Manuale și chemări
29. Adunările din cadrul Bisericii


„29. Adunările din cadrul Bisericii”, Manual general – Slujirea în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (2020).

„29. Adunările din cadrul Bisericii”, Manual general.

Imagine
Mamă și fiică la adunarea de împărtășanie.

29.

Adunările din cadrul Bisericii

29.0

Introducere

Sfinții din zilele din urmă se adună laolaltă pentru a preaslăvi, pentru a se edifica unul pe altul și pentru a preda și învăța Evanghelia (vedeți Alma 6:6; Moroni 6:5-6). Salvatorul a promis: „Acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Faptul de a ne aduna laolaltă este un mod prin care inimile noastre pot fi „legate în unitate și iubire” (Mosia 18:21).

Adunările conducerii ajută conducătorii să se sfătuiască împreună și să coordoneze eforturile de a sluji altora. Totuși, desfășurarea unei adunări nu trebuie să înlocuiască niciodată faptul de a sluji și de a păstori așa cum a făcut Isus Hristos. Moduri de a-L ajuta pe Dumnezeu în lucrarea Sa de salvare și exaltare pot fi planificate în cadrul unei adunări, dar acestea sunt realizate cel mai adesea în afara adunărilor.

29.1

Planificarea și conducerea adunărilor

Conducătorii planifică și conduc adunările „după cum sunt conduși de Duhul Sfânt, conform cu poruncile și revelațiile de la Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 20:45; vedeți, de asemenea, Moroni 6:9; Doctrină și legăminte 46:2). Ei caută moduri de a invita influența Spiritului în adunările lor.

Conducătorii se asigură că numărul și durata adunărilor nu creează poveri pentru membri sau familiile lor. De exemplu, adunările nu trebuie să facă să le fie greu membrilor familiilor să petreacă timp împreună în ziua de sabat.

Conducătorii se asigură, de asemenea, că adunările se concentrează asupra a ceea ce este cel mai important. De exemplu, adunările de împărtășanie trebuie să se concentreze asupra împărtășaniei și clădirii credinței în Isus Hristos. Adunările președințiilor și adunările consiliilor se concentrează asupra întăririi persoanelor și familiilor.

Oficiantul care prezidează poate să conducă adunarea. Sau el sau ea poate ruga pe altcineva, cum ar fi un consilier sau o consilieră, să conducă sub îndrumarea sa.

Ocazional, se întâmplă ceva în timpul unei adunări și oficiantul care prezidează simte nevoia să clarifice lucrurile. De exemplu, cineva ar putea preda doctrină incorectă. Dacă aceasta se întâmplă, oficiantul care prezidează trebuie să clarifice doctrina fără a crea o situație stânjenitoare pentru cineva.

29.2

Adunările episcopiei

29.2.1

Adunarea de împărtășanie

29.2.1.1

Planificarea adunării de împărtășanie

Episcopatul planifică și conduce adunarea de împărtășanie. Acesta se asigură că adunarea se concentrează asupra împărtășaniei și clădirii credinței în Isus Hristos.

Adunarea de împărtășanie durează o oră. Poate să conțină următoarele:

  1. preludiu muzical (pentru îndrumări, vedeți 19.3.2). Muzica pioasă înainte de începerea adunării poate invita un spirit de preaslăvire;

  2. salutări și urări de bun venit;

  3. menționarea autorităților care prezidează sau a altor conducători care se află în vizită. Autoritățile care prezidează și înalții consilieri care se află în vizită trebuie să fie invitați să ia loc pe podium. Oficianții generali sunt, de asemenea, invitați să ia loc pe podium, cu excepția cazului în care ei sunt în episcopia lor de acasă;

  4. anunțuri. Acestea trebuie să fie cât mai scurte și cât mai puține. Cele mai multe dintre ele pot fi tipărite, împărtășite în format electronic sau împărtășite în cadrul altor adunări;

  5. imn și rugăciune de deschidere. Vedeți 19.3.2 și 29.6;

  6. treburi ale episcopiei și ale țărușului, cum ar fi cele de mai jos:

    • susținerea și eliberarea oficianților și învățătorilor (vedeți 30.3 și 30.6);

    • prezentarea numelor fraților care urmează să fie rânduiți la un oficiu în cadrul Preoției aaronice (vedeți 18.10.3);

    • prezentarea membrilor noi ai episcopiei, inclusiv a recent convertiților. După câteva cuvinte de prezentare, cel care conduce roagă congregația să arate prin ridicarea mâinii că membrul respectiv este binevenit în episcopie;

      când copiii care sunt membri cu înregistrare sunt botezați și confirmați, ei sunt menționați în cadrul adunării de împărtășanie. Totuși, ei nu trebuie să fie prezentați pentru a li se ura bun venit în episcopie;

  7. numirea și binecuvântarea copiilor (vedeți 18.6). Aceasta se face, de regulă, în cadrul adunării de post și mărturii (vedeți 29.2.2);

  8. confirmarea noilor convertiți (vedeți 18.8);

  9. imnul de împărtășanie și administrarea împărtășaniei. Împărtășania este momentul central al adunării. Celelalte părți ale adunării nu trebuie să distragă atenția de la ea. Această rânduială este o ocazie pentru membri să-și îndrepte gândurile către Salvator și către sacrificiul Său pentru ei. Trebuie să fie un timp sacru de revigorare spirituală.

    Masa de împărtășanie trebuie să fie pregătită înainte de începerea adunării. Episcopul se asigură că împărtășania este binecuvântată și distribuită în mod pios și ordonat. Cei care administrează împărtășania Îl reprezintă pe Isus Hristos.

    Pentru mai multe informații despre pregătirea, binecuvântarea și distribuirea împărtășaniei, vedeți 18.9.

    Pentru informații despre administrarea împărtășaniei în situații neobișnuite, vedeți 29.2.1.5 și 18.9.1;

  10. mesaje din Evanghelie și interpretarea de imnuri de către congregație sau alt număr muzical. Mesajele și muzica trebuie să fie în acord cu natura sacră a împărtășaniei. Pentru informații despre alegerea vorbitorilor, vedeți 29.2.1.4. Pentru informații privind selecțiunile muzicale în cadrul adunării de împărtășanie, vedeți 19.3.2;

  11. imn și rugăciune de încheiere;

  12. postludiu muzical.

Mijloacele vizuale și materialele audio-vizuale nu trebuie folosite în cadrul adunărilor de împărtășanie (vedeți 38.8.3).

