22. Asigurarea nevoilor temporale și clădirea bizuirii pe forțele proprii
„22. Asigurarea nevoilor temporale și clădirea bizuirii pe forțele proprii”, Manual general – Slujirea în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (2020).
„22. Asigurarea nevoilor temporale și clădirea bizuirii pe forțele proprii”, Manual general.
Imagine
Bărbat lucrând.
22.
Asigurarea nevoilor temporale și clădirea bizuirii pe forțele proprii
22.0
Introducere
Membrii Bisericii au făcut legământ să „[poarte] greutățile unul altuia… să [jelească] împreună cu cei care jelesc… și să-i [mângâie] pe aceia care au nevoie să fie mângâiați” (Mosia 18:8-9). A avea grijă de cei cu nevoi temporale face parte din lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare (vedeți 1.2). Această responsabilitate revine tuturor membrilor Bisericii în timp ce ei se păstoresc unul pe altul.
Membrii Bisericii sunt, de asemenea, sfătuiți să-și îmbunătățească bizuirea pe forțele proprii prin muncă sârguincioasă și cu ajutorul Domnului. Bizuirea pe forțele proprii este capacitatea, angajamentul și efortul de a împlini nevoile spirituale și temporale personale și ale familiei. Pe măsură ce membrii ajung să se bizuie mai mult pe forțele proprii, ei ajung să slujească mai bine altora.
EFORTURI INDIVIDUALE ȘI CA FAMILIE
22.1
Clădirea bizuirii pe forțele proprii
Cu ajutorul Domnului, membrii clădesc bizuirea pe forțele proprii în următoarele moduri:
dezvoltă tăria spirituală, fizică și emoțională;
dobândesc educație și un loc de muncă;
îmbunătățesc starea de pregătire temporală.
22.1.1
Tăria spirituală
Salvatorul ne-a învățat: „Toate lucrurile pentru Mine sunt spirituale și nu v-am dat niciodată o lege care era temporală” (Doctrină și legăminte 29:34). Membrii își dezvoltă tăria spirituală pe măsură ce fac următoarele:
își exercită credința în Hristos;
se roagă;
postesc;
studiază scripturile și cuvintele profeților în viață;
se supun poruncilor;
participă la adunările de împărtășanie și alte adunări ale Bisericii;
slujesc altora;
participă la rânduieli sacre și se străduiesc să țină legămintele asociate.
Pe măsură ce fac aceste lucruri, ei primesc îndrumare de la Spiritul Sfânt privind modul în care să-și soluționeze problemele și să-i păstorească eficient pe alții.
22.1.2
Sănătatea fizică și emoțională
Tatăl Ceresc dorește ca fiicele și fiii Săi să-și dezvolte tăria fizică și emoțională. Aceasta include următoarele:
supunerea față de Cuvântul de înțelepciune (vedeți Doctrină și legăminte 89; vedeți, de asemenea, 38.7.14 din acest manual);
străduința de a consuma hrană nutritivă, de a face cu regularitate exerciții fizice și de a dormi suficient;
evitarea substanțelor și comportamentelor care sunt dăunătoare sau creează dependență;
practicarea unei bune igiene și primirea îngrijirii medicale corespunzătoare;
formarea și întărirea relațiilor sănătoase cu familia și alții;
însușirea metodelor de gestionare a stresului;
căutarea ajutorului când se confruntă cu încercări de ordin mintal sau emoțional, după cum este necesar.
Imagine
Cuplu alergând.
22.1.3
Educația și locul de muncă
Salvatorul ne-a învățat că „slava lui Dumnezeu este inteligența” (Doctrină și legăminte 93:36). El ne-a învățat, de asemenea, „Căutați să învățați, chiar prin studiu și, de asemenea, prin credință” (Doctrină și legăminte 88:118; vedeți, de asemenea, 130:18). Învățământul universitar sau cel profesional poate duce la obținerea unui loc de muncă mai bun, astfel încât membrii pot asigura cele necesare traiului pentru ei și familie.
Dezvoltarea capacității de a munci va ajuta membrii să-și aducă aportul în cadrul familiilor, Bisericii și în lume. Membrii sunt sfătuiți să muncească din greu și să fie onești în tot ce fac.
