (vedeți 38.6.18.1).

Uneori, victimele au sentimente de rușine sau vină. Victimele nu sunt vinovate de păcat. Conducătorii nu învinuiesc victima. Ei ajută victimele și pe membrii familiei lor să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu și vindecarea care vine prin Isus Hristos și ispășirea Sa (vedeți Alma 15:8; 3 Nefi 17:9).

În timp ce membrii pot alege să împărtășească informații despre abuz sau agresiune, conducătorii nu trebuie să se concentreze excesiv asupra detaliilor. Acest lucru poate fi dăunător pentru victimă.

Pe lângă ajutorul inspirat al conducătorilor Bisericii, este posibil ca victimele și familiile lor să aibă nevoie de consiliere de specialitate. Pentru informații, vedeți 31.3.6.

38.6.18.3

Consiliile privind calitatea de membru

Un consiliu privind calitatea de membru ar putea fi necesar pentru o persoană care a agresat sau a abuzat sexual pe cineva. Un consiliu privind calitatea de membru este necesar dacă un membru a comis viol sau este condamnat pentru o altă formă de agresiune sexuală (vedeți 32.6.1.1).

Un consiliu trebuie să fie, de asemenea, desfășurat în cazul unei activități sexuale cu un adult vulnerabil. În sensul folosit aici, un adult vulnerabil este o persoană care, din cauza limitelor fizice sau mintale, fie nu poate consimți la activitate, fie nu poate înțelege natura ei.

Pentru a aborda alte forme de abuz sexual, conducătorii caută îndrumarea Spiritului pentru a ști dacă cel mai potrivit cadru de abordare este sfătuirea personală sau un consiliu privind calitatea de membru (vedeți 32.6.2.2 și 32.8). În cazurile grave, consiliul este necesar. Conducătorii se pot sfătui cu respectivul lor conducător direct al preoției despre cadrul potrivit.

Dacă restricțiile privind calitatea de membru sunt rezultatul unui consiliu privind calitatea de membru care este desfășurat în cazul unei persoane care a comis abuz sexual, înregistrarea calității de membru a persoanei respective este adnotată.

Pentru informații privind sfătuirea în cazuri de abuz, vedeți 38.6.2.2. Pentru informații privind sfătuirea victimelor agresiunii sexuale, vedeți 38.6.18.2.

38.6.19

Viitorii părinți necăsătoriți

Membrele Bisericii necăsătorite și însărcinate sunt încurajate să discute cu episcopul lor. În Statele Unite și Canada, biroul Servicii pentru familie este disponibil pentru:

• consultări cu respectivii conducători din Biserică;

• sfătuire cu viitorii părinți necăsătoriți și familiile lor.

Nu este nevoie de o recomandare din partea episcopului pentru aceste servicii. Nu se percep taxe. Pentru informații de contact privind Servicii pentru familie, vedeți 31.3.6.

În alte zone, pentru sfătuire, conducătorii pot contacta personalul din cadrul Serviciilor pentru familie sau pe directorul pentru bizuire pe forțele proprii și bunăstare de la biroul zonal.

Îndrumări pentru sfătuirea viitorilor părinți necăsătoriți sunt asigurate, de asemenea, la „Unwed Pregnancy („Sarcină în afara căsătoriei”)” (Gospel Topics, topics.ChurchofJesusChrist.org).

38.6.20

Sinuciderea

Viața muritoare este un dar prețios de la Dumnezeu – un dar care ar trebui să fie prețuit și protejat. Biserica sprijină cu tărie prevenirea sinuciderii. Pentru informații privind modul în care poate fi ajutat cineva cu intenții sinucigașe sau cineva afectat de o sinucidere, vedeți suicide.ChurchofJesusChrist.org.

Majoritatea oamenilor care se gândesc la sinucidere doresc să găsească alinare pentru durerea fizică, mentală, emoțională sau spirituală. Astfel de persoane au nevoie de dragoste, ajutor și sprijin din partea familiei, conducătorilor Bisericii și specialiștilor în domeniu.

Episcopul asigură sprijin ecleziastic dacă un membru se gândește la sinucidere sau a încercat să se sinucidă. De asemenea, el îl ajută imediat pe membru să obțină ajutor de specialitate. El îi încurajează pe cei apropiați persoanei să caute ajutor de specialitate după cum este necesar.

În pofida tuturor eforturilor depuse de cei dragi, conducători și specialiști, sinuciderea nu poate fi prevenită întotdeauna. Ea lasă în urmă inimi frânte, tulburări emoționale și întrebări fără răspuns pentru cei dragi și alții. Conducătorii trebuie să sfătuiască și să consoleze familia. Ei oferă hrană spirituală și sprijin. Familia ar putea avea nevoie, de asemenea, de asistență de specialitate și sfătuire.

Nu este bine ca o persoană să-și ia viața. Totuși, numai Dumnezeu poate să judece gândurile, faptele și nivelul de responsabilitate ale unei persoane (vedeți 1 Samuel 16:7; Doctrină și legăminte 137:9).

Familia, după ce se consultă cu episcopul, stabilește locul și tipul ceremoniei funerare pentru acea persoană. Familia poate alege să folosească dotările Bisericii. Dacă cel în cauză a fost înzestrat, poate fi înmormântat sau incinerat în hainele de templu.

Cei care au pierdut pe cineva drag care s-a sinucis pot găsi speranță și vindecare în Isus Hristos și ispășirea Sa.

Pentru informații despre prevenirea sinuciderii și păstorire, vedeți suicide.ChurchofJesusChrist.org.

38.6.21

Sterilizarea chirurgicală (inclusiv vasectomia)

Vedeți 38.6.4.

38.6.22

Mamele surogat

Modelul creat pentru ca soțul și soția să ofere trupuri pentru copiii de spirit ai lui Dumnezeu este stabilit de Divinitate (vedeți 2.1.3). Din acest motiv, Biserica descurajează opțiunea de a deveni mamă surogat. Totuși, aceasta este o chestiune personală care, în cele din urmă, trebuie judecată și analizată, cu ajutorul rugăciunii, de soț și soție.

Copii născuți de o mamă surogat nu sunt născuți în legământ. După naștere, ei pot fi pecetluiți cu părinții doar cu aprobarea Primei Președinții (vedeți 38.4.2.7). Părinții scriu o scrisoare Primei Președinții și o înmânează președintelui de țăruș. Dacă susține cererea, el trimite scrisoarea împreună cu propria sa scrisoare.

38.6.23

Persoanele transgen

Persoanele transgen se confruntă cu probleme complexe. Membrii și persoanele care nu sunt membre care se identifică drept transgen – și familia și prietenii lor – trebuie să fie tratați cu atenție, bunătate, compasiune și, din abundență, cu dragoste asemănătoare celei a lui Hristos. Toți sunt bineveniți la adunarea de împărtășanie, la alte adunări de duminica și la evenimentele sociale ale Bisericii (vedeți 38.1.1).

Genul este o caracteristică esențială a planului fericirii întocmit de Tatăl Ceresc. Înțelesul genului, în proclamația despre familie, este sexul biologic la naștere. Unii oameni au sentimente de incongruență între sexul lor biologic și identitatea lor sub aspectul genului. Ca urmare, ei se pot identifica drept persoane transgen. Biserica nu ia poziție cu privire la cauzele pentru care unele persoane se identifică drept persoane transgen.

În mare parte, participarea la adunările Bisericii și unele rânduieli ale preoției nu țin cont de genul persoanei. Persoanele transgen pot fi botezate și confirmate așa cum este rezumat în 38.2.8.9. De asemenea, acestea pot să ia din împărtășanie și să primească binecuvântări ale preoției. Totuși, rânduirea la preoție și rânduielile din templu sunt primite potrivit sexului pe care persoana l-a avut la naștere.

Conducătorii Bisericii sfătuiesc să nu se aleagă intervenția medicală sau chirurgicală cu scopul de a se încerca trecerea la genul opus sexului biologic de la naștere („schimbare de sex”). Conducătorii comunică faptul că aceste acțiuni vor duce la restricții privind calitatea de membru al Bisericii.

Conducătorii sfătuiesc, de asemenea, să nu se facă tranziția socială. Tranziția socială include schimbarea hainelor și a modului de aranjare a părului sau schimbarea numelui sau a pronumelor, pentru ca cineva să se prezinte altfel decât sexul biologic avut la naștere. Conducătorii comunică faptul că cei care fac tranziția socială vor avea parte de anumite restricții privind calitatea de membru al Biserici pe durata acestei tranziții.

Restricțiile includ primirea sau exercitarea preoției, primirea sau utilizarea recomandării pentru templu și primirea anumitor chemări în Biserică. Deși unele privilegii ale calității de membru al Bisericii sunt restricționate, participarea la alte adunări ale Bisericii este binevenită.

Persoanele transgen care nu urmăresc tranziția medicală, chirurgicală sau socială la genul opus și sunt demne pot primi chemări în Biserică, recomandări pentru templu și rânduieli în templu.

Unor copii, tineri și adulți le este prescrisă terapia cu hormoni de către un medic specialist autorizat pentru a diminua disforia de gen sau a reduce gândurile de sinucidere. Înainte ca cineva să înceapă o astfel de terapie, este important ca el sau ea (și părinții dacă este minor) să înțeleagă potențialele riscuri și beneficii. Dacă acești membri nu încearcă să facă tranziția la genul opus și sunt demni, ei pot primi chemări în Biserică, recomandări pentru templu și rânduieli în templu.

Dacă un membru hotărăște să-și schimbe numele sau pronumele de adresare, preferința privind numele poate fi menționată în câmpul nume preferat din înregistrarea calității de membru. În episcopie, persoana poate fi abordată folosindu-se numele preferat.

Circumstanțele diferă considerabil de la unitate la unitate și de la persoană la persoană. Membrii și conducătorii se sfătuiesc împreună și cu Domnul. Președințiile de zonă îi vor ajuta pe conducătorii locali să abordeze cu atenție fiecare situație. Episcopii se sfătuiesc cu președintele de țăruș. Președinții de țăruși și președinții de misiuni trebuie să caute sfat din partea președinției zonei (vedeți 32.6.3 și 32.6.3.1).

Pentru alte informații referitoare la înțelegerea și sprijinirea persoanelor transgen, vedeți „Transgender” pe ChurchofJesusChrist.org.

38.7

Reguli medicale și privind sănătatea

38.7.1

Autopsiile

Autopsia poate fi făcută dacă membrii familiei celui decedat își dau consimțământul și dacă autopsia este în acord cu legea. În unele cazuri, autopsia este cerută de lege.

38.7.2

Înmormântarea și incinerarea

Familia persoanei decedate hotărăște dacă trupul trebuie înmormântat sau incinerat. Aceasta respectă dorința decedatului.

În unele țări, legea cere incinerarea. În alte cazuri, înmormântarea nu este practică sau familia nu și-o permite. În toate cazurile, trupul trebuie tratat cu respect și pioșenie. Membrii trebuie asigurați că puterea învierii se aplică întotdeauna (vedeți Alma 11:42-45).

Acolo unde este posibil, trupul unui membru decedat care a fost înzestrat trebuie îmbrăcat în hainele pentru ceremoniile din templu când este înmormântat sau incinerat (vedeți 38.5.8).

O ceremonie funerară sau memorială oferă membrilor familiei ocazia de a se aduna laolaltă și de a perpetua relațiile și valorile familiei (vedeți 29.5.4).

38.7.3

Copiii care mor înainte de naștere (copiii născuți morți sau prin pierderea sarcinii)

Părinții care trăiesc experiența morții unui copil nenăscut suferă durerea pierderii. Conducătorii, membrii familiei și frații și surorile care păstoresc oferă sprijin emoțional și spiritual.

Părinții pot hotărî dacă țin ceremonii memoriale sau la mormânt.

Părinții pot consemna informații despre copil în FamilySearch.org. Instrucțiunile se găsesc pe site.

Rânduielile din templu nu sunt necesare sau nu se înfăptuiesc pentru copiii care mor înainte de naștere. Totuși, acest lucru nu neagă posibilitatea ca un copil care s-a născut mort să poată face parte din familie în eternități. Părinții sunt încurajați să se încreadă în Domnul și să caute alinarea Sa.

38.7.4

Eutanasierea

Viața muritoare este un dar prețios de la Dumnezeu. Eutanasierea înseamnă a pune capăt, în mod deliberat, vieții unei persoane care suferă de o boală incurabilă sau se află în altă situație. Persoana care participă la eutanasiere, inclusiv prin a ajuta pe cineva să moară sinucigându-se, încalcă poruncile lui Dumnezeu și poate încălca legile locale.

Întreruperea sau refuzul măsurilor extreme de susținere a vieții în cazul unei persoane la capătul vieții nu este considerată eutanasiere (vedeți 38.7.11).

38.7.5

Infectarea cu HIV și SIDA

Membrii care sunt infectați cu HIV (virusul imunodeficienței umane) sau cei care au SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) trebuie să fie bineveniți la adunările și activitățile Bisericii. Participarea lor nu reprezintă un risc pentru sănătatea celorlalți.

38.7.6

Hipnoza

În cazul unor persoane, hipnoza poate afecta libertatea de a alege. Participarea membrilor la hipnoze în scopuri demonstrative sau de divertisment este descurajată.

Folosirea hipnozei pentru tratarea bolilor sau tulburărilor mintale trebuie hotărâtă consultând medici specialiști.