29.2.1.2

Prezidarea adunării de împărtășanie

Episcopul prezidează adunarea de împărtășanie, cu excepția cazului în care participă un membru al președinției țărușului, o autoritate a zonei-Cei Șaptezeci din zona sa ori o autoritate generală. Dacă episcopul și consilierii săi nu pot participa la adunarea de împărtășanie, președintele de țăruș îl desemnează pe cel care prezidează. De regulă, el îl desemnează pe președintele cvorumului vârstnicilor. Totuși, el poate invita un alt deținător al Preoției lui Melhisedec.

29.2.1.3

Timpul premergător adunării

Înainte de începerea adunării, membrii congregației se pregătesc spiritual pentru împărtășanie. Ei pot face aceasta rugându-se în liniște și cugetând. Conducătorii dau exemplu de pioșenie.

29.2.1.4

Alegerea vorbitorilor

Episcopatul alege vorbitori pentru adunarea de împărtășanie. Cel mai adesea, membrii episcopatului invită membri ai episcopiei, inclusiv tineri (vedeți 38.8.18). Președintele de țăruș poate să desemneze înalți consilieri sau membri ai președințiilor organizațiilor la nivel de țăruș să vorbească. Președintele de țăruș hotărăște frecvența acestor desemnări.

Episcopatul invită vorbitorii să vorbească în cadrul adunării cu mult timp înainte de adunare. Vorbitorii depun mărturie despre Isus Hristos și propovăduiesc Evanghelia Sa folosind scripturile (vedeți Doctrină și legăminte 42:12; 52:9). Mesajele trebuie să clădească credința și să fie în acord cu natura sacră a împărtășaniei.

Pentru informații privind misionarii nou chemați sau întorși recent care vorbesc în cadrul adunării de împărtășanie, vedeți 24.5.2 și 24.8.3.

Episcopatul programează o adunare de împărtășanie în fiecare an pentru prezentarea făcută de copiii de la Societatea Primară. Pentru informații despre această prezentare, vedeți 12.2.1.2.

Imagine
Bărbat vorbind de la pupitru.

29.2.1.5

Imagine
icon, îndrumări privind adaptarea
Administrarea împărtășaniei în situații neobișnuite

Fiecare membru are nevoie de binecuvântările spirituale care rezultă din luarea din împărtășanie. Totuși, unii membri nu pot participa la adunarea de împărtășanie, deoarece nu pot părăsi casa, spitalul sau centrul de îngrijire. Episcopul poate să desemneze deținători ai preoției care să le administreze împărtășania acestor membri (vedeți 18.9.1).

În unele cazuri, episcopul poate autoriza transmisiunea adunării de împărtășanie pentru cei care nu pot participa. Pentru informații, vedeți 29.7.

Când membrii călătoresc sau locuiesc temporar departe de casă, ei trebuie să participe la adunarea de împărtășanie într-o episcopie apropiată, dacă este posibil. Slujirea privind administrarea împărtășaniei nu trebuie desfășurată în asociere cu reuniunile de familie, vacanțele în familie sau cu alte activități care nu sunt susținute de Biserică.

29.2.2

Adunarea de post și mărturii

În cadrul unei adunări de post și mărturii, nu sunt vorbitori desemnați sau selecțiuni muzicale speciale. În schimb, cel care conduce depune o mărturie scurtă. Apoi, el invită membrii congregației să-și depună mărturia. Să depui mărturie înseamnă să declari adevăruri ale Evangheliei după cum ești inspirat de Duhul Sfânt. Mărturiile trebuie să fie scurte, astfel încât mulți oameni să poată participa.

Copiii mici sunt bineveniți să depună mărturie în cadrul adunării de post și mărturii. Este indicat ca ei să învețe să facă aceasta acasă, până când pot depune mărturie fără ajutorul altora.

Sub îndrumarea episcopului, copiii sunt, de regulă, numiți și binecuvântați în cadrul adunării de post și mărturii (vedeți 29.2.1.1).

29.2.3

Conferința episcopiei

Conferința episcopiei este planificată în așa fel încât să împlinească nevoile locale. Include o adunare de împărtășanie planificată de președintele de țăruș. Președintele de țăruș prezidează, de obicei, adunarea, iar un membru al episcopatului o conduce de obicei.

În timpul acestei adunări, un membru al președinției țărușului sau un înalt consilier prezintă numele conducătorilor generali, ale celor la nivel de țăruș și ale celor la nivel de episcopie în vederea susținerii. El folosește formularul Oficianți susținuți, pregătit de funcționarul episcopiei. Episcopul și președintele de țăruș vorbesc, de obicei, în cadrul adunării.

Episcopia desfășoară adunări obișnuite ale preoției și ale organizațiilor ca parte a conferinței episcopiei. Conducătorii țărușului pot oferi instruire și sprijin. Ei păstoresc conducătorii și membrii episcopiei.

În legătură cu conferința episcopiei, președinția țărușului are o adunare cu episcopatul. Împreună, ei trec în revistă progresul lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare din cadrul episcopiei. Această adunare poate avea loc în duminica în care are loc conferința episcopiei sau într-o altă zi.

29.2.4

Adunarea episcopatului

Episcopul planifică și conduce adunările episcopatului. Printre lucrurile care trebuie luate în considerare se pot număra:

  • coordonarea lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare în cadrul episcopiei;

  • întărirea persoanelor și familiilor din cadrul episcopiei – mai ales a tinerilor și copiilor;

  • identificarea membrilor care s-ar putea pregăti să primească rânduieli, inclusiv rânduiri în cadrul preoției;

  • identificarea membrilor care să fie chemați în poziții din cadrul episcopiei;

  • identificarea membrilor care ar putea fi recomandați președintelui de țăruș pentru a sluji în calitate de misionari;

  • recapitularea instruirii din scripturi, din partea conducătorilor Bisericii și din acest manual.

Printre alte lucruri se pot număra organizațiile și programele episcopiei, bugetul episcopiei, rapoarte despre desemnări și planuri privind adunări și activități care urmează.

Imagine
adunare a consiliului episcopiei

29.2.5

Adunarea consiliului episcopiei

Episcopul planifică, prezidează și conduce adunările consiliului episcopiei. Dacă este absent, el poate desemna un consilier să prezideze și să conducă. Dar consiliul nu ia hotărâri majore fără episcop.