22.1.4
Starea de pregătire temporală
Scripturile ne învață despre importanța faptului de a fi pregătiți (vedeți Ezechiel 38:7; Doctrină și legăminte 38:30). Membrii sunt sfătuiți să ajungă să fie pregătiți, astfel încât să se poată îngriji de ei înșiși, de familia lor și de alții în momente de nevoie.
Membrii își îmbunătățesc starea de pregătire financiară:
plătind zeciuiala și făcând daruri (vedeți Maleahi 3:8-12);
eliminând și evitând datoriile în măsura posibilă;
pregătind un buget și trăind în limitele lui;
economisind pentru viitor;
dobândind o educație care să-i ajute să asigure cele necesare vieții lor și a familiei lor (vedeți 22.3.3).
Starea de pregătire include, de asemenea, elaborarea unui plan pentru cum să se îngrijească de nevoile de bază într-o situație de urgență. Membrii sunt încurajați să creeze o rezervă, atât pentru o perioadă scurtă, cât și îndelungată, de alimente, apă și alte articole necesare.
Ucenicii Domnului sunt învățați să „se iubească… și să se slujească unul pe altul” și să „[ajute] pe cei care au nevoie de [ajutor]” (Mosia 4:15-16). Membrii se străduiesc să-i vadă pe ceilalți așa cum îi vede Salvatorul, înțelegând punctele lor forte și nevoile lor unice. Făcând aceasta, membrii vor fi inspirați să știe cum să-i păstorească pe cei care au nevoi temporale și emoționale. Aceste nevoi pot include hrană, îmbrăcăminte, adăpost, educație, loc de muncă, sănătate fizică și o bună stare emoțională.
22.2.1
Magazia Domnului
Salvatorul ne-a învățat: „Dați din bunurile voastre săracilor… și ele vor fi date episcopului… și trebuie [ținute] în magazia Mea, pentru a fi [distribuite] săracilor și celor în nevoie” (Doctrină și legăminte 42:31, 34). Toate resursele de care dispune Biserica pentru a-i ajuta pe cei cu nevoi temporale sunt numite magazia Domnului (vedeți Doctrină și legăminte 82:18-19). Acestea includ darurile constând în timp, talente, compasiune, materiale și resurse financiare făcute de membri pentru a-i ajuta pe cei aflați la nevoie.
Magazia Domnului există în fiecare episcopie și țăruș. Conducătorii pot ajuta, adesea, persoane și familii să găsească soluții pentru nevoile lor apelând la cunoștințele și îndemânările membrilor episcopiei și țărușului și slujirea oferită de ei.
Pe lângă resursele din magazia Domnului, membrii pot primi, adesea, ajutorul de care au nevoie prin resursele guvernamentale și comunitare (vedeți 22.12).
Imagine
Femeie dând mâncare unui bărbat.
22.2.2
Legea postului și darurile de post
Domnul a stabilit legea postului și darurile de post pentru a-i binecuvânta pe oamenii Săi și pentru a le oferi o cale de a le sluji celor aflați la nevoie. Legea postului binecuvântează atât pe cei care oferă, cât și pe cei care primesc. Membrii se apropie mai mult de Domnul și își măresc tăria spirituală pe măsură ce trăiesc potrivit legii postului. De asemenea, ei își măresc bizuirea pe forțele proprii și compasiunea. (Vedeți Isaia 58:6-12; Maleahi 3:8-12.)
Postul se poate ține oricând. Totuși, membrii respectă, de obicei, primul sabat din fiecare lună ca zi de post. O zi de post include, în general, următoarele:
rugăciune;
faptul de a nu mânca și de a nu bea timp de 24 de ore (dacă se poate din punct de vedere fizic);
oferirea unui dar de post generos.
Darul de post este o donație făcută pentru a-i ajuta pe cei aflați la nevoie. Când membrii postesc, sunt invitați să ofere un dar de post cel puțin egal cu valoarea meselor pe care nu le-au servit. Membrii sunt încurajați să fie generoși și să dea mai mult decât valoarea acestor mese, dacă au posibilitatea.