38.7.7

Persoanele al căror sex la naștere nu este clar

În situații extrem de rare, un copil se naște cu organe genitale care nu sunt clar masculine sau feminine (ambiguitate genitală, ambiguitate sexuală sau intersexualitate). Este posibil ca părinții sau altcineva să ia hotărâri pentru a stabili sexul copilului lor sub îndrumarea medicilor specialiști. Hotărârile privind intervenția medicală sau chirurgicală sunt, deseori, luate în perioada postnatală. Totuși, acestea pot fi întârziate dacă nu sunt necesare din punct de vedere medical.

Compasiunea deosebită și înțelepciunea sunt necesare când tineri sau adulți născuți cu ambiguitate sexuală trec prin conflicte emoționale provocate de hotărârile privind genul luate în perioada prunciei sau copilăriei lor și genul cu care se identifică.

Întrebările privind înregistrările calității de membru, rânduirea la preoție și rânduielile din templu pentru tineri și adulți care au fost născuți cu ambiguitate sexuală trebuie trimise Biroului Primei Președinții.

38.7.8

Practicile medicale și cele privind sănătatea

Căutarea ajutorului medical competent, exercitarea credinței și primirea binecuvântărilor preoției lucrează împreună pentru vindecare, în acord cu voia Domnului.

Membrii nu trebuie să promoveze sau să apeleze la practici medicale sau care privesc sănătatea care sunt îndoielnice din punct de vedere etic, spiritual sau legal. Membrii care au probleme de sănătate trebuie să se consulte cu medici de specialitate competenți și care au licență recunoscută în zonele în care profesează.

Pe lângă căutarea ajutorului medical competent, membrii Bisericii sunt încurajați să urmeze îndemnul scriptural din Iacov 5:14: „Să cheme pe prezbiterii Bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului”. Binecuvântările preoției de vindecare sunt date de cei care dețin oficiul preoției necesar. Acestea sunt date la cerere și fără plată (vedeți 18.13).

Membrii Bisericii sunt descurajați să caute vindecarea miraculoasă sau supranaturală de o persoană sau un grup care pretinde că are metode speciale de a accesa puterea de vindecare fără rugăciune și binecuvântările preoției înfăptuite corespunzător. Aceste practici sunt deseori numite „vindecare energetică”. Sunt folosite și alte denumiri. Astfel de promisiuni de vindecare sunt oferite, deseori, contra cost.

38.7.9

Marijuana folosită în scopuri medicale

Biserica se opune folosirii marijuanei în scopuri care nu sunt medicale. Vedeți 38.7.14.

Totuși, marijuana poate fi folosită în scopuri medicale când se îndeplinesc următoarele condiții:

• un medic cu licență sau un alt furnizor de servicii medicale aprobat legal hotărăște că utilizare este necesară din motive medicale;

• persoana respectă doza și modul de administrare indicate de medic sau alt furnizor de servicii medicale autorizat. Biserica nu aprobă inhalarea de marijuana dacă nu a fost autorizată de furnizorul de servicii medicale pe baza necesității medicale.

Biserica nu aprobă fumarea marijuanei, nici în scopuri medicale.

38.7.10

Donarea și transplantul de organe și țesuturi

Donarea de organe și țesuturi este un gest altruist care, adesea, duce la beneficii mari pentru cei cu probleme de sănătate.

O persoană în viață trebuie să ia hotărârea de a dona un organ unei alte persoane sau de a primi un organ donat pe baza sfatului medical competent și în urma analizării situației cu rugăciune.

Hotărârea de a autoriza transplantul de organe și țesuturi de la o persoană decedată este luată de persoana respectivă sau de familia sa.

38.7.11

Prelungirea vieții (inclusiv cu sisteme de menținere în viață)

Când se confruntă cu boli foarte grave, membrii trebuie să-și exercite credința în Domnul și să caute ajutor medical competent. Totuși, când moartea este inevitabilă, ea trebuie văzută ca o binecuvântare și ca parte menită a existenței eterne (vedeți 2 Nefi 9:6; Alma 42:8).

Membrii nu trebuie să se simtă obligați să prelungească viața muritoare prin mijloace extreme. Astfel de hotărâri sunt cel mai bine luate de persoana respectivă, dacă este posibil, sau de membrii familiei. Ei trebuie să caute sfat medical competent și îndrumare divină prin rugăciune.

Conducătorii oferă sprijin celor care hotărăsc să oprească sau nu aparatele de menținere în viață în cazul unui membru al familiei.

38.7.12

Grupurile de autocunoaștere

Multe grupuri private și organizații comerciale au programe care pretind că îmbunătățesc autocunoașterea, stima de sine, spiritualitatea sau relațiile de familie. Aceste grupuri promit adesea soluții rapide pentru probleme care, de regulă, necesită timp, rugăciune și efort personal pentru a fi rezolvate. Deși este posibil ca participanții să aibă parte de alinare sau bucurie temporare, problemele vechi revin adesea, ducând la dezamăgire și disperare mai mari.

Unele dintre aceste grupuri pretind sau dau de înțeles că Biserica sau anume autorități generale susțin acele programe. Aceste afirmații nu sunt adevărate.

Membrii Bisericii sunt avertizați că unele dintre aceste grupuri încurajează concepte și folosesc metode care pot dăuna. Multe dintre aceste grupuri percep taxe exorbitante și încurajează participarea pe termen lung. Unele combină concepte lumești cu principii ale Evangheliei în moduri care pot submina spiritualitatea și credința.

Conducătorii Bisericii nu vor plăti, promova sau susține asemenea grupuri sau practici. Clădirile și dotările Bisericii nu pot fi folosite pentru aceste activități.

Membrii care au îngrijorări sociale sau emoționale se pot consulta cu conducători pentru îndrumare în identificarea surselor de ajutor care sunt în armonie cu principiile Evangheliei. Pentru mai multe informații, vedeți 22.3.4.

38.7.13

Vaccinările

Vaccinarea de către medici specialiști competenți protejează sănătatea și viața. Membrii Bisericii sunt încurajați să se protejeze pe ei, pe copiii lor și comunitățile lor prin vaccinare.

În cele din urmă, fiecărei persoane îi revine responsabilitatea de a lua hotărâri cu privire la vaccinare. Dacă membrii au îngrijorări, ei trebuie să se consulte cu medicii specialiști competenți și, de asemenea, să caute îndrumarea Duhului Sfânt.

Potențialilor misionari care nu au fost vaccinați este foarte probabil să li se limiteze desemnările la țara natală.

38.7.14

Cuvântul de înțelepciune și practicile sănătoase

Cuvântul de înțelepciune este o poruncă a lui Dumnezeu. El l-a revelat în folosul fizic și spiritual al copiilor Săi. Profeții au clarificat faptul că învățăturile din Doctrină și legăminte 89 includ abstinența de la tutun, băuturi tari (alcool) și băuturi fierbinți (ceai și cafea).

Profeții i-au învățat, de asemenea, pe membri să evite substanțele care sunt dăunătoare, nelegale sau produc dependență sau care afectează judecata.

Există și alte substanțe și practici dăunătoare care nu sunt specificate în Cuvântul de înțelepciune sau de conducătorii Bisericii. Membrii trebuie să-și folosească înțelepciunea și judecata însoțită de rugăciune pentru a face alegeri care să promoveze sănătatea fizică, spirituală și emoțională.

Apostolul Pavel a declarat: „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19-20).

Domnul promite binecuvântări spirituale și temporale celor care se supun Cuvântului de înțelepciune și îndrumării profeților în viață (vedeți Doctrină și legăminte 89:18-21).

38.8

Reguli administrative

38.8.1

Adopția și luarea în plasament

Adoptarea copiilor și luarea în plasament pot binecuvânta copii și familii. Familii iubitoare și eterne pot fi create prin adopție. Indiferent dacă respectivii copii vin într-o familie prin adopție sau naștere, ei sunt o binecuvântare la fel de prețioasă.

Membrii care caută să adopte copii sau să ia copii în plasament trebuie să se supună tuturor legilor în vigoare ale țărilor și guvernelor implicate.

Biserica nu facilitează adopții. Dar, în Statele Unite și Canada, conducătorii pot recomanda membrilor Family Services (Serviciile pentru familie) drept resursă pentru consultare. Pentru informații de contact, vedeți 31.3.6.

Pentru informații despre viitori părinți necăsătoriți, vedeți 38.6.19.

Pentru mai multe informații, vedeți „Adoption (Adopție)” (Gospel Topics, topics.ChurchofJesusChrist.org).

38.8.2

Frauda prin afinitate

Frauda prin afinitate are loc când o persoană profită de buna-credință sau încrederea altcuiva pentru a o defrauda. Aceasta se poate întâmpla când ambele persoane fac parte din același grup, cum ar fi Biserica. Se poate întâmpla, de asemenea, folosindu-se în mod abuziv o poziție de prietenie sau de încredere, cum ar fi o chemare în cadrul Bisericii sau o relație de familie. Frauda prin afinitate este, de obicei, pentru câștig financiar.

Membrii Bisericii trebuie să fie cinstiți în ceea ce fac și să acționeze dând dovadă de integritate. Frauda prin afinitate este o trădare rușinoasă a bunei-credințe și încrederii. Autorii săi pot fi urmăriți penal. Membrii Bisericii care comit fraudă prin afinitate pot, de asemenea, să aibă parte de restricții privind calitatea de membru sau de retragerea acesteia. Pentru îndrumări legate de consiliile privind calitatea de membru pentru fapte ilicite, vedeți 32.6.1.3 și 32.6.2.3.

Membrii nu pot să spună sau să dea de înțeles că afacerile lor sunt sponsorizate sau susținute de Biserică sau de conducătorii ei sau că reprezintă Biserica sau pe conducătorii ei.

38.8.3

Materialele audio-vizuale

Materialele audio-vizuale pot ajuta la invitarea Spiritului și la îmbunătățirea predării Evangheliei în cadrul orelor și adunărilor Bisericii. Printre aceste materiale se numără prezentări video, fotografii sau ilustrații și înregistrări muzicale. Folosirea acestor materiale nu trebuie să devină niciodată o distragere sau obiectivul principal al orei sau adunării.

Membrii nu pot să folosească materialele audio-vizuale în cadrul adunărilor de împărtășanie sau al sesiunii generale a conferinței de țăruș. Dar, muzică înregistrată poate fi folosită în cadrul acestor adunări, dacă este necesar, pentru a acompania imnuri.

Membrii trebuie să se supună tuturor legilor privind drepturile de autor când folosesc materialele audio-vizuale (vedeți 38.8.11). Ei trebuie să folosească doar materiale care sunt în armonie cu Evanghelia și care ajută la invitarea Spiritului.

38.8.4

Autografele și fotografierea autorităților generale, oficianților generali și autorităților zonei-Cei Șaptezeci

Membrii Bisericii nu trebuie să ceară autografe autorităților generale, oficianților generali sau autorităților zonei-Cei Șaptezeci. Nici nu trebuie să roage acești conducători să le semneze în scripturi, în cărțile de imnuri sau pe programe. Acest lucru nu este potrivit chemării lor sacre și perturbă spiritul adunărilor. Le poate, de asemenea, împiedica să salute alți membri.

Membrii nu pot să facă, în capelă, fotografii cu autorități generale, oficianți generali sau cu autorități ale zonei-Cei Șaptezeci.

38.8.5

Firmele

Casele de întruniri și celelalte dotări materiale ale Bisericii, adunările și clasele Bisericii, site-urile și canalele de comunicare ale Bisericii pe rețelele de socializare nu pot fi folosite pentru promovarea vreunei companii sau entități care nu aparține Bisericii.

Liste cu grupuri din cadrul Bisericii sau alte informații despre membri nu pot fi date niciunei firme sau entități care nu aparține Bisericii. Printre acestea se numără (dar nu se limitează doar la acestea) cele care promovează întâlniri, educație și ocazii privind locuri de muncă. Vedeți 38.8.31.

38.8.6

Angajații Bisericii

Angajații Bisericii trebuie să trăiască în permanență potrivit standardelor Bisericii și să le respecte tot timpul. Ei trebuie, de asemenea, să se supună legislației muncii locale.

Pentru a începe sau a continua să fie angajați ai Bisericii, membrii trebuie să fie demni de o recomandare pentru templu. Periodic, reprezentanți ai Departamentului Resurse Umane al Bisericii vor contacta președinții de țăruși sau episcopii pentru a verifica demnitatea de a intra în templu a actualilor sau potențialilor angajați ai Bisericii. Conducătorii trebuie să răspundă prompt.

38.8.7

Revistele Bisericii

Revistele Bisericii includ:

• Prietenul, pentru copii;

• Pentru întărirea tineretului, pentru tineri;

• Liahona, pentru adulți.

Prima Președinție încurajează toți membrii Bisericii să citească revistele Bisericii. Revistele pot ajuta membrii să învețe Evanghelia lui Isus Hristos, să studieze învățăturile profeților în viață, să simtă că au o legătură cu familia Bisericii din întreaga lume, să înfrunte provocările cu credință și să se apropie de Dumnezeu.