Consiliul episcopiei caută să ajute toți membrii episcopiei să-și clădească tăria spirituală, să primească rânduielile necesare salvării, să-și țină legămintele și să devină ucenici devotați ai lui Isus Hristos (vedeți Moroni 6:4-5). În timpul adunărilor consiliului episcopiei, membrii consiliului planifică și coordonează această lucrare. Ei stabilesc împreună cum pot punctele forte și abilitățile membrilor episcopiei să-i binecuvânteze pe cei aflați la nevoie. Ei caută îndrumarea Spiritului pe măsură ce se unesc în dragoste și preocupare în ceea ce-i privește pe membrii episcopiei.

Conducătorii organizațiilor episcopiei participă la adunările consiliului episcopiei în două calități.

  1. În calitate de membri ai consiliului episcopiei care ajuta la binecuvântarea tuturor membrilor episcopiei.

  2. În calitate de reprezentanți ai organizațiilor lor.

Când se adună laolaltă, membrii consiliului episcopiei discută chestiuni care vor beneficia de eforturile unite ale întregului consiliu. Fiecare membru al consiliului este încurajat să-și împărtășească gândurile și inspirația legate de aceste chestiuni.

Adunările consiliului episcopiei nu durează, de obicei, mai mult de o oră. Ele încep cu o rugăciune și cu rapoarte scurte despre desemnări date în cadrul adunărilor anterioare. Mai jos, sunt enumerate lucruri care pot fi discutate. Nu este timp suficient pentru a le discuta pe toate în fiecare adunare. Episcopul acordă prioritate chestiunilor care sunt cele mai necesare pentru a binecuvânta persoane și familii.

  • Trăirea potrivit Evangheliei lui Isus Hristos. Ajutarea tuturor membrilor să-și clădească credința, să primească rânduielile necesare salvării și să-și țină legămintele.

  • Îngrijirea de cei aflați la nevoie. Împărtășirea resurselor și îndemânărilor pentru a binecuvânta persoane, familii și comunitatea. Ajutarea membrilor episcopiei să ajungă să se bizuie pe forțele proprii. (Vedeți capitolul 22.)

  • Invitarea tuturor să primească Evanghelia. Verificarea progresului celor care învață Evanghelia, dar și al membrilor noi și al membrilor care se întorc. Discutarea modurilor în care membrii pot împărtăși altora Evanghelia. (Vedeți capitolul 23.)

  • Unirea familiilor pentru eternitate. Verificarea progresului membrilor care se pregătesc să primească rânduielile din templu. Planificarea de moduri care să ajute mai mulți membri să fie pregătiți să primească o recomandare pentru templu. Discutarea de moduri prin care membrii pot participa la munca din templu și de întocmire a istoriei familiei. (Vedeți capitolul 25.)

Pe măsură ce membrii consiliului episcopiei discută aceste chestiuni, ei se gândesc la nevoile și punctele forte ale membrilor cărora le slujesc. Ei pot afla despre aceste nevoi și puncte forte în cadrul adunărilor președinției, în discuții cu membri ai organizației lor (inclusiv în cadrul interviurilor despre păstorire) și prin propriile eforturi de păstorire. Mai mult, Resursele conducătorului și ale funcționarului are instrumente și rapoarte care pot ajuta conducătorii să cunoască progresul membrilor. Membrii consiliului trebuie să păstreze confidențiale toate informațiile personale sau sensibile (vedeți 4.4.6).

Membrii consiliului episcopiei trebuie să cunoască tinerii și copiii din episcopie și circumstanțele lor de acasă. Ei acordă atenție specială celor care nu au parte acasă de sprijin privind Evanghelia.

După o discuție, episcopul poate fie să stabilească un mod de a se acționa, fie să amâne hotărârea, timp în care caută informații suplimentare și îndrumare. Sau poate să trimită chestiunea unui alt consiliu, cum ar fi episcopatul. Vedeți 4.4.3.

Uneori, consiliul episcopiei poate stabili că o activitate a episcopiei ar putea ajuta la împlinirea nevoilor membrilor. Consiliul episcopiei poate supraveghea planificarea activităților episcopiei. Dar, cea mai mare parte a planificării este făcută înainte și după adunările consiliului. Pentru mai multe informații despre activități, vedeți capitolul 20.

După ce misionarii cu timp deplin se întorc acasă, ei pot fi invitați să raporteze consiliului episcopiei despre misiunea lor (vedeți 24.8.3).

Pentru a înțelege principiile care îndrumă adunările consiliului în cadrul Bisericii, toți membrii consiliului trebuie să studieze 4.3 și 4.4.

29.2.6

Adunarea consiliului tinerilor la nivel de episcopie

Episcopul poate să conducă adunările consiliului tinerilor la nivel de episcopie. Sau el poate desemna pe altcineva să facă aceasta, cum ar fi unul dintre asistenții săi din cvorumul preoților sau președinta clasei cu cele mai în vârstă tinere fete din cadrul Tinerelor Fete. Adunările consiliului tinerilor la nivel de episcopie le oferă tinerilor ocazii să conducă. Episcopatul sau alți conducători îi pot ajuta să se pregătească pentru aceste adunări în timpul adunărilor președinției cvorumului sau președinției clasei.

Înainte de fiecare adunare, episcopul și persoana care conduce trec în revistă subiectele care urmează să fie discutate. Printre acestea se pot număra următoarele:

  • lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare;

  • nevoile tinerilor din episcopie și moduri de a le rezolva;

  • eforturi de a ajuta tinerii care sunt mai puțin activi sau membrii noi;

  • activități, inclusiv ocazii de a le sluji celor aflați la nevoie. Cea mai mare parte a planificării este făcută în cadrul adunărilor președinției cvorumului sau ale clasei (vedeți capitolul 20);

  • păstorirea (vedeți capitolul 21);

  • orientarea președinției nou chemate a cvorumului și a clasei.

Pentru a înțelege principiile care îndrumă adunările consiliului în cadrul Bisericii, toți membrii consiliului trebuie să studieze 4.3 și 4.4.

29.2.7

Alte adunări și clase ale episcopiei

Adunările pentru cvorumurile preoției și pentru președințiile acestora sunt descrise în capitolele 8 și 10.

Adunările pentru surorile de la Societatea de Alinare și pentru conducătoarele acestora sunt descrise în capitolul 9.

Adunările pentru tinerele fete și pentru conducătoarele acestora sunt descrise în capitolul 11.

Adunările pentru copiii de la Societatea Primară și pentru conducătoarele acestora sunt descrise în capitolul 12.

Clasele Școlii de duminica sunt descrise în 13.3.

Adunările consiliului învățătorilor sunt descrise în 17.4.

Adunările de coordonare a lucrării de împărtășire a Evangheliei și de întărire a membrilor noi și a celor care se întorc sunt descrise în 23.5.7.