Membrii își pot da darul de post și formularul Zeciuiala și alte daruri completat episcopului sau unuia dintre consilierii săi. În unele zone, ei pot face donație online. În unele episcopii, episcopul poate autoriza deținători ai Preoției aaronice să strângă darurile de post (vedeți 34.3.2).
22.2.3
Slujirea
Membrii caută să slujească altora așa cum a făcut-o Salvatorul (vedeți Ioan 13:35). Ei se străduiesc să-și cunoască unul altuia punctele forte și nevoile. Ei se păstoresc unul pe altul cu dragoste și înțelegere.
Slujirea poate fi coordonată în cadrul episcopiei, țărușului sau comunității. Unde JustServe.org este disponibil, membrii și alții îl pot folosi pentru a identifica ocazii de slujire în cadrul comunității. Membrii și alții pot oferi, de asemenea, ajutor în situații de dezastre naturale sau slujire în cadrul comunității prin proiecte sponsorizate de Biserică.
22.2.4
Ajutorul umanitar
Biserica oferă ajutor umanitar în întreaga lume. Face aceasta atât direct, cât și în colaborare cu alte organizații de ajutorare. Ajutorul este oferit fără legătură cu rasa, religia sau naționalitatea.
Membrii și alții care doresc să sprijine aceste acțiuni pot face donații la fondul de ajutor umanitar al Bisericii. Membrii își pot da donația și formularul Zeciuiala și alte daruri completat episcopului sau unuia dintre consilierii săi. În unele zone, ei pot face donație online.
EFORTURILE CONDUCĂTORILOR
22.3
Tipar de clădire a bizuirii pe forțele proprii și de păstorire a celor aflați la nevoie
Conducătorii Bisericii Îl reprezintă pe Salvator când se îngrijesc de cei care au nevoi temporale și emoționale (vedeți 22.3.4). Făcând astfel, ei se străduiesc să ajute membrii să-și mărească bizuirea pe forțele proprii.
Conducătorii caută îndrumarea Duhului Sfânt, astfel încât să poată ajuta cu sensibilitate și compasiune. Tiparul de mai jos îi va ajuta pe conducători să abordeze nevoile membrilor într-un mod care clădește bizuirea pe forțele proprii:
căutarea celor aflați la nevoie;
ajutarea acestora să-și evalueze și să-și abordeze nevoile pe termen scurt;
ajutarea acestora să-și clădească bizuirea pe forțele proprii pe termen lung;
păstorirea celor cu nevoi emoționale.
22.3.1
Căutarea celor aflați la nevoie
Episcopul are responsabilitatea sacră de a-i căuta și a se îngriji de cei aflați la nevoie (vedeți Doctrină și legăminte 84:112). Alte persoane care au un rol important în a-l ajuta pe episcop să îndeplinească această responsabilitate sunt:
frații și surorile care păstoresc;
președinția Societății de Alinare și cea a cvorumului vârstnicilor;
consilierii episcopului;
alți membri ai consiliului episcopiei.
După cum este nevoie, episcopatul poate chema specialiști pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de episcopie care să sprijine aceste eforturi (vedeți 22.6.4).
În spiritul dragostei și preocupării, conducătorii la nivel de episcopie și cei care slujesc alături de ei ajută la identificarea membrilor care ar putea avea nevoie de ajutor. Nu este suficient să oferi ajutor doar atunci când ți se cere. Conducătorii trebuie să se sfătuiască împreună cu frații și surorile care păstoresc pentru a se asigura că membrii aflați la nevoie primesc îngrijirea corespunzătoare.
22.3.2
Ajutarea membrilor să-și evalueze și să-și abordeze nevoile pe termen scurt
Membrii se străduiesc să-și împlinească nevoile de bază prin eforturi proprii și ajutor din partea familiei extinse. Când acest lucru este insuficient, este posibil ca membrii să aibă nevoie de ajutor din alte surse, cum ar fi:
resurse guvernamentale și comunitare (vedeți 22.12);
ajutor din partea Bisericii.