Conducătorii ajută membrii să aibă acces la reviste în următoarele moduri:

• ajută membrii să se aboneze la revistele tipărite și să-și înnoiască abonamentele;

• arată membrilor cum să acceseze conținutul revistelor pe ChurchofJesusChrist.org, în aplicația Biblioteca Evangheliei și în aplicația Trăind conform Evangheliei. Acest conținut digital este gratuit;

• la scurt timp după ce membrii noi sunt botezați, le arată cum să acceseze revistele Bisericii în format digital. Dacă preferă o revistă tipărită, le oferă un abonament pentru un an, folosind fonduri din bugetul unității;

• asigură abonamente continue tuturor copiilor și tinerilor care participă la adunările Bisericii fără un părinte sau tutore. Folosesc fonduri din bugetul unității.

Episcopii pot chema un reprezentant pentru reviste care să-i ajute pe membri să acceseze revistele. Sau îl pot desemna pe secretarul executiv al episcopiei să ofere sprijin (vedeți 7.3).

Reprezentantul pentru reviste sau secretarul executiv poate ajuta, de asemenea, în a aduna de la membrii locali experiențe și mărturii care să promoveze credința, pe care să le împărtășească revistelor.

Abonamentele la revistele tipărite sunt disponibile pe store.ChurchofJesusChrist.org, la Departamentul Asistență Globală și la magazinele cu amănuntul ale Centrului de distribuire. În unele zone, unitățile fac comenzi în numele membrilor lor și le distribuie revistele la casa lor de întruniri. Pentru mai multe informații, contactați Departamentul Asistență Globală sau un magazin al unui centru de distribuire.

38.8.8

Denumirea, logotipul și simbolul Bisericii

Logotipul și simbolul Bisericii

Denumirea, logotipul și simbolul Bisericii sunt identificatori cheie ai Bisericii. Acestea sunt mărci înregistrate sau în alt mod protejate de lege în întreaga lume. Acestea sunt folosite pentru identificarea documentelor, știrilor și evenimentelor oficiale ale Bisericii.

Identificatorii cheie ai Bisericii trebuie folosiți doar potrivit îndrumărilor oferite mai jos.

Denumirea scrisă a Bisericii. Unitățile locale pot folosi denumirea scrisă a Bisericii (nu logotipul sau simbolul) când sunt îndeplinite/întrunite toate condițiile de mai jos:

• activitatea sau funcția cu care este asociată denumirea este sponsorizată oficial de unitate (de exemplu, programul unei adunări de împărtășanie);

• denumirea unității locale este folosită înaintea denumirii Bisericii (de exemplu, Ramura Campo Rosa a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă);

• tipul caracterelor nu copiază sau nu se aseamănă cu logotipul oficial al Bisericii.

Logotipul și simbolul . Logotipul și simbolul Bisericii (vedeți ilustrația de mai sus) pot fi folosite doar după cum este aprobat de Prima Președinție și de Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Acestea nu pot fi folosite ca elemente decorative. Nici nu pot fi folosite în vreun scop personal, comercial sau promoțional.

Întrebările pot fi adresate la:

Intellectual Property Office

50 East North Temple Street

Salt Lake City, UT 84150-0005

Telefon: [phone] sau 1-800-453-3860, interior 2-3959

Fax: [phone]

E-mail: [e-mail]

38.8.9

Comunicările către președinții de țăruși și episcopi din partea angajaților și voluntarilor Bisericii

Când angajații și voluntarii Bisericii trebuie să contacteze un președinte de țăruș sau un episcop, ei trimit comunicarea către secretarul executiv al conducătorului, cu excepția cazului în care chestiunea este foarte urgentă sau confidențială. Acest lucru permite președinților de țăruși și episcopilor să se concentreze asupra numeroaselor responsabilități pe care doar ei le pot îndeplini.

Printre angajații și voluntarii Bisericii se numără reprezentanți ai tuturor departamentelor Bisericii, programelor de educație și școlilor, operațiunilor de bunăstare și bizuire pe forțele proprii și firmelor afiliate Bisericii.

Când un secretar executiv nu este chemat sau nu îndeplinește toate responsabilitățile, conducătorul poate fi contactat direct.

38.8.10

Calculatoarele

Calculatoarele și software-ul folosite în casele de întruniri ale Bisericii sunt oferite și gestionate de sediul central al Bisericii sau de biroul zonal. Conducătorii și membrii folosesc aceste resurse pentru a susține scopurile Bisericii, inclusiv munca de întocmire a istoriei familiei.

Pentru tot software-ul de pe aceste calculatoare, Biserica trebuie să aibă licențele corespunzătoare.

Președintele de țăruș supraveghează unde sunt puse și cum sunt folosite calculatoarele în cadrul țărușului, inclusiv cele din centrele FamilySearch. Specialistul tehnic la nivel de țăruș se asigură că ele sunt actualizate și menținute în mod corespunzător, așa cum este prezentat în 33.10.

38.8.11

Materialele cu drepturi de autor

Drepturile de autor sunt o protecție oferită de lege creatorilor lucrărilor originale, pentru care au statut de autor, exprimate într-o formă tangibilă (inclusiv formatul digital), în care sunt incluse:

• lucrările literare, muzicale, dramaturgice și coregrafice;

• lucrările de artă, de fotografie și de sculptură;

• lucrările audio și audio-vizuale (cum ar fi filmele și prezentările video, CD-urile și DVD-urile);

• programele sau jocurile pe calculator;

• Internetul și alte baze de date.

Legile privind lucrările de creație și permisiunea de a fi folosite diferă în funcție de țară. Regulile Bisericii prezentate în această secțiune sunt în acord cu tratatele internaționale care sunt puse în practică în majoritatea țărilor. Pentru simplitate, această secțiune se referă la drepturile creatorului folosind expresia „drepturi de autor”. Totuși, unele dintre aceste drepturi pot fi cunoscute cu alte denumiri în unele țări.

Membrii Bisericii trebuie să respecte cu strictețe toate legile privind drepturile de autor. În general, doar deținătorii drepturilor de autor pot autoriza următoarele moduri de folosire a lucrării lor:

• duplicarea (copierea);

• distribuirea;

• reprezentarea în public;

• expunerea în public;

• crearea de derivate.

Folosirea vreunei lucrări în oricare dintre aceste moduri fără autorizare din partea deținătorului de drepturi de autor este împotriva regulilor Bisericii. O astfel de folosire poate fi, de asemenea, motiv ca Biserica sau utilizatorul să răspundă în fața legii.

Utilizatorul unei lucrări trebuie să presupună că aceasta este protejată de drepturi de autor. Lucrările publicate includ, de obicei, o înștiințare privind drepturile de autor, ca de exemplu „© 1959 John Doe”. (Pentru înregistrările de sunet, simbolul este ℗.) Totuși, înștiințarea privind drepturile de autor nu este necesară pentru protecția legală. În mod similar, faptul că o publicație nu mai este tipărită sau publicată pe Internet nu înseamnă că nu are drepturi de autor. Nici nu justifică duplicarea, distribuirea, interpretarea, expunerea sau producerea altor derivate ale acesteia fără permisiune.

Oficiul pentru Proprietate Intelectuală (OPI) al Bisericii ajută la procesarea cererilor de folosire a materialelor sau programelor cu drepturi de autor ale Bisericii, inclusiv ale materialelor ale căror drepturi de autor sunt deținute de Intellectual Reserve, Inc. (IRI). IRI este o corporație separată, nonprofit, care deține proprietatea intelectuală folosită de Biserică. Pentru informații despre cererile de folosire a materialelor deținute de Biserică, vedeți „Terms of Use (Condiții de utilizare)” de pe ChurchofJesusChrist.org.

Întrebările și răspunsurile de mai jos pot ajuta membrii să înțeleagă și să se supună legilor privind drepturile de autor când folosesc materiale cu drepturi de autor la Biserică și acasă. Dacă membrii au întrebări care nu-și găsesc răspunsul în aceste îndrumări, ei pot contacta IPO:

Intellectual Property Office

50 East North Temple Street

Salt Lake City, UT 84150-0005

Telefon: [phone] sau 1-800-453-3860, interior 2-3959

Fax: [phone]

E-mail: [e-mail]

Pot copia materiale ale Bisericii publicate? Cu excepția cazului în care se indică altceva, materialele Bisericii pot fi copiate pentru utilizare necomercială la Biserică, acasă și în cadrul familiei. Condițiile de utilizare care însoțesc un site al Bisericii sau o aplicație a Bisericii indică modul în care pot fi folosite materialele de pe aceste site-uri și aplicații. Nicio utilizare comercială a materialelor Bisericii nu poate avea loc fără permisiune scrisă concretă din partea OPI.

Pot copia cântece? Legi speciale privind drepturile de autor sunt valabile în cazul cântecelor. O persoană poate copia muzică din sursele de mai jos pentru utilizare necomercială la Biserică, acasă și în cadrul familiei, cu excepția cazului în care o restricție este menționată pentru imn sau cântec:

• Imnuri;

• Cântece pentru copii;

• revistele Bisericii.

Copierea cântecelor tipărite sau înregistrate fără autorizare din partea deținătorului drepturilor de autor este împotriva regulilor Bisericii.

Pot copia materiale care nu sunt proprietate a Bisericii? În general, nu. Legile privind drepturile de autor sunt valabile și pentru folosirea materialelor care sunt proprietate particulară. În general, există restricții care prezintă condițiile pe care publicul trebuie să le urmeze înainte de a copia materiale care nu aparțin Bisericii. Aceste restricții sunt, de obicei, enumerate aproape de partea de început a unei lucrări. Membrii trebuie să respecte, cu strictețe, toate legile privind drepturile de autor.

Pot să arăt produse audio-vizuale comerciale în cadrul activităților prin care Biserica își exercită funcțiile? În general, nu. Membrii Bisericii trebuie să nu încalce avertizările și restricțiile amplasate pe produsele audio-vizuale comerciale. Aici sunt incluse filme, alte prezentări video și muzică. În general, folosirea produselor audio-vizuale comerciale în cadrul activităților prin care Biserica își exercită funcțiile necesită permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.

Pot să descarc sau să copiez software de calculator și alte programe pentru a fi folosite în aspecte legate de Biserică? În general, nu. Programele de calculator și celelalte software-uri nu pot fi copiate sau descărcate, decât dacă toate licențele au fost achiziționate în mod corespunzător.

Ce permisiune este necesară pentru a prezenta producții muzicale sau teatrale? Producțiile care sunt proprietate a Bisericii sau a IRI pot fi prezentate în activitățile Bisericii fără permisiune din partea sediului central al Bisericii. Dacă o producție cu drepturi de autor nu este proprietatea Bisericii, membrii trebuie să primească permisiunea deținătorului drepturilor de autor pentru a o prezenta, pe toată sau fragmente ale acesteia, în vreo activitate a Bisericii. În general, deținătorul drepturilor de autor solicită taxe sau redevențe chiar dacă prezentările sunt realizate gratuit. Toate prezentările trebuie să aibă aprobarea conducătorilor locali ai preoției.

38.8.12

Materialele din programa de învățământ

Biserica pune la dispoziție materiale pentru a ajuta membrii să învețe Evanghelia lui Isus Hristos și să trăiască potrivit ei. Printre acestea se numără scripturile, mesajele din cadrul conferințelor generale, revistele, manualele, cărțile și alte resurse. Conducătorii încurajează membrii să folosească scripturile și alte resurse, după cum este nevoie, pentru a studia Evanghelia acasă.

Învățarea și predarea Evangheliei trebuie să se concentreze asupra Salvatorului și doctrinei Sale. Pentru a ajuta la păstrarea acestei concentrări în clasele Bisericii, conducătorii se asigură că învățătorii folosesc materiale aprobate. Pentru informații despre materialele aprobate, vedeți Instrucțiuni cu privire la programa de învățământ.

38.8.13

Registre

Membrii și conducătorii sunt încurajați să folosească registrele pentru membri puse la dispoziție de Biserică. Aceste registre sunt disponibile în Harta și directorul episcopiei de pe ChurchofJesusChrist.org și în aplicația Member Tools (Instrumente pentru membri). Ele oferă informații de contact de bază ale membrilor. Conducătorii la nivel de țăruș și de episcopie pot să vadă informații suplimentare utile pentru chemările lor. Conducătorii pot, de asemenea, să vadă aceste informații în Resursele conducătorului și ale funcționarului.

Membrii pot restricționa accesul la informațiile lor de contact digitale. Ei fac aceasta selectând niveluri de confidențialitate în profilul gospodăriei lor.

Conducătorii la nivel de țăruș și de episcopie trebuie să respecte setările privind confidențialitatea pe care le aleg membrii. Acești conducători se asigură, de asemenea, că informațiile sunt folosite doar în scopuri aprobate ale Bisericii.

Registre tipărite ale țărușului și episcopiei nu sunt, de obicei, necesare. În cazul în care conducătorii stabilesc că este o nevoie reală, registre tipărite pot fi create doar folosindu-se Harta și directorul episcopiei de pe ChurchofJesusChrist.org. Aceste registre nu includ genul, vârsta sau ziua de naștere a membrilor.

Listele cu membri nu pot fi tipărite pentru o utilizare care nu are legătură cu Biserica.

38.8.14

Îmbrăcămintea și aspectul exterior

Bărbații și femeile sunt creați după chipul lui Dumnezeu (vedeți Genesa 1:26-27; Avraam 4:27). Trupul muritor este un dar sacru.