Adunările de coordonare privind munca din templu și de întocmire a istoriei familiei sunt descrise în 25.2.7.

Imagine
Adunare de consiliu.

29.2.8

Imagine
icon, îndrumări privind adaptarea
Programele pentru adunările de duminica

Episcopiile folosesc unul dintre programele de două ore de mai jos pentru adunările de duminica.

Planul 1

60 de minute

Adunarea de împărtășanie.

10 minute

Pauză în care participanții se duc la clase și la adunări.

50 de minute

Toate duminicile: Societatea Primară, inclusiv creșa (vedeți 12.2.1.2).

Prima și a treia duminică ale lunii: Școala de duminica (vedeți 13.3).

A doua și a patra duminică ale lunii: adunările cvorumurilor preoției (vedeți 8.2.1.2 și 10.2.1.2), adunările Societății de Alinare (vedeți 9.2.1.2) și adunările Tinerelor Fete (vedeți 11.2.1.2).

A cincea duminică: adunări pentru tineri și adulți. Episcopatul stabilește subiectul și desemnează învățători (de regulă, membri ai episcopiei sau țărușului). Membrii episcopatului stabilesc, de asemenea, dacă tinerii și adulții, bărbații și femeile se adună separat sau împreună.

Planul 2

50 de minute

Toate duminicile: Societatea Primară, inclusiv creșa (vedeți 12.2.1.2).

Prima și a treia duminică ale lunii: Școala de duminica (vedeți 13.3).

A doua și a patra duminică ale lunii: adunările cvorumurilor preoției (vedeți 8.2.1.2 și 10.2.1.2), adunările Societății de Alinare (vedeți 9.2.1.2) și adunările Tinerelor Fete (vedeți 11.2.1.2).

A cincea duminică: adunări pentru tineri și adulți. Episcopatul stabilește subiectul și desemnează învățători (de regulă, membri ai episcopiei sau țărușului). Episcopatul stabilește, de asemenea, dacă tinerii și adulții, bărbații și femeile se adună separat sau împreună.

10 minute

Pauză în care participanții se duc la adunarea de împărtășanie.

60 de minute

Adunarea de împărtășanie.

Când două episcopii se întâlnesc în aceeași clădire și una sau ambele au foarte puțini copii sau tineri, ar putea fi de dorit ca tinerii sau copiii să participe împreună la clasele de duminica. Programele adunărilor de duminica ale episcopiilor se pot suprapune în felul indicat mai jos.

Imagine
Suprapunerea programului adunărilor.

Acest plan ar putea fi, de asemenea, luat în considerare dacă cele două episcopii folosesc diferite limbi, dar copiii și tinerii vorbesc aceeași limbă.

Folosirea acestui plan necesită aprobarea președintelui de țăruș. Dacă el aprobă, episcopul fiecărei episcopii se întâlnește cu respectivii conducători ai organizațiilor pentru a le cere sfatul în legătură cu implementarea acestuia.

Cele două episcopate se adună laolaltă pentru a stabili ce membri, din fiecare episcopie, ar trebui chemați să slujească în cvorumuri și organizații. Fiecare episcop rămâne președintele cvorumului său al preoților, dar cei doi episcopi pot prezida pe rând adunările de duminica ale cvorumului. Episcopii ambelor episcopii participă la adunările consiliului combinat al tinerilor la nivel de episcopie. După implementarea planului, conducătorii continuă să se adune, cu regularitate, pentru a-și coordona eforturile.

29.3

Adunările țărușului

29.3.1

Conferința de țăruș

Conferințele de țăruș sunt programate de președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. De regulă, președintele de țăruș prezidează o conferință în fiecare an și o autoritate a zonei-Cei Șaptezeci desemnată sau o autoritate generală desemnată o prezidează pe cealaltă.

Oficiantul care prezidează îndrumă toată planificarea conferinței. El aprobă, în avans, participanții și selecțiunile muzicale. Pentru informații privind muzica în cadrul conferinței de țăruș, vedeți 19.3.4.

Când o autoritate a zonei-Cei Șaptezeci sau o autoritate generală prezidează, el poate invita președintele de țăruș să sugereze subiecte pentru instruire în cadrul conferinței. Când președintele de țăruș prezidează, el și consilierii săi aleg subiectele. Președinția țărușului poate discuta posibile subiecte cu membrii consiliului țărușului. Când fac aceste alegeri, membrii președinției țărușului se gândesc la subiecte pe care le-a subliniat recent Prima Președinție.

Când președintele de țăruș face pregătirile pentru conferința de țăruș, el poate ruga cvorumurile preoției și alte organizații, persoane și familii să ajute. De exemplu, pot fi desemnați să aranjeze scaunele, să asigure ușieri și să curețe clădirea.

Fiecare conferință de țăruș include, de regulă, următoarele adunări:

  • o adunare la care participă autoritatea zonei-Cei Șaptezeci sau autoritatea generală (dacă este desemnată) și președinția țărușului. Funcționarul țărușului și secretarul executiv al țărușului participă de asemenea;

  • o adunare a conducerii preoției la nivel de țăruș (vedeți 29.3.3). Autoritatea care prezidează stabilește dacă această adunare are loc sâmbăta sau duminica. Un membru al președinției țărușului o conduce;

  • o sesiune de sâmbătă seara pentru toți membrii țărușului în vârstă de cel puțin 18 ani. În funcție de circumstanțele locale, această adunare poate avea loc duminica, dacă autoritatea care prezidează aprobă acest lucru. Un membru al președinției țărușului o conduce;

  • o sesiune generală, desfășurată duminica, pentru toți membrii și alții cărora le-ar plăcea să participe. Președintele de țăruș conduce această adunare și vorbește în cadrul ei. Se pot desfășura mai multe sesiuni generale de duminica în cazul în care nu este loc pentru toată lumea într-o singură sesiune. Copiii participă împreună cu familiile lor, nu la o adunare separată.

Dacă este necesar, sesiunile conferinței pot fi transmise către alte case de întruniri sau alte locuri din țăruș. Este posibil ca în cazul unor membri conferința să trebuiască să fie transmisă la ei acasă. Pentru mai multe informații despre transmisiunea adunărilor, vedeți 29.7.

Vorbitorii din cadrul sesiunii generale nu trebuie să folosească mijloace vizuale sau materiale audio-vizuale (vedeți 38.8.3).

Dacă participă oficianți generali, președintele templului și soția sa, președintele de misiune și soția sa sau patriarhul țărușului, ei trebuie să stea pe podium. Același lucru este valabil și în cazul consilierilor din președinția templului și cea a misiunii (și soțiile lor), dacă participă în locul președintelui de templu sau al celui de misiune.