Ajutorul din partea Bisericii cuprinde ajutor cu cele necesare vieții pe termen scurt, cum ar fi alimente, articole de igienă, îmbrăcăminte, adăpost sau alte necesități de bază. Episcopii pot folosi darurile de post pentru a răspunde acestor nevoi. Acolo unde sunt disponibile comenzile episcopilor, episcopii le folosesc, în general, pentru a oferi alimente și alte bunuri de bază [vedeți „Bishops’ Orders and Referrals (Comenzi ale episcopilor și persoane recomandate” din Resursele conducătorului și ale funcționarului (LCR)].
Când se oferă ajutor din partea Bisericii, conducătorii urmează principiile și regulile prezentate în secțiunile 22.4 și 22.5.
22.3.3
Ajutarea membrilor să-și clădească bizuirea pe forțele proprii pe termen lung
Membrii ar putea avea nevoie de sprijin continuu pentru a împlini nevoi pe termen lung. Învățământul universitar, învățământul profesional sau alte resurse îi pot ajuta să-și clădească bizuirea pe forțele proprii și să-și asigure cele necesare vieții pe termen lung. Conducătoarele Societății de Alinare și conducătorii cvorumului vârstnicilor, frații și surorile care păstoresc și alții îi pot ajuta pe membri să obțină acces la aceste resurse.
Planul de bizuire pe forțele proprii îi ajută pe membri să-și identifice punctele forte și nevoile. Acesta îi ajută, de asemenea, să identifice resurse utile. Acest plan trebuie folosit de fiecare dată când este avut în vedere ajutorul din partea Bisericii. Episcopul poate desemna conducătoare ale Societății de Alinare, conducători ai cvorumului vârstnicilor, frați și surori care păstoresc sau alte persoane să ajute membrii să completeze acest plan.
Ca parte a planului de bizuire pe forțele proprii, conducătorii pot recomanda ca membrii să participe la un grup de bizuire pe forțele proprii. Aceste grupuri îi ajută să-și formeze îndemânări și resurse pentru o mai bună educație, angajare sau gestionare financiară (vedeți 22.13). Grupurile sunt, în general, organizate de consiliile episcopiilor sau țărușilor (vedeți 22.10.2, 22.7).
Mulți membri trec prin încercări emoționale. Frații și surorile care păstoresc și conducătorii episcopiilor pot avea o contribuție importantă în a ajuta membrii care au aceste încercări.
Lupta unei persoane cu încercările emoționale îi poate afecta, de asemenea, pe membrii familiei sale. Conducătorii episcopiei trebuie să acorde atenție nevoile membrilor familiei, în special ale soțului/soției. Conducătorii le oferă sprijin și înțelegere.
Biserica asigură „Counseling Resources (Resurse pentru sfătuire)” pentru a-i ajuta pe conducători să sprijine membrii într-o gamă largă de probleme emoționale și sociale. Resursele suplimentare pentru membri cuprind următoarele:
Episcopii se pot consulta cu personalul Serviciilor pentru familie pentru a înțelege mai bine încercările emoționale ale unui membru și a identifica resursele și serviciile disponibile. Președinții de țăruși și cei de misiuni se pot consulta, de asemenea, cu Servicii pentru familie. În cadrul acestei consultări, personalul Serviciilor pentru familie poate ajuta acești conducători să evalueze dacă un membru cu încercări emoționale sau sociale mari ar putea avea nevoie de consiliere de specialitate. Acești conducători pot solicita consultanță contactând biroul Servicii pentru familie desemnat sau directorul lor pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii. Pentru informații de contact, vedeți 31.3.6.
Episcopii pot îndruma membrii care au nevoie de consiliere către un specialist din cadrul Serviciilor pentru familie, unde este disponibil. Ei fac aceasta folosind comanda episcopului pentru servicii (vedeți „Comenzi ale episcopilor și persoane recomandate” dinLCR). Ca alternativă, membrii pot căuta ajutorul consilierilor de specialitate reputați din comunitate.
Uneori, episcopii sfătuiesc membrii care au nevoie de ajutor să se pocăiască de comportament păcătos. Acest comportament ar putea include păcate legate de dependențe sau cauzate de ele. În aceste situații, episcopii trebuie să aibă în vedere îndrumările din 32.8.1 și 32.8.2.