Membrii Bisericii sunt încurajați să arate respect față de trup în alegerile lor privind îmbrăcămintea și aspectul corespunzătoare. Ceea ce este corespunzător depinde de cultură și diversele ocazii. De exemplu, pentru adunarea de împărtășanie, persoanele poartă cele mai bune haine de duminica pe care le au pentru a arăta respect față de rânduiala împărtășaniei (vedeți 18.9.3). Același principiu se aplică participării la rânduielile din templu (vedeți 27.1.5). Ucenicii lui Isus Hristos vor ști care este cea mai bună îmbrăcăminte și cel mai bun aspect pe care să le aibă.

Membrii și conducătorii nu trebuie să-i judece pe alții pe baza hainelor și aspectului. Ei trebuie să-i iubească pe toți oamenii, așa cum a poruncit Salvatorul (vedeți Matei 22:39; Ioan 13:34-35). Toți trebuie să fie bineveniți la adunările și activitățile Bisericii (vedeți 38.1.1).

Când se eliberează recomandări pentru templu și se dau chemări la nivel de episcopie și de țăruș, conducătorii țin seama de demnitate și îndrumarea Spiritului (vedeți 26.3, 30.1.1 și 31.1.1).

38.8.15

Pregătirea sau supraviețuirea duse la extrem

Biserica încurajează bizuirea pe forțele proprii. Membrii sunt încurajați să fie pregătiți spiritual și fizic pentru provocările vieții. Vedeți 22.1.

Dar conducătorii Bisericii au sfătuit împotriva pregătirii duse la extrem sau excesive pentru posibile evenimente catastrofice. Astfel de acțiuni sunt numite uneori supraviețuire dusă la extrem. Eforturile de pregătire trebuie să fie motivate de credință, nu de teamă.

Conducătorii Bisericii au sfătuit membrii să nu se îndatoreze pentru a-și face o rezervă de alimente. În schimb, membrii trebuie să-și asigure, în timp, provizii de lucruri necesare și o rezervă financiară. Vedeți 22.1.4 și „Food Storage (Rezervă de alimente)” (Gospel Topics, topics.ChurchofJesusChrist.org).

38.8.16

Ziua de post

Membrii pot posti oricând. Totuși, ei respectă, de obicei, prima zi de sabat din fiecare lună ca zi de post.

O zi de post include, de regulă, rugăciune, faptul de a nu mânca și de a nu bea timp de 24 de ore (dacă se poate din punct de vedere fizic) și faptul de a oferi un dar de post generos. Darul de post este o donație făcută pentru a ajuta pe cei aflați la nevoie (vedeți 22.2.2).

Uneori, în prima zi de sabat din lună, au loc adunări la nivelul întregii Biserici sau la nivel local. Când apare această situație, președinția țărușului stabilește o altă zi de sabat ca zi de post.

38.8.17

Jocurile de noroc și loteriile

Biserica se opune jocurilor de noroc sub orice formă și sfătuiește împotriva lor. Aici sunt incluse pariurile sportive și loteriile finanțate de stat.

38.8.18

Vorbitorii sau instructorii invitați

În cazul celor mai multe dintre adunările și activitățile Bisericii, vorbitorii și instructorii trebuie să facă parte din episcopia sau țărușul local.

Vorbitorul sau instructorul invitat este cineva care nu face parte din episcopie sau țăruș. Este nevoie de aprobarea episcopului înainte ca un vorbitor invitat să fie rugat să participe la o adunare sau activitate a unei episcopii. Este nevoie de aprobarea președintelui de țăruș pentru a ruga vorbitori invitați să participe la adunări sau activități ale țărușului.

Episcopul sau președintele de țăruș analizează cu atenție vorbitorii sau instructorii invitați. Aceasta poate include contactarea episcopului persoanei respective.

Episcopul sau președintele de țăruș se asigură că:

• prezentarea este în armonie cu doctrina Bisericii;

• prezentarea nu include subiecte speculative (subiectele trebuie să fie în concordanță cu cele abordate în cadrul conferinței generale);

• vorbitorii sau instructorii invitați nu sunt plătiți, nu recrutează participanți și nu solicită cumpărători sau clienți;

• cheltuielile de călătorie ale persoanei respective nu sunt plătite nici din bugetul unității locale, nici din contribuții particulare;

• prezentările respectă îndrumările privind folosirea clădirilor și dotărilor Bisericii (vedeți 35.5).

38.8.19

Imigrare

Membrii care rămân în țara lor natală au adesea ocazii de a clădi și întări Biserica acolo. Dar, imigrarea într-o altă țară este o alegere personală.

Membrii care se mută într-o altă țară trebuie să se supună tuturor legilor în vigoare (vedeți Doctrină și legăminte 58:21).

Misionarii nu se pot oferi să finanțeze imigrarea altora. Nici nu le pot cere părinților, rudelor lor sau altora să facă acest lucru.

Biserica nu finanțează imigrarea prin intermediul locurilor de muncă în cadrul Bisericii.

Membrii Bisericii își oferă timpul, talentele și prietenia pentru a primi cu căldură imigranții și refugiații ca membri ai comunităților lor (vedeți Matei 25:35; vedeți, de asemenea, 38.8.35 din acest manual).

38.8.20

Internetul

38.8.20.1

Resursele oficiale ale Bisericii pe Internet

Biserica întreține site-uri oficiale, bloguri și conturi pe rețele de socializare. Aceste resurse sunt identificate, în mod clar, ca fiind oficiale prin folosirea logotipului sau simbolului Bisericii (vedeți 38.8.8). Ele respectă, de asemenea, cerințele legale și regulile Bisericii privind proprietatea intelectuală și confidențialitatea informațiilor.

38.8.20.2

Folosirea Internetului de către membri în chemările din cadrul Bisericii

Membrii nu pot crea site-uri, bloguri sau conturi pe rețele de socializare în numele Bisericii sau pentru a reprezenta, oficial, Biserica și punctele de vedere, doctrina, regulile și procedurile acesteia. Dar, ei pot crea site-uri, bloguri sau conturi pe rețele de socializare pentru a-i ajuta în chemările lor. Când fac aceasta, membrii trebuie să se supună îndrumărilor de mai jos:

• crearea unui site, unui blog sau unui cont pe rețele de socializare trebuie mai întâi aprobată de președintele de țăruș (pentru resurse ale țărușului) sau de episcop (pentru resurse ale episcopiei);

• logotipul sau simbolul Bisericii nu poate fi folosit sau copiat (vedeți 38.8.8);

• resursa online trebuie să aibă un scop și un obiectiv și să fie denumită în acord cu acestea. Denumirea poate să includă denumirea unei episcopii sau unui țăruș. Dar nu poate include denumirea oficială a Bisericii;

• membrii nu pot să afirme sau să dea de înțeles că imaginile, conținutul sau celelalte materiale de pe resursa lor online sunt finanțate sau susținute de Biserică sau că reprezintă oficial Biserica în vreun fel. În schimb, trebuie inclusă o clauză de delimitare care să precizeze că aceasta nu este un produs oficial, finanțat de Biserică;

• tot conținutul trebuie să fie relevant pentru publicul țintă și trebuie moderat în mod activ;

• resursa online trebuie să includă informații de contact;

• mai mulți administratori, nu doar unul singur, răspund de resursa online. Acest lucru asigură continuitate când chemarea sau însărcinarea cuiva se schimbă. De asemenea, evită situația în care o singură persoană este copleșită de actualizarea și monitorizarea resursei;

• lucrările de artă, prezentările video, cântecele și celelalte materiale care aparțin Bisericii nu pot fi publicate, decât dacă utilizarea este autorizată, în mod clar, pe pagina Condiții de utilizare a unui site oficial al Bisericii sau de către Oficiul pentru Proprietate Intelectuală al Bisericii. Conținutul cu drepturi de autor din alte surse nu poate fi folosit până când deținătorul conținutului nu și-a dat mai întâi permisiunea scrisă. Pentru mai multe informații privind folosirea materialului cu drepturi de autor, vedeți 38.8.11;

• când folosesc imagini, prezentări video sau informații personale, este nevoie de consimțământul deținătorului conținutului sau al persoanelor implicate. Consimțământul poate fi obținut printr-un formular pentru primirea drepturilor de utilizare din partea deținătorului drepturilor de autor, un anunț public, un semn publicat pentru un eveniment concret sau prin permisiunea scrisă, când este nevoie. Trebuie urmate legile țării privind confidențialitatea;

• resursele online nu pot copia instrumente și funcții care sunt deja pe ChurchofJesusChrist.org, în Member Tools (Instrumente pentru membri) sau în alte resurse ale Bisericii;

• conducătorii și misionarii trebuie să se coordoneze pentru a preveni comunicare dublă;

• resursele online trebuie scoase din folosință când nu mai sunt necesare. Elemente media importante (cum ar fi fotografii și prezentări video) trebuie păstrate în istoricul episcopiei sau al țărușului.

Pentru îndrumări suplimentare, vedeți internet.ChurchofJesusChrist.org.

38.8.20.3

Folosirea personală a Internetului și a rețelelor de socializare

Internetul și rețelele de socializare au multe utilizări pozitive. Printre acestea, sunt ocazii de a împărtăși mărturii despre Salvator și Evanghelia Sa restaurată. Blogurile, rețelele de socializare și alte mijloace tehnice de pe Internet permit membrilor să promoveze mesajele de pace, speranță și bucurie care însoțesc credința în Hristos.

Membrii sunt încurajați să împărtășească conținut înălțător. Ei trebuie, de asemenea, să exemplifice politețea în toate interacțiunile online, inclusiv pe rețelele de socializare. Ei trebuie să evite cearta (vedeți 3 Nefi 11:29-30; Doctrină și legăminte 136:23).

Membrii trebuie să evite toate declarațiile care implică prejudecăți față de alții (vedeți 38.6.14). Ei se străduiesc să fie asemănători lui Hristos, în orice moment, față de ceilalți, inclusiv online, și dau dovadă de un respect sincer față de toți copiii lui Dumnezeu.

Membrii nu trebuie să folosească un limbaj sau imagini online amenințătoare, intimidante, degradante, violente sau abuzive în orice alt mod. În cazul în care apar amenințări online cu acte ilegale, trebuie contactate imediat autoritățile de aplicare a legii.

Membrii nu pot să dea de înțeles că mesajele lor reprezintă sau sunt susținute de Biserică.

38.8.21

Echipamentul pentru Internet, cel pentru transmisiuni prin satelit și cel video

Echipamentul pentru Internet, cel pentru transmisiuni prin satelit și echipamentul video ale Bisericii pot fi folosite numai în scopuri necomerciale ale Bisericii. Orice folosire trebuie autorizată de președinția țărușului sau de episcopat.

Acest echipament nu poate fi folosit pentru a accesa sau a se înregistra programe care nu sunt finanțate de Biserică. Nici resursele Bisericii, cum ar fi conexiunile la Internet, nu pot fi folosite pentru accesarea sau înregistrarea unor astfel de programe.

Doar persoanele instruite să folosească echipamentul pot face acest lucru. Acesta trebuie să fie încuiat când nu este folosit. Echipamentul nu poate fi scos din clădire pentru a fi folosit în scop personal.

38.8.22

Legile țării

Membrii trebuie să se supună, să cinstească și să susțină legile din orice țară în care trăiesc sau călătoresc (vedeți Doctrină și legăminte 58:21-22; Articolele de credință 1:12). Aceasta include legile care interzic prozelitismul.

38.8.23

Consiliere juridică pentru aspecte privind Biserica

Când există probleme ale Biserici care necesită ajutor juridic, conducătorii trebuie să contacteze consilierul juridic al Bisericii. În Statele Unite și Canada, președintele de țăruș contactează Biroul Consilierului Juridic General al Bisericii:

1-800-453-3860, interior 2-6301

1-801-240-6301

În afara Statelor Unite și Canadei, președintele de țăruș contactează consilierul juridic zonal din cadrul biroului zonal.

38.8.23.1

Implicarea în proceduri juridice sau documentele care le privesc

Conducătorii din Biserică nu trebuie să se implice în cazuri civile sau penale ale membrilor din unitățile lor fără a se consulta întâi cu respectivul consilier juridic al Bisericii. Aceeași regulă este valabilă și în ceea ce privește vorbitul cu avocați sau personal din tribunale sau faptul de a le scrie acestora, inclusiv prin e-mail.

Conducătorii trebuie să se sfătuiască alături de consilierul juridic al Bisericii dacă, în calitatea pe care o au în cadrul Bisericii, ei:

• consideră că trebuie să depună mărturie sau să comunice într-o problemă juridică;

• li se cere prin procedură juridică să depună mărturie sau să comunice într-o problemă judiciară;

• li se cere oficial să furnizeze dovezi;

• li se cere să furnizeze voluntar documente sau informații;

• li se cere să comunice cu avocați sau autorități civile despre proceduri juridice, inclusiv audierile pentru condamnare sau eliberare condiționată.

Oricât de bine intenționați sunt conducătorii Bisericii, informațiile împărtășite de ei în proceduri juridice pot fi interpretate greșit și pot dăuna. Împărtășirea acestora poate dăuna în special victimelor și familiilor lor. Urmarea regulilor Bisericii împiedică, de asemenea, implicarea, în mod greșit, a Bisericii în probleme juridice.

38.8.23.2

Mărturia în procedurile juridice

Conducătorii din Biserică nu sunt autorizați să depună mărturie în numele Bisericii în nicio procedură juridică fără a avea întâi aprobarea Biroului Consilierului Juridic General. Această regulă se aplică și audierilor pentru condamnare sau eliberare condiționată. Conducătorii Bisericii nu pot furniza dovezi verbale sau scrise în calitatea lor de conducători fără a avea această aprobare.