În fiecare an, în cadrul unei conferințe de țăruș, un membru al președinției țărușului prezintă oficianții generali, ai zonei și ai țărușului, în vederea susținerii. El folosește formularul Oficianți susținuți, pregătit de funcționarul țărușului. Aceasta se face, de regulă, în cadrul primei conferințe de țăruș a anului.

Dacă sunt chemați sau eliberați oficianți la nivel de țăruș între conferințele de țăruș, ei sunt prezentați în vederea susținerii sau exprimării mulțumirii în cadrul următoarei conferințe de țăruș. Sau aceasta se poate face în cadrul adunării de împărtășanie a fiecărei episcopii. Vedeți 30.3 și 30.6.

Frații care au fost recomandați să fie rânduiți vârstnici sau înalți preoți sunt prezentați în vederea susținerii în cadrul unei conferințe de țăruș. Dacă un frate trebuie să fie rânduit înainte de următoarea conferință de țăruș, el poate fi susținut în cadrul adunării de împărtășanie a episcopiei sale. Numele său va fi, apoi, prezentat în vederea ratificării în cadrul unei conferințe de țăruș (vedeți 18.10.3).

29.3.2

Adunarea generală a preoției la nivel de țăruș

Președinția țărușului planifică și conduce adunările generale ale preoției la nivel de țăruș. Membrii ei aleg subiectele și vorbitorii cu ajutorul rugăciunii.

29.3.3

Adunarea conducerii preoției la nivel de țăruș

Președinția țărușului planifică și conduce adunările conducerii preoției la nivel de țăruș. Structura acestor adunări este flexibilă. Toți participanții pot rămâne împreună pe durata întregii adunări. Sau, după o instruire generală, ei se pot separa în grupuri mai mici pentru instruire în funcție de chemările și desemnările lor.

Președinția țărușului și alți conducători la nivel de țăruș oferă, de regulă, instruire. Conducători la nivel de episcopie, inclusiv femei conducătoare, pot fi, de asemenea, invitați sau invitate să ofere instruire cu această ocazie.

29.3.4

Adunările conducerii la nivel de țăruș

Președințiile organizațiilor la nivel de țăruș planifică și conduc adunări ale conducerii la nivel de țăruș. Structura acestor adunări este flexibilă. Toți conducătorii pot rămâne împreună pe durata întregii adunări. Sau, după o instruire generală, ei se pot separa în grupuri mai mici pentru instruire specifică, în funcție de chemările și desemnările lor.

Conducătorii organizațiilor, membrii președinției țărușului sau alți conducători la nivel de țăruș sunt cei care, de regulă, oferă instruire. Conducători ai organizațiilor la nivel de episcopie pot fi, de asemenea, invitați să ofere instruire din când în când.

Președinția Tinerilor Băieți la nivel de țăruș nu desfășoară o adunare a conducerii la nivel de țăruș. Instruirea pentru cei care slujesc alături de cvorumurile Preoției aaronice este oferită în cadrul adunărilor conducerii preoției la nivel de țăruș (vedeți 29.3.3).

29.3.5

Adunarea cvorumului înalților preoți la nivel de țăruș

Președinția țărușului planifică și conduce adunările cvorumului înalților preoți la nivel de țăruș. Nu se desfășoară adunări pentru toți înalții preoți rânduiți din cadrul țărușului.

29.3.6

Adunarea președinției țărușului

Președinția țărușului planifică și conduce adunările președinției țărușului. Printre lucrurile care trebuie luate în considerare se pot număra:

  • lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare în cadrul țărușului;

  • întărirea persoanelor și familiilor din cadrul țărușului;

  • nevoile și punctele forte ale episcopiilor, cvorumurilor vârstnicilor și altor organizații din cadrul țărușului;

  • recomandările episcopilor de bărbați care să fie rânduiți vârstnici;

  • membrii care să fie chemați în poziții la nivel de țăruș și în unele poziții la nivel de episcopie, așa cum este prezentat în 30.8;

  • recomandările episcopilor de membri care să slujească în misiuni;

  • instruiri din scripturi, din partea conducătorilor Bisericii și din acest manual.

Printre alte lucruri se pot număra activități și programe ale țărușului, bugetul țărușului, rapoarte despre desemnări și planuri privind adunări care urmează.

29.3.7

Adunarea înaltului consiliu

Președinția țărușului planifică și conduce adunările înaltului consiliu. Aceste adunări pot include:

  • instruirea de către președinția țărușului cu privire la doctrină și desemnări;

  • sfătuirea împreună despre întărirea persoanelor și familiilor din cadrul țărușului. LCR (Resursele conducătorului și ale funcționarului) are instrumente și rapoarte care pot ajuta conducătorii să cunoască progresul membrilor;

  • discutarea despre cum să ajute la realizarea lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare în cadrul țărușului;

  • raportarea despre desemnări;

  • sfătuirea cu președinția țărușului și susținerea hotărârilor membrilor acesteia de a rândui frați la oficiile de vârstnic și de înalt preot;

  • sfătuirea cu președinția țărușului și susținerea hotărârilor membrilor acesteia de a oferi chemări;

  • ajutarea la planificarea adunărilor conducerii preoției la nivel de țăruș (vedeți 29.3.3);

  • ascultarea rapoartelor misionarilor întorși (vedeți 24.8.3).

Uneori, o adunare scurtă a înaltului consiliu poate fi urmată imediat de o adunare a consiliului țărușului (vedeți 29.3.8). Acest lucru poate ajuta la reducerea numărului de adunări la care trebuie să participe conducătorii.

Pentru a înțelege principiile care îndrumă adunările consiliului în cadrul Bisericii, toți membrii consiliului trebuie să studieze 4.3 și 4.4.

Pentru informații despre participanții care se alătură adunării de la distanță, vedeți 29.7.

29.3.8

Adunarea consiliului țărușului

Președintele de țăruș planifică și conduce adunările consiliului țărușului. În cadrul acestor adunări, membrii consiliului:

  • pot primi instruire de la președinția țărușului privind doctrina și desemnările lor;

  • se pot sfătui împreună despre întărirea persoanelor și familiilor din cadrul țărușului. LCR are instrumente și rapoarte care pot ajuta conducătorii să cunoască progresul membrilor;

  • pot discuta despre viziunea generală privind lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare din cadrul țărușului;

  • pot discuta despre nevoile temporale ale membrilor țărușului și despre cum să-i ajute să se bizuie pe forțele proprii. Identifică resurse disponibile în cadrul comunității și al țărușului. Printre exemple se pot număra școli locale și BYU – Pathway Worldwide (UBY - Pathway la nivel mondial) (vedeți 22.12 și 22.13);

  • pot elabora și menține un plan simplu conform căruia să acționeze țărușul în situații de urgență (vedeți 22.9.1.3);

  • pot planifica moduri în care membrii țărușului să ofere slujire în cadrul comunității (vedeți 22.9.1). Acolo unde este disponibil, JustServe.org sugerează ocazii de slujire în folosul comunității;

  • pot raporta despre organizații, activități și programe ale țărușului.