Imagine
Cuplu uitându-se la niște hârtii.
22.4
Principiile oferirii ajutorului din partea Bisericii
Cu ajutorul Domnului, membrii caută să asigure cele necesare vieții pentru ei și familia lor. Familiile extinse sunt încurajate să ajute după cum este necesar. Când membrii au nevoie de ajutor suplimentar, ei pot să se îndrepte către alte surse, cum ar fi:
resursele guvernamentale și comunitare (vedeți 22.12);
ajutorul oferit de Biserică prin darurile de post sau comenzile episcopilor pentru alimente și alte bunuri de bază (vedeți 22.3.2).
Scopul ajutorului din partea Bisericii este să-i ajute pe membri să devină independenți, nu dependenți. Orice ajutor oferit trebuie să întărească membrii în eforturile lor de a ajunge să se bizuiască pe forțele proprii.
Încurajați responsabilitatea personală și a familiei
Conducătorii ne învață că persoanele și familiile sunt principalii responsabili pentru buna lor stare temporală, emoțională și spirituală. Trăind potrivit principiilor bizuirii pe forțele proprii, membrii vor putea în mai mare măsură să-și împlinească singuri viitoarele nevoi (vedeți 22.1).
Înainte de a oferi ajutor din partea Bisericii, episcopul (sau un alt conducător ori membru desemnat de el) verifică împreună cu membrii ce resurse folosesc pentru a-și împlini nevoile. Această persoană poate sugera alte resurse pe care membrii să le aibă în vedere, inclusiv resurse puse la dispoziție de guvern sau comunitate (vedeți 22.12).
22.4.2
Oferiți ajutor temporar pentru nevoile esențiale
Obiectivul ajutorului din partea Bisericii este să împlinească temporar nevoile de bază, în timp ce membrii se străduiesc să ajungă să se bizuie pe forțele proprii. Ajutorul din darurile de post este folosit, în general, pentru a plăti pentru articolele de bază, cum sunt hrana și îmbrăcămintea. Totuși, acesta poate fi folosit și pentru a plăti chiria sau utilitățile. Acesta poate fi, de asemenea, folosit pentru a plăti pentru servicii personale, cum ar fi consilierea, îngrijirea medicală sau cursuri, de scurtă durată, de formare profesională.
Scopul ajutorului din partea Bisericii este să susțină viața, nu să mențină un stil de viață. Membrii pot avea nevoie de sprijin și empatie pe măsură ce acționează pentru a reduce sau elimina cheltuielile pentru a-și putea asigura mai bine cele necesare vieții.
Episcopii trebuie să folosească o bună judecată și să caute îndrumare spirituală când analizează suma și durata ajutorului oferit. Ei trebuie să arate compasiune și generozitate fără a crea dependență.
22.4.3
Oferiți resurse sau servicii, nu numerar
Dacă este posibil, episcopul trebuie să evite să ofere numerar. În schimb, el trebuie să folosească darurile de post sau comenzile episcopilor pentru a asigura membrilor alimente sau servicii. Membrii își pot folosi propriii bani pentru a plăti pentru alte nevoi.
Când acest lucru nu este suficient, episcopul îi poate sprijini folosind darurile de post pentru a plăti temporar facturile pentru necesitățile de bază (vedeți 22.5.2). Dacă este posibil, aceste plăți trebuie făcute direct furnizorului de servicii (vedeți 22.5.3).
22.4.4
Oferiți ocazii de a munci sau sluji
Episcopii îi invită pe cei care primesc ajutor să muncească sau să ofere slujire în măsura capacității lor. Aceasta ajută membrii să-și păstreze sentimentul demnității. De asemenea, le mărește capacitatea de a se bizui pe forțele proprii. Unde JustServe.org este disponibil, acesta poate fi folosit pentru a identifica ocazii de slujire în cadrul comunității.
Munca sau slujirea pe care o pot oferi unii membri care sunt în vârstă sau cu dizabilități ar putea fi limitată. Conducătorii trebuie să le înțeleagă situația și să ofere opțiuni care să le permită să facă ce pot în circumstanțele lor.