Conducătorii nu pot să sugereze sau să dea de înțeles că mărturia pe care o depun într-o procedură juridică reprezintă poziția Bisericii.

Conducătorii nu trebuie să influențeze mărturia unui martor în nicio procedură juridică.

Informațiile de contact ale consilierului juridic al Bisericii sunt oferite în 38.8.23.

38.8.24

Utilizarea cutiei poștale

În multe țări, este o încălcare a reglementărilor privind serviciile poștale să pui în sau pe cutiile poștale ale rezidenților orice material netimbrat. Această restricție este valabilă pentru orice materiale care au legătură cu Biserica, de exemplu fluturași, buletine informative sau anunțuri. Conducătorii Bisericii trebuie să instruiască membrii și misionarii să nu pună articole în sau pe cutiile poștale.

38.8.25

Comunicarea membrilor cu sediul central al Bisericii

Membri ai Bisericii sunt descurajați să sune, să trimită e-mailuri sau să trimită scrisori autorităților generale în legătură cu întrebări doctrinare, probleme personale sau alte cerințe. A răspunde personal ar face ca autorităților generale să le fie greu să-și îndeplinească îndatoririle. Când caută îndrumare spirituală, membrii sunt încurajați să se adreseze conducătorilor lor locali, inclusiv președintei Societății de Alinare sau președintelui cvorumului vârstnicilor (vedeți 31.3).

În majoritatea situațiilor, corespondența de la membri către autoritățile generale va fi trimisă înapoi conducătorilor locali. Președintele de țăruș care are nevoie de clarificări despre aspecte doctrinare sau alte aspecte privind Biserica pot scrie Primei Președinții în numele membrilor.

38.8.26

Locurile de muncă ale membrilor

Membrii Bisericii trebuie să caute locuri de muncă ce sunt în acord cu principiile Evangheliei și în legătură cu care, având conștiința curată, pot cere binecuvântările Domnului. Aceasta este o chestiune personală care, în cele din urmă, este lăsată la latitudinea membrului și trebuie analizată cu ajutorul rugăciunii.

38.8.27

Membrii cu dizabilități

Conducătorii și membrii sunt încurajați să se îngrijească de nevoile tuturor celor care trăiesc în unitățile lor. Membrii cu dizabilități sunt prețuiți și pot contribui în moduri însemnate. Dizabilitățile pot fi intelectuale, sociale, emoționale sau fizice.

Membrii Bisericii sunt încurajați să urmeze exemplul Salvatorului de a oferi speranță și de a da dovadă de înțelegere și dragoste față de cei cu dizabilități. Conducătorii trebuie să ajungă să-i cunoască pe cei cu dizabilități și să arate interes și preocupare sincere față de ei.

Conducătorii identifică, de asemenea, membrii care este posibil să aibă nevoie de sprijin suplimentar deoarece un părinte, o soție, un soț, un copil sau un frate ori o soră are o dizabilitate. Îngrijirea unui membru al familiei care are o dizabilitate poate aduce satisfacție sau poate fi însoțită de greutăți.

Conducătorii îi caută, de asemenea, pe membrii cu dizabilități care locuiesc în cămine sau alte clădiri departe de membrii familiei și îi păstoresc.

38.8.27.1

Mărirea conștientizării și înțelegerii

Conducătorii, învățătorii și alți membri caută să înțeleagă fiecare persoană care are o dizabilitate, precum și punctele ei forte și nevoile. Ei își pot mări înțelegerea vorbind cu persoana respectivă și cu membrii familiei acesteia. Resurse sunt disponibile la disability.ChurchofJesusChrist.org.

38.8.27.2

Acordarea asistenței

Conducătorii evaluează nevoile celor cu dizabilități și ale îngrijitorilor unor astfel de persoane. Acești conducători stabilesc modul în care resursele episcopiei sau țărușului pot fi folosite pentru a ajuta la împlinirea nevoilor în mod corespunzător. Conducătorii încurajează membrii să ofere ajutor și să comunice dând dovadă de dragoste și prietenie.

Episcopatul sau președinția țărușului poate chema un specialist pe probleme de dizabilități la nivel de episcopie sau țăruș care să ajute persoane, familii, învățători și alți conducători (vedeți 38.8.27.9).

Conducătorii pot, de asemenea, să identifice resurse corespunzătoare în comunitate care i-ar putea ajuta pe cei cu dizabilități și pe familiile lor.

Pentru mai multe informații despre a acorda asistență persoanelor care au dizabilități, vedeți disability.ChurchofJesusChrist.org. Conducătorii pot contacta, de asemenea, Servicii pentru familie (acolo unde este pus la dispoziție; pentru informații de contact, vedeți 31.3.6).

Conducătorii și membrii nu trebuie să încerce să explice de ce are cineva o dizabilitate sau de ce o familie are un copil cu o dizabilitate. Ei nu trebuie să sugereze că o dizabilitate este o pedeapsă de la Dumnezeu (vedeți Ioan 9:2-3) sau un privilegiu special.

38.8.27.3

Oferirea rânduielilor

Vedeți 38.2.4.

38.8.27.4

Oferirea de ocazii de a sluji și a participa

Mulți membri cu dizabilități pot sluji în aproape orice însărcinare în cadrul Bisericii. Conducătorii iau în considerare, cu ajutorul rugăciunii, îndemânările, circumstanțele și dorințele fiecărei persoane și, apoi, oferă ocazii corespunzătoare de a sluji. Conducătorii se consultă, de asemenea, cu persoana și cu membrii familiei ei. Ei iau în considerare efectele unei chemări în cadrul Bisericii asupra persoanei și a familiei sau îngrijitorului ei. (Vedeți Doctrină și legăminte 46:15.)

Când iau în considerare însărcinări sau chemări în cadrul Bisericii pentru îngrijitorii persoanelor cu dizabilități, conducătorii evaluează, cu atenție, circumstanțele îngrijitorilor.

Conducătorii și învățătorii trebuie să implice, pe cât posibil, membrii cu dizabilități în adunări, clase și activități. Lecțiile, cuvântările și metodele de predare trebuie adaptate pentru a împlini nevoile fiecărei persoane. Pentru informații privind adaptarea lecțiilor, vedeți disability.ChurchofJesusChrist.org.

Episcopatul poate invita un membru al episcopiei să ajute o persoană cu o dizabilitate în timpul unei adunări sau activități. În cazul unei clase care include un membru cu dizabilități, episcopatul poate chema mai mulți învățători. Învățătorii lucrează laolaltă pentru a împlini nevoile tuturor membrilor clasei.

Dacă o persoană nu poate participa la o adunare, clasă sau activitate, conducătorii și învățătorii se pot consulta cu membrul respectiv și cu familia sa în legătură cu modul de a împlini nevoile membrului. Președintele de țăruș sau episcopul poate aproba organizarea de clase sau programe speciale pentru membrii cu dizabilități (vedeți 38.8.27.5). Dacă o persoană nu are capacitatea de a fi prezentă la adunările Bisericii, conducătorii și învățătorii îi pot pune la dispoziție materiale pentru lecții, înregistrări sau transmisiuni.

Transmisiunea evenimentelor, inclusiv a adunărilor de împărtășanie sau a funeraliilor, este doar pentru cei care nu pot participa fizic (vedeți 29.7). Pentru mai multe informații privind luarea din împărtășanie, vedeți 18.9.3.

Conducătorii încurajează deținătorii preoției care au dizabilități să participe la rânduieli, când este potrivit. Începând cu luna ianuarie a anului în care împlinesc 12 ani, deținătorii preoției și tinerele fete care au fost botezați/botezate și confirmați/confirmate și care sunt demni/demne pot fi botezați/botezate și confirmați/confirmate în templu pentru cei morți. Pentru îndrumări privind membri cu dizabilități care își primesc rânduielile din templu, vedeți 27.2.1.3 și 27.3.1.2.

38.8.27.5

Organizarea de clase, programe sau unități speciale

Membrii care au dizabilități sau nevoi speciale sunt încurajați să frecventeze adunările de duminica în episcopiile lor, cu excepția cazului în care locuiesc într-un centru de îngrijire sau fac parte dintr-un program de tratament rezidențial în care sunt organizate programe ale Bisericii (vedeți 37.6).

Unități și grupuri. Pot fi create episcopii sau ramuri pentru membri cu nevoi unice, cum ar fi cei care sunt surzi și folosesc limbajul semnelor (vedeți 37.1). Aprobarea este dată doar de Prima Președinție.

O episcopie poate fi rugată să găzduiască un grup pentru cei cu dizabilități, cum ar fi cei care folosesc limbajul semnelor. Pentru informații privind înregistrările calității de membru ale celor care frecventează astfel de unități sau grupuri, vedeți 33.6.11.

Membrii surzi care nu locuiesc la o distanță rezonabilă față de o unitate pentru surzi pot să frecventeze una online. Ei trebuie să obțină permisiune din partea conducătorilor acelei unități. Conducătorii episcopiei locale se asigură că membrii surzi au parte de grijă și li se oferă ocazia să ia din împărtășanie cu regularitate.

Clase. Membrii cu dizabilități participă la clasele Școlii de duminica alături de membrii episcopiei lor. Dar, când este necesar să se împlinească nevoile membrilor adulți sau tineri cu dizabilități similare, o episcopie sau un țăruș poate să organizeze clase speciale ale Școlii de duminica (vedeți 13.3.2).

Programe de activități pentru persoane cu dizabilități. Când este nevoie să împlinească nevoile membrilor adulți cu dizabilități intelectuale, o episcopie, un grup de episcopii, un țăruș sau un grup de țăruși poate organiza un program de activități pentru persoane cu dizabilități. Acest program completează păstorirea, adunările de duminica ale Bisericii și activitățile din unitatea locală.

Un program de activități pentru persoane cu dizabilități slujește, de obicei, persoanelor în vârstă de cel puțin 18 ani. Trebuie depuse toate eforturile pentru a integra membrii cu vârsta mai mică de 18 ani în episcopiile și țărușii lor. În situații neobișnuite, conducătorii pot desfășura activități suplimentare pentru tineri începând cu anul în care ei împlinesc 12 ani.

Când mai multe episcopii iau parte la un program de activități pentru persoane cu dizabilități, președintele de țăruș desemnează un episcop responsabil să o supravegheze. Când participă mai mulți țăruși, președinția zonei desemnează un președinte de țăruș responsabil să o supravegheze.

Episcopul responsabil sau președintele de țăruș responsabil se consultă cu ceilalți episcopi sau președinți de țăruși participanți pentru a stabili cum vor fi finanțate aceste programe.

Conducători ai activităților pentru persoane cu dizabilități. Membri adulți pot fi chemați în calitate de conducători ai activităților pentru persoane cu dizabilități. Acești conducători planifică și desfășoară programul de activități pentru persoane cu dizabilități. Ei se consultă cu specialiștii în probleme legate de dizabilități la nivel de episcopie și de țăruș (vedeți 38.8.27.9) pentru a invita membrii cu dizabilități să participe. Ei se sfătuiesc împreună despre cum să împlinească nevoile acelor membri.

Conducătorii activităților pentru persoane cu dizabilități sunt chemați și puși deoparte sub îndrumarea episcopului responsabil sau președintelui de țăruș responsabil. Președintele de țăruș poate, de asemenea, desemna un înalt consilier pentru a ajuta cu această lucrare.

Conducătorii care slujesc celor cu dizabilități de orice vârstă participă la instruirea de pe ProtectingChildren.ChurchofJesusChrist.org. Pentru cerințe suplimentare de siguranță pentru conducători, vedeți Activitățile pentru membrii cu dizabilități.

Când sunt invitați, conducătorii activităților pentru persoane cu dizabilități pot participa la adunări ale conducerii țărușului sau episcopiei.

Îndrumări pentru programele de activități pentru persoane cu dizabilități. Programele de activități pentru persoane cu dizabilități sunt organizate pentru a ajuta participanții să se dezvolte spiritual, social, fizic și intelectual (vedeți Luca 2:52). Conducătorii stabilesc frecvența activităților. Ei iau în considerare numărul participanților, distanțele de călătorie și alte circumstanțe.

Este posibil ca unele persoane să nu poată participa din cauza unor circumstanțe medicale, fizice, intelectuale sau comportamentale complexe. Conducătorii caută alte moduri de a-i păstori potrivit nevoilor lor.

Participanți și standarde privind siguranța. Cel puțin doi adulți responsabili trebuie să fie prezenți la toate activitățile. Cei doi adulți pot fi doi bărbați, două femei sau un cuplu căsătorit. În general, este nevoie de mai mulți adulți pentru supravegherea activităților pentru membri cu dizabilități decât este nevoie pentru alte activități.

Adulții care ajută la desfășurarea activităților participă la instruirea de pe ProtectingChildren.ChurchofJesusChrist.org. Ei trebuie să primească aprobarea episcopului lor înainte de a participa. Pentru cerințe suplimentare de siguranță, vedeți „Activitățile pentru membrii cu dizabilități”.

Dacă are loc vreun comportament neadecvat, responsabilitatea imediată a conducătorilor este de a proteja și ajuta persoanele vulnerabile. Pentru informații privind reacția în caz de posibil abuz, vedeți 38.6.2.1 și abuse.ChurchofJesusChrist.org.