Uneori, o adunare a consiliului țărușului poate fi urmată imediat de o adunare scurtă a înaltului consiliu (vedeți 29.3.7). Acest lucru poate ajuta la reducerea numărului de adunări la care trebuie să participe conducătorii.

Pentru a înțelege principiile care îndrumă adunările consiliului în cadrul Bisericii, toți membrii consiliului trebuie să studieze 4.3 și 4.4.

Pentru informații despre participanții care se alătură adunării de la distanță, vedeți 29.7.

29.3.9

Imagine
icon, îndrumări privind adaptarea
Adunarea comitetului de conducere pentru adulți la nivel de țăruș

Comitetul de conducere pentru adulți la nivel de țăruș sprijină președinția cvorumului vârstnicilor și pe cea a Societății de Alinare la nivel de episcopie în lucrarea lor. Membrii comitetului acordă atenție specială acțiunilor episcopiei pe care le implică păstorirea, împărtășirea Evangheliei, întărirea membrilor noi și a celor care se întorc și participarea la munca din templu și de întocmire a istoriei familiei.

Mai mult, acest comitet coordonează eforturile țărușului privind bunăstarea și bizuirea pe forțele proprii, inclusiv JustServe.org (acolo unde este disponibil) și BYU – Pathway Worldwide (UBY - Pathway la nivel mondial) (vedeți 22.13).

Președinția țărușului planifică și conduce adunările comitetului de conducere pentru adulți la nivel de țăruș. Aceste adunări ar putea fi prelungiri ale adunărilor consiliului țărușului. De exemplu, la sfârșitul unor anumite adunări ale consiliului țărușului, comitetul de conducere pentru adulți s-ar putea aduna pentru a continua o discuție despre anumite lucruri.

Imagine
Adunare a consiliului tinerilor.

29.3.10

Imagine
icon, îndrumări privind adaptarea
Adunarea comitetului de conducere pentru tineri la nivel de țăruș

Comitetul de conducere pentru tineri la nivel de țăruș sprijină episcopatele, președințiile și sfătuitoarele Tinerelor Fete și sfătuitorii cvorumurilor Preoției aaronice în munca lor cu tinerii. Conducătorii adulți din comitet acordă o atenție deosebită implicării tinerilor în lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare.

Comitetul de conducere pentru tineri la nivel de țăruș are următoarele responsabilități suplimentare:

  • întocmește planuri de slujire și activități. Acestea pot include conferințe pentru tineri, seri de dans, adunări de devoțiune, proiecte de slujire și evenimente la nivel de mai mulți țăruși. (Pentru idei de slujire, vedeți JustServe.org, unde este disponibil.) Tinerii trebuie să fie cei care au inițiativa în planificarea și desfășurarea acestor activități. Activitățile la nivel de țăruș nu trebuie să fie atât de dese, încât să fie o povară pentru episcopii. Aceste activități trebuie să completeze activitățile episcopiei, nu să fie în competiție cu ele. Conducătorii episcopiei trebuie să fie înștiințați despre activitățile la nivel de țăruș cu mult timp înainte;

  • planifică moduri de a sprijini conferințele Pentru întărirea tineretului;

  • coordonează eforturile țărușului privind programul Copiii și tinerii.

Un membru din președinția țărușului supraveghează adunările comitetului de conducere pentru tineri la nivel de țăruș. El poate conduce sau poate desemna pe altcineva să facă acest lucru, inclusiv pe tineri. Aceste adunări ar putea fi prelungiri ale adunărilor consiliului țărușului. De exemplu, la sfârșitul unor adunări ale consiliului țărușului, comitetul de conducere pentru tineri s-ar putea aduna pentru a continua o discuție despre anumite lucruri.

29.3.11

Adunarea consiliului episcopilor la nivel de țăruș

Printre lucrurile discutate se pot număra:

  • ajutarea tinerilor să progreseze spiritual;

  • folosirea darurilor de post pentru a se avea grijă de cei aflați la nevoie. Ajutarea membrilor să-și clădească bizuirea pe forțele proprii (vedeți capitolul 22, în special 22.11). Împărtășirea informațiilor despre resursele disponibile în cadrul comunității;

  • ajutarea membrilor să se pocăiască și să trăiască experiența unei schimbări în inimă (vedeți capitolul 32);

  • gestionarea finanțelor Bisericii (vedeți capitolul 34).

Președintele de țăruș conduce această adunare. El ajută episcopii să-și învețe și să-și îndeplinească responsabilitățile principale (vedeți 7.1). De asemenea, el invită episcopii să se sfătuiască cu privire la instruirea primită de la conducătorii Bisericii.

Această adunare nu înlocuiește interviurile desfășurate cu regularitate de președintele de țăruș cu fiecare episcop (vedeți 6.2.1.2).

Pentru a înțelege principiile care îndrumă adunările consiliului în cadrul Bisericii, toți membrii consiliului trebuie să studieze 4.3 și 4.4.

Imagine
Adunare a episcopatului.

29.3.12

Alte adunări ale țărușului

Adunările comitetului pentru tinerii adulți la nivel de țăruș și ale comitetului pentru tinerii adulți necăsătoriți la nivel de țăruș sunt descrise în 14.1.1.2.

29.4

Adunarea consiliului de coordonare

Autoritatea zonei-Cei Șaptezeci conduce adunările și coordonează discuțiile. Toți cei care participă se sfătuiesc împreună în calitate de participanți egali (vedeți Doctrină și legăminte 88:122).

În cadrul acestor adunări, participanții:

  • caută revelație cu privire la cele mai bune modalități de implementare a învățăturilor și îndrumării Primei Președinții, Cvorumului celor Doisprezece Apostoli și președinției zonei;

  • coordonează lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare;

  • se sfătuiesc împreună cu privire la buna stare temporală și spirituală a membrilor și la modul în care să fie ajutați să devină ucenici adevărați ai lui Isus Hristos;

  • se instruiesc și se edifică unul pe altul;

  • coordonează subiectele de interes la nivel de mai mulți țăruși.