22.4.5
Păstrați confidențiale informațiile privind ajutorul oferit din partea Bisericii
Episcopul și alți conducători la nivel de episcopie păstrează confidențialitatea asupra informațiilor despre membri care ar putea avea nevoie de ajutor din partea Bisericii. Prin aceasta se protejează intimitatea și demnitatea membrilor (vedeți 31.3).
Membrii care primesc ajutor trebuie să recunoască natura sacră a darurilor de post și comenzilor episcopilor. Ei trebuie să trateze orice ajutor pe care îl primesc păstrând confidențialitatea și cu respect.
Uneori, poate fi util ca membrii consiliului episcopiei sau alții să știe despre nevoile unei persoane sau familii. Un exemplu este acela în care un membru caută un loc de muncă. În astfel de situații, episcopul și alți conducători cer, de regulă, permisiunea membrului respectiv să împărtășească astfel de informații.
22.5
Reguli privind oferirea ajutorului din partea Bisericii
Conducătorii din Biserică trebuie să urmeze regulile prezentate în această secțiune când oferă ajutor prin darurile de post sau comenzile episcopilor pentru hrană și alte bunuri de bază.
22.5.1
Reguli privind beneficiarii ajutorului din partea Bisericii
22.5.1.1
Ajutorul oferit membrilor episcopiei
În general, membrii care primesc ajutor din partea Bisericii trebuie să locuiască în limitele geografice ale episcopiei și să aibă înregistrarea calității de membru în acea episcopie. Ajutorul poate fi oferit fără a se ține cont dacă membrul participă sau nu cu regularitate la adunările Bisericii sau dacă respectă sau nu standardele Bisericii.
Dacă un membru s-a mutat recent în episcopie, episcopul contactează episcopul anterior pentru a discuta despre situația persoanei înainte de a oferi ajutor. Episcopii pot, de asemenea, să verifice, în secțiunea „Finanțe” din LCR, ajutorul oferit în ultimii trei ani.
22.5.1.2
Ajutorul oferit episcopilor și președinților de țăruși
Este posibil ca, uneori, un episcop sau membri ai familiei sale restrânse sau extinse, care locuiesc în episcopie, să aibă nevoie de ajutor din partea Bisericii. Când se întâmplă aceasta, episcopul trece în revistă nevoile și ajutorul propus împreună cu președintele de țăruș. Aprobarea scrisă a președintelui de țăruș este necesară înainte ca un episcop să poată folosi darurile de post sau aproba o comandă a episcopului pentru el însuși sau familia sa.
Dacă sunt folosite fonduri din darurile de post, președintele de țăruș verifică facturile și celelalte cheltuieli înainte de a autoriza plata. Episcopul nu poate aproba o plată pentru el însuși sau familia sa.
Când un președinte de țăruș sau membri ai familiei sale restrânse sau extinse care locuiesc în episcopia sa au nevoie de ajutor, el contactează episcopul. Episcopul urmează aceleași principii și îndrumări referitoare la ajutorul din partea Bisericii pe care le-ar urma în cazul oricărui alt membru. Totuși, după ce episcopul a aprobat cererea, președintele de țăruș trebuie s-o trimită spre aprobare președinției zonei. Președintele de țăruș și episcopul așteaptă aprobarea scrisă a unui membru al președinției zonei înainte de a face plata sau comanda. (Dacă un președinte de district are nevoie de ajutor, se cere aprobarea președintelui de misiune, nu a președinției zonei.)
22.5.1.3
Ajutorul oferit persoanelor care sunt în tranzit sau care nu au adăpost
Episcopii pot ajuta membri și alte persoane care sunt în tranzit sau care nu au adăpost. Totuși, ei analizează cu atenție tipul și suma ajutorului oferit. Ei sunt încurajați să se sfătuiască împreună cu episcopul episcopiei anterioare a persoanei înainte de a oferi ajutor.
În general, episcopii îi invită pe membrii în tranzit sau care nu au adăpost care primesc ajutor să accepte ocaziile de a munci sau sluji. Episcopii pot, de asemenea, trimite acești membri la resurse ale comunității care sunt dotate să le abordeze nevoile.