38.8.27.6

Interpreții pentru membrii care sunt surzi sau care aud cu greutate

Membrii care sunt surzi sau care aud cu greutate preiau inițiativa în a lucra alături de conducători pentru a împlini nevoile privind comunicarea. Membrii și conducătorii lucrează împreună pentru a se asigura că există interpreți disponibili.

Interpreții trebuie să stea acolo unde pot fi văzuți atât de membri, cât și de persoana care vorbește.

În timpul unei rânduieli sau al unui interviu, interpretul stă pe scaun sau stă în picioare aproape de persoana care înfăptuiește rânduiala sau desfășoară interviul. Pentru mai multe informații privind interpretarea rânduielilor și binecuvântărilor, vedeți 38.2.1.

Dacă sunt disponibili suficienți interpreți, ei fac cu schimbul după aproximativ 30 de minute, pentru a evita oboseala.

Pentru a se pregăti pentru situații delicate, cum ar fi interviuri personale sau consilii privind calitatea de membru al Bisericii, conducătorii se sfătuiesc cu membrul surd. Când membrul dorește, conducătorii caută un interpret care nu este membru al familiei, pentru a păstra confidențialitatea.

Aceleași principii sunt valabile pentru membri care sunt surzi sau care aud cu greutate și nu folosesc limbajul semnelor, dar au nevoie de un interpret oral care să-i ajute să citească pe buze.

Conducătorii pot organiza clase la nivel de episcopie sau țăruș în care să se predea limbajul semnelor folosit în zona lor. O resursă utilă este Dictionary of Sign Language Terms for The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints (Dicționar cu termeni din limbajul semnelor pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă).

38.8.27.7

Confidențialitatea

Conducătorii trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor despre membrii cu dizabilități atât în timpul, cât și după adunările conducerii în care se discută despre nevoi. Conducătorii nu împărtășesc diagnostice sau alte informații personale fără permisiune.

38.8.27.8

Animalele utilitare

Episcopii și președinții de țăruși pot hotărî dacă este cazul să permită persoanelor cu dizabilități să fie însoțite în casele de întruniri de câini utilitari dresați. Alte tipuri de animale, inclusiv animalele care oferă sprijin emoțional (animale de companie pentru liniștire), nu sunt, în general, permise în casele de întruniri sau la evenimentele sponsorizate de Biserică, cu excepția cazului în care sunt, concret, impuse de lege. (În general, în Statele Unite, Biserica nu are obligația legală de a permite accesul câinilor utilitari sau animalelor care oferă sprijin emoțional în casele de preaslăvire.) Episcopii și președinții de țăruși iau hotărârile la nivel local. Ei au în vedere nevoile persoanelor cu dizabilități și nevoile celorlalți din congregație.

Pentru îndrumări suplimentare privind folosirea animalelor utilitare în perimetrul clădirilor Bisericii, vedeți 27.1.3 și disability.ChurchofJesusChrist.org.

38.8.27.9

Specialist în probleme legate de dizabilități

Episcopatul sau președinția țărușului poate chema un specialist în probleme de dizabilități la nivel de episcopie sau țăruș. Specialistul ajută membrii cu dizabilități și pe îngrijitorii lor să participe la adunările și activitățile Bisericii și să se simtă incluși.

Specialistul slujește membrilor și conducătorilor în modurile de mai jos:

• ajunge să cunoască persoanele cu dizabilități și familiile lor;

• răspunde la întrebări și îngrijorări legate de dizabilitatea respectivă din partea îngrijitorilor, conducătorilor și altora;

• ajută persoanele să aibă acces la materiale, adunări și activități ale Bisericii. Aceasta se poate face prin folosirea mijloacelor tehnice și în alte moduri (vedeți 38.8.27.10);

• identifică ocazii semnificative în care membrii cu dizabilități să slujească;

• identifică nevoi concrete ale familiilor și, când este potrivit, identifică resurse ale comunității, episcopiei și țărușului.

Specialistul poate ajuta membrii cu dizabilități și pe îngrijitorii lor să împărtășească altora informații despre acea dizabilitate.

38.8.27.10

Resursele

Resursele pentru membrii cu dizabilități, pentru familiile și îngrijitorii lor și pentru conducători și învățători sunt disponibile pe disability.ChurchofJesusChrist.org. Acest site pune la dispoziție:

• informații care să ajute la mărirea înțelegerii greutăților cu care se confruntă cei care au dizabilități;

• resurse care să ajute membrii care au dizabilități și familiile lor să găsească alinare în Evanghelia lui Isus Hristos;

• liste cu materiale ale Bisericii în formate accesibile membrilor cu dizabilități (vedeți, de asemenea, store.ChurchofJesusChrist.org).

Întrebările pot fi adresate la:

Members with Disabilities

50 East North Temple Street

Salt Lake City, UT 84150-0024

Telefon: [phone] sau 1-800-453-3860, interior 2-2477

E-mail: [e-mail]

38.8.28

Păstorirea membrilor care au comis infracțiuni și sunt încarcerați

Conducătorii Bisericii sunt încurajați să urmeze exemplul Salvatorului de a oferi speranță, de a da dovadă de înțelegere și de a oferi dragoste celor care au comis infracțiuni și celor care sunt încarcerați (vedeți Matei 25:34-36, 40).

Președinții de țăruși îndrumă eforturile de păstorire a celor aflați în închisoare. Aceste eforturi includ sprijinirea adulților și tinerilor care sunt arestați sau care au fost recent eliberați din închisoare sau penitenciar. Această muncă include, de asemenea, îngrijirea familiilor și copiilor care au un părinte încarcerat sau o persoană dragă încarcerată.

Conducătorii care au o închisoare sau un penitenciar în cadrul limitelor teritoriale ale unității lor trebuie să ia măsuri pentru a cunoaște ocaziile și nevoile privind păstorirea. Pentru resurse și îndrumări, conducătorii pot contacta Divizia pentru Păstorirea Celor din Închisoare a Bisericii:

E-mail: [e-mail]

Telefon: [phone] sau 1-800-453-3860, interior 2-2644

38.8.29

Alte credințe

Lucruri care inspiră, care sunt nobile și demne de cel mai înalt respect se pot găsi în multe alte credințe. Misionarii și alți membri trebuie să fie atenți și respectuoși față de crezurile și tradițiile altora. Ei trebuie, de asemenea, să evite să jignească.

Președinții de țăruși și cei de misiuni care au întrebări despre relațiile cu alte credințe trebuie să contacteze președinția zonei. Alți conducători locali care au astfel de întrebări trebuie să contacteze președintele de țăruș sau pe cel de misiune.

38.8.30

Activitatea politică și civică

Membrii Bisericii sunt încurajați să se implice în aspectele politice și guvernamentale. În multe țări, printre aceste lucruri se pot număra:

• votarea;

• aderarea la partide politice sau slujirea în cadrul lor;

• oferirea de sprijin financiar;

• comunicarea cu oficiali și candidați ai unui partid;

• participarea la proteste pașnice și legale;

• slujirea în oficii în care au fost aleși sau desemnați în administrația locală și națională.

Membrii sunt, de asemenea, încurajați să participe activ la cauze demne pentru a face din comunitățile lor locuri sănătoase în care să se poată trăi și întemeia familii.

Potrivit legilor țării, membrii sunt încurajați să se înscrie pe listele de vot și să analizeze, cu atenție, aspecte și candidați. Principii compatibile cu Evanghelia pot fi găsite în diferite partide politice. Sfinții din zilele din urmă au obligația specială de a căuta și de a susține conducătorii care sunt onești, buni și înțelepți (vedeți Doctrină și legăminte 98:10).

Biserica este neutră în ceea ce privește partidele politice, platformele politice și candidații la funcții politice. Biserica nu susține niciun partid sau candidat politic. Nici nu sfătuiește membrii cum să voteze.

În cazuri excepționale, când este vorba despre aspecte morale sau practici ale Bisericii, Biserica poate să ia poziție în legătură cu chestiuni politice. În astfel de cazuri, Biserica se poate implica în discurs politic pentru a-și face cunoscute punctele de vedere. Doar Prima Președinție poate autoriza:

• exprimarea poziției Bisericii în legătură cu chestiuni morale;

• angajarea Bisericii în susținerea unei anumite legi sau opunerea față de aceasta;

• împărtășirea perspectivei Bisericii privind chestiuni judiciare.

Conducătorii locali ai Bisericii nu pot organiza membri în vederea participării la chestiuni politice. Nici nu pot să încerce să influențeze cum să participe membrii.

Membrii Bisericii care caută oficii publice prin alegere sau desemnare nu pot să dea de înțeles că ei sunt susținuți de Biserică sau de conducătorii ei. Conducătorii și membrii trebuie, de asemenea, să evite declarații sau comportamente care ar putea fi interpretate ca susținere de către Biserică a vreunui partid politic, vreunei platforme politice, vreunei reguli sau vreunui candidat politic.

Chiar și când ia o poziție legată de o chestiune politică, Biserica nu cere oficialilor aleși să voteze într-un mod anume sau să ia o poziție anume. Membrii care sunt oficiali aleși iau propriile hotărâri. Este posibil ca acești oficiali să nu fie de acord unul cu altul sau cu o poziție a Bisericii declarată public. Ei nu vorbesc în numele Bisericii.

Alegerile și afilierile politice nu pot fi subiectul niciunei predări sau pledări în adunările Bisericii. Conducătorii se asigură că adunările și activitățile Bisericii se concentrează asupra Salvatorului și Evangheliei Sale.

Membrii nu trebuie să se judece unul pe celălalt în legătură cu chestiunile politice. Sfinții din zilele din urmă credincioși pot face parte din diferite partide politice și pot vota diferiți candidați. Toți trebuie să se simtă bineveniți la adunările Bisericii.

Consemnările, registrele și celelalte materiale similare ale Bisericii nu pot fi folosite în scopuri politice.

Clădirile Bisericii nu pot fi folosite în scopuri politice. Dar, clădirile pot fi folosite pentru votare sau pentru înscrierea votanților, acolo unde nu există o alternativă rezonabilă (vedeți 35.5.6.3).

38.8.31

Confidențialitatea informațiilor despre membri

Conducătorii Bisericii sunt obligați să protejeze confidențialitatea informațiilor despre membri. Consemnările, registrele și celelalte materiale similare ale Bisericii nu pot fi folosite în scopuri personale, comerciale sau politice (vedeți, de asemenea, 38.8.13).

Conducătorii episcopiei și cei ai țărușului nu pot să stocheze sau să împărtășească informații confidențiale ale Bisericii în afara aplicațiilor, sistemelor sau serviciilor de Internet asigurate de Biserică. Printre exemplele de informații confidențiale ale Bisericii se numără:

• situația calității de membru a persoanei;

• nevoile temporale ale persoanei;

• alte informații personale care nu sunt publice.

Comunicările de la persoane fizice sau birouri guvernamentale despre confidențialitatea informațiilor trebuie trimise, cu promptitudine, Biroului pentru confidențialitatea informațiilor al Bisericii.

E-mail: [e-mail].

Conducătorii episcopiei și cei ai țărușului nu pot răspunde acestor solicitări.

Pentru înștiințarea privind confidențialitatea informațiilor, vedeți „Înștiințare privind confidențialitatea”, pe ChurchofJesusChrist.org. Membrii pot, de asemenea, să roage conducătorii țărușului sau pe cei ai episcopiei să-i ajute să acceseze regula.

38.8.32

Scrierile publicate în particular

Membrii nu pot cere autorităților generale, oficianților generali sau autorităților zonei-Cei Șaptezeci să fie coautori sau să recomande cărți ale Bisericii sau alte scrieri ale Bisericii.

38.8.33

Înregistrarea, transcrierea sau transmiterea în direct a mesajelor autorităților generale, oficianților generali și autorităților zonei-Cei Șaptezeci

Membrii nu pot să înregistreze, să transcrie sau să transmită în direct mesaje ale autorităților generale, oficianților generali și autorităților zonei-Cei Șaptezeci. Dar unele adunări în cadrul cărora vorbesc acești conducători pot fi transmise în direct sub îndrumarea episcopului sau președintelui de țăruș. Pentru informații, vedeți 29.7.

Membrii pot înregistra transmisiuni ale conferinței generale pe echipament de acasă pentru a fi folosite în scopuri personale, necomerciale.

38.8.34

Referirea la Biserică și la membrii ei

Denumirea Bisericii a fost dată, prin revelație, profetului Joseph Smith în anul 1838: „Pentru că așa se va numi Biserica Mea în ultimele zile, chiar Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă” (Doctrină și legăminte 115:4). Referirea la Biserică și la membrii ei în modurile descrise mai jos identifică o legătură între Isus Hristos și membrii Bisericii Sale.

Referirile la Biserică trebuie să includă denumirea ei completă ori de câte ori este posibil. După o referire inițială în care se folosește denumirea completă, dacă este necesară o referire prescurtată, se încurajează folosirea următoarelor expresii care sunt corecte:

• Biserica;

• Biserica lui Isus Hristos;

• Biserica restaurată a lui Isus Hristos.

Când se face referire la membrii Bisericii, se preferă folosirea următoarelor expresii care sunt corecte:

• membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă;

• sfinții din zilele din urmă (aceasta este o denumire dată de Domnul poporului Său de legământ din zilele din urmă);

• membrii Bisericii lui Isus Hristos.

Referirea la membrii Bisericii folosindu-se alte titluri, cum ar fi „mormoni” sau „SZU” este descurajată.