29.5

Ceremoniile funerare și alte ceremonii pentru persoanele decedate

Când moare un membru al Bisericii, episcopul se poate oferi să desfășoare o ceremonie pentru a ajuta la alinarea celor în viață și să aducă un omagiu persoanei decedate. Ceremoniile pentru oamenii care au murit diferă în funcție de religie, cultură, tradiție și de legile locale. Instrucțiunile care urmează pot ajuta episcopii să planifice, pentru persoanele decedate, ceremonii concentrate asupra Evangheliei în timp ce respectă aceste diferențe.

29.5.1

Principiile generale

Moartea este o parte esențială a planului salvării creat de Tatăl Ceresc (vedeți Alma 12:24-27). Datorită lui Isus Hristos, noi, toți, vom fi înviați. Un scop important al ceremoniilor Bisericii pentru persoanele decedate este de a depune mărturie despre planul salvării, îndeosebi despre ispășirea și învierea Salvatorului. Aceste ceremonii trebuie să fie experiențe spirituale solemne.

Membrii Bisericii trebuie să arate respect față de practicile altor religii în momentul unui deces. Totuși, ei nu trebuie să se alăture ritualurilor sau tradițiilor care sunt contrare poruncilor sau standardelor Bisericii. Conducătorii Bisericii nu trebuie să includă ritualuri ale altor religii sau grupuri în cadrul ceremoniilor Bisericii pentru persoanele decedate.

Membrii sunt sfătuiți să nu accepte practici sau tradiții care devin o povară pentru cei în viață. Printre astfel de practici se pot numără călătoriile lungi, anunțurile publice extrem de detaliate, bani dați familiei, ospețe prelungite și comemorări exagerate.

Membrii Bisericii care iau parte la ceremonii pentru persoane decedate nu trebuie să accepte să fie plătiți.

Conducătorii și membrii Bisericii se supun legilor locale în ceea ce privește ce trebuie să facă atunci când cineva moare.

29.5.2

Oferirea de sprijin familiei

În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, conducătorii și membrii Bisericii „[jelesc] împreună cu cei care jelesc… [și îi mângâie] pe aceia care au nevoie să fie mângâiați” (Mosia 18:9). Când un membru moare, episcopul vizitează familia pentru a oferi alinare. El își poate ruga consilierii să-l însoțească. El îi înștiințează, de asemenea, pe președintele cvorumului vârstnicilor și pe președinta Societății de Alinare.

Episcopul oferă sprijin din partea membrilor episcopiei, inclusiv din partea cvorumului vârstnicilor și Societății de Alinare. De exemplu, membrii episcopiei ar putea:

  • să înștiințeze prieteni și rude;

  • să ajute la pregătirea unui necrolog;

  • să ajute la planificarea ceremoniei funerare sau unei alte ceremonii;

  • să ajute cu cele necesare privind capela mortuară și cimitirul, după cum este cazul;

  • să îmbrace trupul pentru înmormântare (vedeți 38.5.8);

  • să pregătească mese.

29.5.3

Vederea trupului persoanei decedate (acolo unde se obișnuiește)

Uneori, se alocă un timp pentru vederea trupului persoanei decedate la casa de întruniri înainte de ceremonia funerară. Conducătorii trebuie să deschidă casa de întruniri pentru personalul de la pompele funebre cu cel puțin o oră înainte de începerea timpului alocat vederii trupului persoanei decedate.

După acest timp în care trupul poate fi văzut, o rugăciune în familie poate fi oferită dacă membrii familiei doresc acest lucru. Sicriul trebuie să fie închis înaintea ceremoniei funerare.

29.5.4

Ceremoniile funerare (acolo unde se obișnuiește)

Dacă o ceremonie funerară pentru un membru se desfășoară într-o clădire a Bisericii, episcopul o conduce. Dacă aceasta se desfășoară acasă, la o capelă mortuară sau la mormânt, membrii familiei pot ruga episcopul să o conducă. Un consilier al episcopului o poate conduce, dacă episcopul nu poate. Pentru informații despre ceremoniile desfășurate, într-o clădire a Bisericii, pentru persoane care nu sunt membre ale Bisericii, vedeți 29.5.6.

O ceremonie funerară condusă de episcop, fie într-o clădire a Bisericii, fie altundeva, este o adunare a Bisericii și o ceremonie religioasă. Aceasta trebuie să fie o experiență spirituală. Episcopul îndeamnă participanții să mențină un spirit de pioșenie și de solemnitate.

Când episcopul conduce o ceremonie funerară, el sau unul dintre consilierii săi supraveghează planificarea ceremoniei. El ia în considerare dorințele membrilor familiei, asigurându-se că ceremonia funerară este simplă și solemnă, muzica și scurtele cuvântări fiind centrate asupra Evangheliei. Alinarea oferită de Isus Hristos datorită ispășirii și învierii Sale trebuie subliniată. Membrilor familiei nu trebuie să li se ceară să vorbească sau să participe activ în vreun alt fel în cadrul ceremoniei.

Ceremoniile funerare sunt ocazii de a aduce un omagiu persoanei decedate. Totuși, astfel de omagii nu trebuie să acapareze ceremonia funerară. O adunare specială pentru membrii familiei, separată de ceremonia funerară, este, de regulă, un cadru mai bun dacă familia dorește mai mult timp pentru a împărtăși omagii sau amintiri.

Prezentările video nu trebuie să facă parte dintr-o ceremonie funerară desfășurată într-o capelă.

Ceremoniile funerare trebuie să înceapă la timp. În general, ele nu trebuie să dureze mai mult de o oră și jumătate, în semn de respect față de cei care participă.

Dacă un membru al președinției țărușului, o autoritate a zonei-Cei Șaptezeci din zona sa ori o autoritate generală participă la ceremonia funerară, el prezidează. Persoana care conduce se consultă înainte cu el și îi menționează prezența în timpul ceremoniei funerare. Oficiantul care prezidează trebuie să fie invitat să rostească ultima cuvântare, dacă dorește.

Ceremoniile funerare nu se desfășoară, de regulă, duminica.

În unele cazuri, episcopul poate aranja cu antreprenorii de pompe funebre să ofere contra cost servicii funerare decente, onorabile și servicii privind înmormântarea, dacă aceste cheltuieli sunt plătite din fondurile darurilor de post.

Pentru informații privind misionarii care se întorc acasă pentru a participa la o ceremonie funerară, vedeți 24.6.2.7. Pentru îndrumări privind transmisiunea ceremoniilor funerare, vedeți 29.7.