În funcție de necesitate, un președinte de țăruș poate numi un episcop să gestioneze toate cererile la nivel de țăruș, venite din partea persoanelor în tranzit sau care nu au adăpost. În unele zone, există o concentrare de țăruși cu un număr mare de oameni care sunt în tranzit sau care nu au adăpost. În aceste situații, președinția zonei poate chema un misionar care deservește pentru a gestiona solicitările lor de ajutor. Această persoană trebuie să fi slujit în calitate de episcop.
22.5.1.4
Ajutorul oferit persoanelor care nu sunt membre ale Bisericii
Cei care nu sunt membri ai Bisericii sunt, de obicei, rugați să folosească resursele pentru ajutor ale comunității locale. În ocazii rare, după cum este îndrumat de Spirit, episcopul îi poate ajuta folosind darurile de post sau comenzile episcopilor. De exemplu, episcopul poate lua în considerare oferirea de ajutor părinților sau îngrijitorilor care nu sunt membri ai Bisericii, dar au unul sau mai mulți copii care sunt membri.
22.5.2
Reguli privind folosirea darurilor de post
22.5.2.1
Îngrijirea medicală sau îngrijirea de alt tip a sănătății
Fiecare zonă a Bisericii a stabilit limite în ce privește aprobarea utilizării darurilor de post pentru a achita cheltuieli medicale, stomatologice sau de sănătate mintală. Aceste limite sunt recomandate de președinția zonei. Ele sunt aprobate de Comitetul Executiv pentru Bunăstare și Bizuire pe Forțele Proprii al Bisericii. În cadrul unei zone, limitele pot varia în funcție de regiune sau țară.
Datorii în calitate de consumator și afaceri sau investiții eșuate
Darurile de post nu pot fi folosite pentru a plăti datorii făcute în calitate de consumator, cum ar fi carduri de credit sau împrumuturi personale. Darurile de post nu pot fi folosite nici pentru a achita sume datorate ca rezultat al unei afaceri sau investiții eșuate.
22.5.2.3
Returnarea darurilor de post
Membrii nu returnează ajutorul din darurile de post pe care l-au primit de la Biserică.
22.5.2.4
Volumul cheltuielilor din darurile de post ale episcopiei
Episcopilor nu li se cere să limiteze ajutorul din darurile de post pentru membrii episcopiei la suma donațiilor colectate în cadrul episcopiei.
22.5.3
Reguli privind efectuarea plăților
Dacă este posibil, plățile trebuie făcute direct firmei care asigură bunurile și serviciile. Plățile nu se fac, de obicei, persoanei care este ajutată.
Membrii episcopatului și funcționarii urmează procedurile financiare prezentate în 34.5.7 când:
pregătesc cecul;
pregătesc o plată electronică;
retrag numerar pentru o plată din darurile de post.
22.5.4
Reguli privind plățile ai căror beneficiari sunt un episcop sau președinte de țăruș
Când oferă membrilor ajutor din darurile de post, episcopul nu poate folosi fondurile pentru a plăti bunuri sau servicii într-un mod care să-i aducă beneficii personale. Orice excepție trebuie aprobată de președintele de țăruș. De exemplu, dacă episcopul deține o proprietate de închiriat și membrul locuiește acolo, el nu poate folosi darurile de post pentru a plăti chiria acelui membru fără aprobarea prealabilă a președintelui de țăruș. Aceeași regulă se aplică dacă darurile de post sunt folosite pentru a cumpăra alimente pentru membru de la un magazin alimentar care este proprietate a episcopului.
Dacă de plata din darurile de post a cheltuielilor unui membru beneficiază președintele de țăruș sau o afacere pe care el o deține, este necesară aprobarea președinției zonei. După ce episcopul aprobă plata propusă, președintele de țăruș trimite cererea președinției zonei. Președintele de țăruș și episcopul așteaptă aprobarea scrisă a unui membru al președinției zonei înainte de a face plata.