Cuvântul mormon este folosit corect atunci când se face referire la numele proprii, cum ar fi Cartea lui Mormon. Este, de asemenea, folosit corect ca adjectiv în expresii legate de istorie, cum ar fi „drumul mormon”.

Cuvântul mormonism nu este corect și folosirea lui este descurajată. Când descriem combinația de doctrină, cultură și mod de viață specifice Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, expresia „Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos” este corectă si preferată.

38.8.35

Refugiați

Mulți oameni au fugit din casele lor căutând să scape de violență, război, persecuție religioasă și situații care le pun viața în pericol. Ca parte a responsabilității lor de a avea grijă de cei aflați la nevoie (vedeți Mosia 4:26), membrii Bisericii își oferă timpul, talentele și prietenia pentru a primi cu căldură refugiații ca membri ai comunităților lor. Vedeți Matei 25:35; ChurchofJesusChrist.org/refugees.

38.8.36

Cererile de ajutor financiar din partea Bisericii

Programele stabilite ale Bisericii oferă ajutor financiar oamenilor aflați la nevoie și cauzelor potrivite.

Ajutorul oferit de Biserică membrilor aflați la nevoie este administrat de episcopi (vedeți 22.3.2). Episcopii urmează principiile și regulile stabilite pentru a ajuta la asigurarea faptului că fondurile Bisericii sunt folosite în mod corespunzător (vedeți 22.4 și 22.5).

Membrii aflați la nevoie sunt încurajați să discute cu episcopul lor, în loc să contacteze sediul central al Bisericii sau să solicite bani de la alți conducători sau membri ai Bisericii. Este foarte probabil ca episcopul să roage conducători din cadrul cvorumului vârstnicilor sau Societății de Alinare să ajute la evaluarea nevoilor.

38.8.37

Cercetarea în Biserică

Scopul cercetării în Biserică este de a aduna informații de încredere pentru a sprijini deliberările conducătorilor generali ai Bisericii. Divizia de Cercetare-Corelare (CRD) este singura agenție de cercetare autorizată a Bisericii. CRD poate, de asemenea, să încheie contracte cu agenții terțe pentru a desfășura cercetări.

Când cercetătorii autorizați de Biserică contactează membri sau conducători, ei oferă informațiile de contact ale angajatului CRD. Acest angajat poate să răspundă la întrebări legate de cercetare.

CRD caută să protejeze identitatea și răspunsurile participanților la cercetare. Persoanele pot refuza oricând să participe. Ele pot alege să nu răspundă la vreo întrebare sau la niciuna.

Părinții sau tutorii trebuie să-și dea consimțământul înainte ca respectivii copii sub vârsta de 18 ani să fie invitați să participe la desfășurarea unui studiu.

Conducătorii locali nu pot aproba nicio cercetare legată de Biserică. Acest lucru include folosirea membrilor ca subiecți ai cercetării.

CRD se supune tuturor legilor privind confidențialitatea informațiilor. Conducătorii locali trebuie, de asemenea, să se supună acestor legi și nu pot oferi informații personale ale membrilor cercetătorilor neautorizați și agențiilor de cercetare neautorizate.

Unele cercetări necesită strângerea de informații în cadrul adunărilor Bisericii. Acest lucru este îndeosebi valabil când adunarea însăși este subiectul principal al cercetării. În astfel de cazuri, CRD va lucra alături de conducătorii locali pentru a se asigura că prezența cercetătorilor nu distrage atenția de la adunări.

Pentru a verifica orice solicitare de cercetare, contactați Divizia de Cercetare-Corelare:

Telefon: [phone] sau 1-800-453-3860, interior 2-2727

E-mail: [e-mail]

38.8.38

Respectarea restricțiilor locale privind împărtășirea Evangheliei

Biserica lucrează pentru a îndeplini porunca lui Isus Hristos de a duce Evanghelia în întreaga lume (vedeți Matei 28:19). Misionarii slujesc doar în țările în care sunt recunoscuți în mod oficial și sunt bine-veniți de guvernele locale.

Biserica și membrii ei respectă toate legile și cerințele privind acțiunile misionare. De exemplu, în unele părți ale lumii, sunt trimiși misionari doar pentru a sluji în misiuni umanitare sau în alte misiuni cu scopuri bine definite. Acei misionari nu fac prozelitism. Biserica nu trimite misionari în anumite țări.

38.8.39

Siguranța în operațiunile de bunăstare și de bizuire pe forțele proprii desfășurate de Biserică

Multe operațiuni de bunăstare și bizuire pe forțele proprii desfășurate de Biserică au echipamente și utilaje care pot răni dacă nu sunt folosite în mod corespunzător. Președinții de țăruși responsabili (sau cei pe care ei îi desemnează) și directorii acestor operațiuni trebuie să asigure siguranța angajaților și voluntarilor.

Lucrătorii trebuie instruiți cu regularitate în legătură cu măsurile de siguranță. Mediul de muncă trebuie inspectat periodic. Riscurile privind sănătatea și siguranța trebuie îndepărtate. Trebuie asigurată întotdeauna supraveghere adecvată pentru a se asigura că lucrătorii urmează instrucțiunile, folosesc instrumentele și echipamentele în mod corespunzător și evită comportamentul riscant.

În mod normal, cei care lucrează în aceste operațiuni trebuie să fie în vârstă de cel puțin 16 ani. Cei care manevrează echipamentul trebuie să fie maturi, instruiți corespunzător și cu experiență în folosirea acestuia. Doar adulții pot manevra echipamente alimentate cu energie electrică.

Dacă se produce un accident, directorul operațiunilor îl raportează în următoarele locuri:

• Servicii pentru bunăstare și sprijinirea bizuirii pe forțele proprii: 1-801-240-3001 sau 1-800-453-3860, interior 2-3001;

• Divizia de gestionare a riscurilor de la sediul central al Bisericii (pentru informații de contact, vedeți 20.7.6.3).

38.8.40

Scripturile

38.8.40.1

Versiunile Bibliei sfinte

Biserica identifică versiunii ale Bibliei care se aliniază bine la doctrina Domnului din Cartea lui Mormon și revelația din zilele noastre (vedeți Articolele de credință 1:8). O versiune preferată a Bibliei este, apoi, aleasă pentru multe limbi vorbite de membri ai Bisericii.

În unele limbi, Biserica publică propria versiune a Bibliei. Versiunile publicate de Biserică se bazează pe texte standard ale Bibliei. Exemplele includ:

• versiunea King James în limba engleză;

• versiunea Reina-Valera (2009), în limba spaniolă;

• versiunea Almeida (2015), în limba portugheză.

Versiunile Bibliei publicate de Biserică includ note de subsol, indexuri pe subiecte și alte ajutoare pentru studiu.

Când este posibil, membrii trebuie să folosească, în clasele și adunările Bisericii, o versiune a Bibliei preferată sau publicată de Biserică. Acest lucru ajută la menținerea clarității discuției și înțelegerii consecvente a doctrinei. Alte versiuni ale Bibliei pot fi utile pentru studiul personal sau academic.

38.8.40.2

Traducerea scripturilor

Domnul i-a îndrumat pe profeții și apostolii Săi să păstreze scripturile în siguranță (vedeți Doctrină și legăminte 42:56). Consiliul Primei Președinții și Cvorumul celor Doisprezece Apostoli supraveghează îndeaproape traducerea scripturilor Bisericii. Folosirea proceselor aprobate ajută la menținerea acurateței doctrinare și la păstrarea dovezilor privind originea textului.

Președințiile de zone trimit solicitări oficiale pentru traduceri noi ale scripturilor Departamentului Corelare al Bisericii.

38.8.40.3

Scripturile în limbaj modern

Consiliul Primei Președinții și Cvorumului celor Doisprezece Apostoli nu a autorizat eforturile de a traduce sau rescrie textul scriptural în limbaj modern sau informal. Acest sfat nu este valabil în cazul publicațiilor Bisericii pentru copii.

38.8.40.4

Accesarea scripturilor

Exemplare tipărite ale scripturilor, inclusiv unele versiuni preferate ale Bibliei, sunt disponibile la Serviciile de Distribuire ale Bisericii. Versiunile preferate ale Bibliei pot fi, de asemenea, disponibile la librarii locale, online și în aplicațiile pentru dispozitive mobile legate de Biblie. Text în format electronic și înregistrări audio ale versiunilor publicate de Biserică și unora dintre versiunile preferate sunt disponibile în aplicația Biblioteca Evangheliei și pe scriptures.ChurchofJesusChrist.org. Aceste resurse oferă, de asemenea, liste cu scripturi care sunt disponibile în funcție de limbă.

38.8.41

Căutarea informațiilor în surse de încredere

În lumea de astăzi, informațiile sunt ușor de accesat și împărtășit. Aceasta poate fi o mare binecuvântare pentru cei care caută să aibă educație și să fie informați. Totuși, multe surse de informații nu sunt de încredere și nu edifică. Unele surse caută să promoveze mânia, disputa, teama sau teorii ale conspirației nefondate (vedeți 3 Nefi 11:30; Mosia 2:32. De aceea, este important ca membrii Bisericii să fie înțelepți atunci când caută adevărul.

Membrii Bisericii trebuie să caute și să împărtășească doar surse de informații credibile, de încredere și bazate pe fapte. Ei trebuie să evite sursele speculative sau care se bazează pe zvonuri. Îndrumarea Duhului Sfânt împreună cu studiul atent pot ajuta membrii să discearnă adevărul de eroare (vedeți Doctrină și legăminte 11:12; 45:57). În aspecte legate de doctrină și regulile Bisericii, sursele cu autoritate sunt scripturile, învățăturile profeților în viață și Manualul general.

38.8.42

Seminarele și adunările similare

Biserica avertizează membrii în legătură cu seminare și adunări asemănătoare care includ prezentări care:

• discreditează, ridiculizează sau tratează nepotrivit, în orice alt mod, chestiuni sacre;

• pot face rău Bisericii, distrage atenția de la misiunea ei sau pot pune în pericol buna stare a membrilor sau conducătorilor ei.

Membrii nu trebuie să permită ca statutul sau poziția lor în Biserică să fie folosite pentru a promova sau sugera recomandarea unor astfel de adunări.

Pentru mai multe informații, vedeți 35.5, 38.6.12 și 38.7.8. Vedeți, de asemenea, Iacov 6:12.

38.8.43

Ajutorul oferit membrilor aflați în spitale și în cămine pentru bătrâni

Conducătorii oferă sprijin membrilor din spitale și cămine de îngrijire din cadrul unităților lor. Ei urmează îndrumările stabilite de acele unități.

Pentru informații privind administrarea împărtășaniei membrilor din aceste unități, vedeți 18.9.1. Pentru informații privind crearea unei episcopii sau ramuri, vedeți 37.6.

38.8.44

Activitățile taxabile

Conducătorii episcopiilor și cei ai țărușilor se asigură că activitățile locale ale Bisericii nu pun în pericol statutul de scutită de taxe al Bisericii. Pentru îndrumări, vedeți 34.8.1.

38.8.45

Taxele

Membrii Bisericii trebuie să se supună legilor fiscale ale țării în care trăiesc (vedeți Articolele de credință 1:12; Doctrină și legăminte 134:5). Membrii care nu sunt de acord cu legile fiscale le pot ataca în instanță, după cum le permit legile țării lor.

Membrii Bisericii sunt în conflict cu legea și cu învățăturile Bisericii dacă ei:

• nu plătesc în mod voit taxele cerute sau refuză să le plătească;

• aduc argumente juridice superficiale pentru a evita plata taxelor;

• refuză să se conformeze unei decizii definitive într-o procedură fiscală care le cere să plătească taxe.

Acești membri ar putea fi neeligibili pentru o recomandare pentru templu. Ei nu pot fi chemați în poziții de conducere în cadrul Bisericii.

Un consiliu privind calitatea de membru al Bisericii este necesar dacă un membru este condamnat pentru o infracțiune privind încălcarea legilor fiscale (vedeți 32.6.1.5).

38.8.46

Reguli privind călătoriile

Un bărbat și o femeie nu pot călători, singuri, împreună pentru activitățile, adunările sau însărcinările din cadrul Bisericii, decât dacă sunt căsătoriți unul cu celălalt sau dacă ambii sunt necăsătoriți. Pentru alte reguli privind călătoriile, vedeți 20.7.7.

38.9

Relațiile militare și serviciile asigurate de capelani

Președinții de țăruși și episcopii ajută ca binecuvântările participării la adunările Bisericii să fie disponibile membrilor care sunt în forțele armate. Programul Bisericii de relații militare și servicii asigurate de capelani constă din:

• sprijin din partea țărușilor și episcopiilor;

• îndrumare din partea Bisericii pentru membrii care intră în serviciul militar activ;

• organizarea de episcopii, ramuri sau grupuri pentru membri militari sfinți din zilele din urmă;

• recomandarea de capelani sfinți din zilele din urmă și sprijin din partea acestora;

• informații despre cum să poarte veșmântul în armată;

• sprijin din partea cuplurilor de misionari seniori desemnate bazelor militare selectate.

38.9.1

Conducerea pentru relații militare a țărușului

Dacă într-un țăruș există baze militare sau membri care servesc în forțele armate, președinția țărușului are responsabilitățile prezentate în această secțiune. Dacă astfel de baze sunt situate într-o misiune, nu într-un țăruș, președintele de misiune îndeplinește aceste responsabilități.