29.5.5

Înmormântarea sau incinerarea

Acolo unde este posibil, membrii decedați care au fost înzestrați trebuie înmormântați sau incinerați în hainele de templu. Pentru informații despre hainele de templu pentru înmormântare și îmbrăcarea persoanei decedate, vedeți 38.5.8.

Dacă este posibil, un membru al episcopatului însoțește cortegiul funerar la cimitir. Dacă mormântul va fi dedicat, el se consultă cu membrii familiei și roagă un deținător al Preoției lui Melhisedec să înfăptuiască dedicarea. Instrucțiuni sunt oferite în 18.16. Dacă membrii familiei preferă, se poate spune, în loc, o rugăciune la mormânt.

Pentru informații despre dedicarea locului în care este păstrată cenușa unui membru incinerat, vedeți 18.16.2. Pentru alte îndrumări despre incinerare, vedeți 38.7.2.

29.5.6

Ceremoniile pentru cei care nu sunt membri ai Bisericii

Episcopul poate oferi casa de întruniri a Bisericii pentru a fi folosită pentru ceremonia funerară a unei persoane care nu este membră a Bisericii. Dacă persoana decedată a făcut parte dintr-o altă biserică, de obicei, ceremonia poate fi desfășurată în modul stabilit de acea biserică. Dacă membrii familiei doresc acest lucru, ceremonia poate fi condusă de un cleric al acelei biserici, dacă aceasta se desfășoară în mod solemn și corespunzător. Totuși, ritualurile altor biserici sau altor organizații nu pot fi înfăptuite într-o casă de întruniri a Bisericii.

29.6

Rugăciunile din cadrul adunărilor Bisericii

Rugăciunile din cadrul adunărilor Bisericii trebuie să fie scurte, simple și îndrumate de Spirit. Orice membru botezat al Bisericii poate rosti o rugăciune de deschidere sau de încheiere. Copiii care nu sunt botezați pot spune o rugăciune în cadrul Societății Primare. Conducătorii trebuie să evite să roage mereu un soț și o soție să spună rugăciuni în cadrul aceleiași adunări.

Membrii trebuie să se roage folosind cuvinte care exprimă dragoste și respect față de Tatăl Ceresc. În limba engleză, acest lucru include folosirea pronumelor de politețe Thee, Thy, Thine și Thou când oamenii I se adresează.

29.7

Transmisiunea adunărilor și desfășurarea adunărilor online

Când este posibil, membrii Bisericii trebuie să se străduiască să participe în persoană la adunări. Totuși, uneori acest lucru nu este posibil. Transmisiunea și desfășurarea adunărilor online fac posibilă participarea și a celor care nu ar putea participa în vreun alt fel. Printre acești oameni s-ar putea număra (dar nu se limitează doar la aceștia) cei care:

  • locuiesc în locuri îndepărtate sau a căror capacitate de a călători este limitată;

  • întâmpină dificultăți din punct de vedere al sănătății fizice, mintale sau emoționale;

  • au probleme de imunitate sau se află într-un centru de îngrijire sau sunt în spital;

  • sunt lucrători esențiali sau sunt obligați, în vreun alt fel, să lucreze de sabat;

  • au grijă de cineva care este obligat să rămână în casă și care nu poate fi lăsat singur;

  • au nevoie de interpretare în limbajul semnelor;

  • au alergii care le pun sănătatea în pericol în cadrul unei adunări.

Pentru binele acestor membri și al altora, episcopul poate, ca excepție, să autorizeze transmisiunea în direct a adunărilor de împărtășanie și a ceremoniilor funerare și nunților desfășurate în casa de întruniri. Transmisiunile permit altora să vadă și să audă o adunare fiind la depărtare, însă fără a participa direct.

Transmisiunea în direct a adunării de împărtășanie nu trebuie să includă administrarea împărtășaniei. Transmisiunea trebuie oprită pe durata împărtășaniei și pornită din nou după aceea. Sau episcopul poate muta administrarea împărtășaniei la sfârșitul adunării, după ce transmisiunea în direct s-a încheiat. Adunarea se încheie, apoi, cu un imn și o rugăciune.

Episcopul poate autoriza un preot sau un deținător al Preoției lui Melhisedec să administreze împărtășania, fizic, celor care nu pot participa la adunare (vedeți 18.9.1).

În cazul anumitor adunări, episcopul sau președintele de țăruș pot autoriza membrii care nu pot participa fizic să participe online. Printre aceste adunări se pot număra:

  • adunările conducerii, cum ar fi adunările președinției sau cele ale consiliului;

  • adunările cvorumului, Societății de Alinare și cele ale Tinerelor Fete;

  • clasele Școlii de duminica;

  • clasele Societății Primare și timpul pentru cântat.

Spre deosebire de transmisiuni, adunările online sunt interactive. Cei are se alătură de la distanță pot participa adresând întrebări, comentând și în oricare alte moduri.

Președintele de țăruș poate autoriza transmisiunea în direct a conferinței de țăruș către alte locuri din țăruș, inclusiv către casele membrilor, când este necesar. El poate, de asemenea, să autorizeze conducători la nivel de țăruș să se alăture, online, adunărilor conducerii când nu pot participa fizic (de exemplu, din motivele enumerate mai devreme în această secțiune).

Transmisiunile și adunările online nu sunt pentru confortul celor care ar putea participa fizic în mod rezonabil. De exemplu, episcopul nu autorizează transmisiunea adunării de împărtășanie pentru membri ai episcopiei care călătoresc și care ar putea participa în cadrul unei alte episcopii.

Specialiștii tehnici la nivel de episcopie și cei la nivel de țăruș pot ajuta conducătorii în legătură cu transmisiunile și adunările online (vedeți 33.10). Aceste persoane pot ajuta, de asemenea, membrii să acceseze aceste adunări.

Transmisiunile și adunările online nu trebuie să distragă atenția de la Spirit. În general, doar un dispozitiv trebuie folosit pentru transmisiunea adunării. Atât dispozitivul, cât și persoana care-l folosește trebuie să nu atragă atenția.

Înregistrările transmisiunilor adunărilor episcopiei și ale țărușului trebuie șterse în cel mult o zi de când a avut loc adunarea.

29.8

Fotografii și înregistrări video ale adunărilor

Pentru a păstra caracterul sacru al adunărilor Bisericii, nimeni nu trebuie să facă fotografii sau înregistrări video ale adunărilor de împărtășanie sau conferințelor de țăruș.

Pentru informații despre înregistrările transmisiunilor, vedeți 29.7.