Un membru al președinției țărușului supraveghează, la nivel de țăruș, îndrumarea, sub aspectul Bisericii, înainte de intrarea în serviciul militar activ. El se asigură că îndrumarea este oferită tuturor membrilor care intră în serviciul militar activ. Secretarul executiv al țărușului poate coordona această îndrumare. (Vedeți 38.9.3.)

38.9.1.1

Adunările Bisericii în bazele militare

Dacă într-o bază militară se desfășoară adunări ale Bisericii, președintele țărușului în care este situată baza militară organizează una dintre următoarele tipuri de forme de organizare pentru personalul militar și familiile lor (vedeți 38.9.4):

• o episcopie cu un episcopat (când este autorizat de Prima Președinție);

• o ramură cu o președinție de ramură;

• un grup pentru membri militari cu un conducător al grupului pentru membri militari și asistenți.

Președintele de țăruș cheamă, pune deoparte și supraveghează conducătorii acestor unități. El oferă informațiile de contact ale acestor conducători Diviziei Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii. El poate desemna o episcopie să sprijine fiecare grup pentru membri militari.

Președintele de țăruș lucrează alături de Divizia Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani pentru a oferi o scrisoare de numire fiecărui episcop, președinte de ramură sau conducător de grup. În această scrisoare sunt prezentate responsabilitățile sale și prin ea este autorizat să prezideze asupra unității și să desfășoare adunările. Un exemplar al scrisorii trebuie dat capelanului bazei militare.

Serviciul militar în Statele Unite cere ca un capelan să asigure supraveghere administrativă pentru orice adunare religioasă desfășurată într-o bază militară. Dacă în bază se află un capelan sfânt din zilele din urmă, el asigură, de obicei, o astfel de supraveghere unității Bisericii care își desfășoară adunările acolo. Capelanul nu prezidează asupra adunărilor de preaslăvire decât dacă el este episcop, președinte de ramură sau conducător de grup. Dar, se așteaptă ca el să fie prezent și să participe activ.

Un membru al președinției țărușului coordonează împreună cu respectivul capelan senior al fiecărei baze militare din țăruș. El se asigură că episcopii episcopiilor în ale căror limite teritoriale se situează o bază militară fac același lucru. Acești conducători îl informează pe capelan despre programul adunărilor episcopiei, locul adunării și persoana de contact. Capelanul poate oferi aceste informații membrilor din bază.

38.9.1.2

Capelanii sfinți din zilele din urmă din țăruși

Președintele de țăruș intervievează anual fiecare capelan sfânt din zilele din urmă care locuiește în cadrul țărușului. El stabilește buna stare și demnitatea capelanului de a sluji. Separat, președintele de țăruș intervievează, de asemenea, anual soția fiecărui capelan.

Capelanii și soțiile lor trebuie să aibă chemări la nivel de episcopie sau țăruș. Capelanul care deține Preoția lui Melhisedec poate sluji în chemări de conducere, cum ar fi în Înaltul Consiliu sau să prezideze asupra unei episcopii, ramuri sau unui grup pentru membri militari. Totuși, această chemare nu poate intra în conflict cu îndatoririle sale militare.

Capelanii pot ajuta președintele de țăruș în următoarele moduri:

• raportează în cadrul adunărilor consiliului țărușului cu privire la unitățile Bisericii care se întâlnesc în baze militare. Aceste rapoarte trebuie să includă informații despre membrii noi și cei care se întorc;

• capelanul slujește ca persoană de legătură între conducătorii militari și președintele de țăruș;

• ajută președintele de țăruș să identifice membri din forțele armate care să fie chemați în calitate de conducători ai grupurilor pentru membri militari;

• ajută cu eforturi de întărire a membrilor noi ai Bisericii din cadrul armatei și a celor care se întorc;

• ajută la pregătirea membrilor din armată pentru a primi rânduieli sacre și a-și ține legămintele.

38.9.2

Conducerea pentru relații militare a episcopiei

Un membru al episcopatului se întâlnește cu membrii episcopiei înainte ca ei să plece pentru a-și începe serviciul militar. El se asigură că au ocazia de a participa la îndrumarea sub aspectul Bisericii înainte de intrarea în serviciul militar (vedeți 38.9.3).

Pentru informații privind înregistrarea calității de membru a unui membru care intră în forțele armate, vedeți 33.6.9. Unii membri sunt desemnați într-un loc îndepărtat sau izolat sau sunt dislocați într-o zonă de război. În aceste cazuri, episcopul contactează Divizia Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii pentru îndrumare cu privire la înregistrările calității de membru (vedeți 38.9.10).

Conducătorii din episcopia de acasă trebuie să corespondeze cu regularitate cu fiecare membru al episcopiei care este în serviciul militar activ.

Episcopul coordonează alături de capelanul senior din fiecare bază militară din episcopie.

38.9.3

Îndrumarea, sub aspectul Bisericii, înainte de intrarea în serviciul militar activ

Îndrumarea, sub aspectul Bisericii, înainte de intrarea în serviciul militar activ ajută membrii care intră în serviciul militar activ să afle la ce să se aștepte cu privire la adunările și activitățile Bisericii când sunt în forțele armate. Îndrumarea se poate desfășura la nivel de țăruș sau de episcopie.

Un membru al președinției țărușului sau al episcopatului cheamă un instructor pentru perioada premergătoare intrării în serviciul militar activ pentru a oferi această îndrumare. De preferat, acest instructor a avut parte recent de experiență militară. Dacă nu există un instructor calificat, președintele de țăruș sau episcopul contactează Divizia Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani pentru îndrumare.

Pentru mai multe informații, vedeți „Îndrumarea sub aspectul Bisericii înainte de intrarea în serviciul militar activ” pe ChurchofJesusChrist.org.

38.9.4

Unitățile Bisericii pentru membrii în serviciul militar

Membrii din forțele armate se duc, de obicei, la Biserică în episcopiile din apropierea bazele lor militare. Totuși, președintele de țăruș sau cel de misiune poate organiza o episcopie, ramură sau un grup pentru personalul militar și familiile lor în cadrul bazei, în circumstanțele prezentate mai jos:

• nu există nicio episcopie la o distanță rezonabilă de baza militară;

• personalul militar nu înțelege limba vorbită în episcopia locală;

• personalul militar nu poate părăsi baza militară din cauza cerințelor instruirii sau altor restricții;

• unitatea militară din care fac parte membrii este dislocată sau va fi dislocată într-un loc în care este valabil unul dintre următoarele:

  • Biserica nu este organizată;

  • unitatea locală a Bisericii nu poate găzdui membrii din cauza unei limbi diferite;

  • participarea la adunările locale nu este posibilă;

• membrii fac parte din unitățile Forțelor Armate în Rezervă sau ale Gărzii Naționale și participă la exercițiile desfășurate la sfârșit de săptămână sau la exercițiile de instruire anuale.

Episcopiile și ramurile din bazele militare sunt create folosindu-se procedurile prezentate în capitolul 37.

Episcopiile și ramurile sunt, de obicei, întemeiate pentru a sprijini atât membrii militari, cât și familiile lor. O episcopie sau o ramură poate fi, de asemenea, întemeiată pentru membrii militari fără familiile lor. Astfel de unități pot fi întemeiate pentru membrii care participă la instruiri de bază sau avansate sau care au o însărcinare la distanță. De obicei, forțele armate nu permit membrilor Bisericii care nu au legătură cu forțele armate să facă parte dintr-o episcopie sau o ramură care folosește clădirile bazei.

Dacă numărul membrilor sau alte circumstanțe nu justifică crearea unei episcopii sau ramuri într-o bază militară, președintele de țăruș sau cel de misiune poate întemeia un grup pentru membri militari. Un grup pentru membri militari este o unitate mică a Bisericii care desfășoară adunări ale Bisericii și se îngrijește de membri. Conducătorul grupului nu are chei ale preoției. Din acest motiv, el nu este autorizat să primească zeciuieli și daruri, să sfătuiască membrii cu privire la păcate grave, să restricționeze privilegii privind calitatea de membru sau să îndeplinească alte îndatoriri care necesită chei (vedeți 37.7). Pentru informații privind grupurile pentru membri militari, vedeți „Grupurile pentru militari și responsabilitățile conducătorilor grupurilor” pe ChurchofJesusChrist.org.

Când o unitate a Bisericii este întemeiată într-o bază militară, conducătorul unității coordonează cu capelanul senior al bazei în vederea stabilirii orelor pentru adunări și folosirii clădirilor bazei. Dacă nu există un capelan desemnat bazei, președintele de țăruș se consultă cu comandantul bazei.

38.9.5

Conducătorii grupurilor din zonele izolate sau din zonele de război

Președinții de țăruși sau cei de misiuni cheamă și pun deoparte, de obicei, conducători ai grupurilor pentru membri militari. Totuși, acest lucru poate să nu fie posibil în unele locuri îndepărtate sau în zonele de război. Având în vedere că unui conducător de grup nu-i sunt conferite chei ale preoției odată cu chemarea, este permis ca el să fie desemnat fără să fie pus deoparte. Conducătorul preoției care răspunde de locul respectiv poate desemna un deținător demn al Preoției lui Melhisedec să slujească în calitate de conducător al grupului. El verifică mai întâi demnitatea bărbatului cu episcopul său și cu președintele său de țăruș. Dacă în zonă există un capelan sfânt din zilele din urmă, conducătorul preoției îl poate autoriza să cheme și să pună deoparte un conducător al grupului.

Conducătorii grupurilor pentru membri militari din locuri izolate pot obține bunuri și materiale ale Bisericii contactând Divizia Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii (vedeți 38.9.10).

Uneori, un membru militar dislocat este izolat de alți membri ai Bisericii. Dacă membrul militar deține Preoția lui Melhisedec sau este preot în cadrul Preoției aaronice, episcopul său îl poate autoriza să administreze și să ia din împărtășanie. Dacă într-un loc sunt dislocați mai mulți membri, trebuie chemat un conducător al grupului.

Divizia Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii trebuie înștiințată când este chemat un conducător de grup. Acestuia îi va fi trimisă o scrisoare de numire (vedeți 38.9.1.1).

38.9.6

Slujirea în misiune și obligațiile militare

În țările în care serviciul militar este obligatoriu, membrii Bisericii trebuie, în general, să-și încheie serviciul militar înainte de a putea sluji în misiune. Unele țări pot permite ca serviciul militar obligatoriu să fie amânat până după slujirea misionară. Președinții de țăruși și episcopii trebuie să se familiarizeze cu cerințele țării lor, astfel încât să-i poată sfătui în mod corespunzător pe membri. Membrii care slujesc în cadrul Forțelor Armate în Rezervă sau Gărzii Naționale pot sluji în misiune după ce termină instruirea inițială și pe cea avansată.

Pentru mai multe informații, vedeți „Slujirea în misiune și obligațiile militare” pe ChurchofJesusChrist.org.

38.9.7

Capelanii sfinți din zilele din urmă

Divizia Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii asigură recomandarea centralizată de capelani bărbați și femei care slujesc într-o diversitate de instituții guvernamentale sau neguvernamentale. Printre acestea se numără:

• armata;

• spitale;

• organizații de îngrijire de tip cămin;

• închisori;

• centre de detenție;

• poliție și pompieri;

• grăniceri;

• organizații civice și organizații pentru veterani;

• colegii și universități.

Fiecare organizație își stabilește propriile cerințe privind educația și slujirea în ceea ce-i privește pe capelani. Majoritatea organizațiilor necesită recomandare din partea Bisericii înainte ca o persoană să poată sluji în calitate de capelan sfânt din zilele din urmă. Divizia Relații Militare și Servicii Asigurate de Capelani a Bisericii oferă recomandare tuturor capelanilor sfinți din zilele din urmă. Scrisorile de recomandare din partea episcopilor și președinților de țăruși nu sunt suficiente și nu pot fi oferite.

Capelanii sfinți din zilele din urmă:

• slujesc oamenilor de toate credințele, inclusiv sfinților din zilele din urmă;

• se asigură că persoanelor li se oferă libertate religioasă;

• ajută la înlesnirea sau adaptarea nevoilor religioase ale celor cărora le slujesc.

Pentru mai multe informații, vedeți „Capelanii sfinți din zilele din urmă”, pe ChurchofJesusChrist.org.

38.9.8

Purtarea veșmântului în forțele armate

Vedeți 38.5.6.

38.9.9

Cuplurile de misionari seniori

Cuplurile de militari în retragere pot fi chemate să slujească în calitate de misionari pentru relații militare în cadrul bazelor militare selectate. Ei ajută conducătorii locali ai preoției să întărească membrii noi și pe cei care se întorc. De asemenea, acestea asigură, în perioadele de separare, sprijin familiilor membrilor militari dislocați.

38.9.10

Alte informații

Pentru informații privind înregistrările calității de membru ale membrilor militari, vedeți 33.6.9.

Pentru informații privind binecuvântările patriarhale ale membrilor militari, vedeți 38.2.10.3.

Pentru informații privind rânduirea membrilor militari în zone izolate, vedeți 38.2.9.6.

Pentru informații privind eliberarea de recomandări pentru templu în zone izolate, vedeți 26.3.2.

În cazul în care conducătorii Bisericii au întrebări în legătură cu relațiile militare, ei pot contacta:

Military Relations and Chaplain Services Division

50 East North Temple Street, Room 2411

Salt Lake City, UT 84150-0024

Telefon: [phone]

E-mail: [e-mail]