22.5.5
Protejarea împotriva folosirii necorespunzătoare a fondurilor
Episcopatele și funcționarii trebuie să protejeze fondurile darurilor de post împotriva folosirii necorespunzătoare. Pentru întrebări sau pentru a raporta abuzul de ajutor din partea Bisericii sau frauda, membrii episcopatelor sau funcționarii din Statele Unite și Canada pot apela linia telefonică de asistență 1-800-453-3860, interior 2-7887. Membrii episcopatelor sau funcționarii din afara Statelor Unite și Canadei trebuie să sune la biroul lor zonal.
22.6
Rolurile conducătorilor la nivel de episcopie
22.6.1
Episcopul și consilierii săi
Episcopul are mandatul divin de a-i căuta pe cei cu nevoi temporale și de a se îngriji de ei (vedeți Doctrină și legăminte 84:112). El deleagă o mare parte a acestei lucrări președinției Societății de Alinare și președinției cvorumului vârstnicilor. Totuși, anumite îndatoriri sunt îndeplinite numai de episcop. De exemplu, episcopul:
stabilește tipul, suma și durata oricărui ajutor temporal oferit;
aprobă ajutorul din darurile de post (vedeți 22.4 și 22.5) și comenzile episcopilor de alimente și alte bunuri de bază (vedeți 22.13);
Episcopul și consilierii săi au următoarele responsabilități:
predau principiile și binecuvântările referitoare la 1) grija față de cei care au nevoi temporale și emoționale și 2) clădirea bizuirii pe forțele proprii (vedeți 22.1). Aceasta include starea de pregătire personală și a familiei;
propovăduiesc legea postului și încurajează membrii să ofere un dar de post generos (vedeți 22.2.2);
supraveghează strângerea și numărarea darurilor de post (vedeți 34.3.2).
În calitatea sa de președinție a Preoției aaronice, episcopatul supraveghează, de asemenea, eforturile cvorumurilor Preoției aaronice și claselor Tinerelor Fete de a le sluji celor cu nevoi temporale din cadrul episcopiei și comunității (vedeți 10.2.2 și 11.2.2). Aceste eforturi sunt coordonate în adunările consiliului tinerilor la nivel de episcopie (vedeți 22.8) și în adunările președințiilor cvorumului și claselor (vedeți 10.4.3 și 11.3.4.3).
22.6.2
Președinția Societății de Alinare și președinția cvorumului vârstnicilor
Sub îndrumarea episcopului, președinția Societății de Alinare și președinția cvorumului vârstnicilor au un rol cheie în grija față de cei aflați la nevoie din cadrul episcopiei (vedeți 8.2.2, 9.2.2). Acești conducători îi învață pe membrii episcopiei:
să păstorească pe cei aflați la nevoie;
să trăiască potrivit legii postului;
să clădească bizuirea pe forțele proprii;
să îmbunătățească starea de pregătire personală și a familiei.
Când se îngrijesc de cei aflați la nevoie, președinția Societății de Alinare și cea a cvorumului vârstnicilor pun în practică modelul descris în 22.3.
În unele locuri, episcopii au opțiunea de a oferi membrilor aflați la nevoie o comandă a episcopului de alimente și alte bunuri de bază (vedeți 22.13). În general, episcopul o desemnează pe președinta Societății de Alinare să se întâlnească cu membrii și să completeze formularul de comandă (vedeți 9.2.2.2). Totuși, el îl poate desemna și pe președintele cvorumului vârstnicilor (vedeți 8.2.2.2). O consilieră din președinția Societății de Alinare poate fi desemnată dacă președinta nu este disponibilă sau un consilier din președinția cvorumului vârstnicilor poate fi desemnat dacă președintele nu este disponibil. Conducătorul desemnat trimite formularul completat episcopului pentru a-l aproba.
22.6.3
Frații și surorile care păstoresc
Ajutorul în cazul nevoilor spirituale și temporale începe, deseori, cu frații și surorile care păstoresc (vedeți 21.1). Ei raportează președinției cvorumului vârstnicilor sau celei a Societății de Alinare nevoile celor pe care îi păstoresc, în cadrul interviurilor despre păstorire și în alte momente. Ei pot împărtăși direct episcopului nevoi care sunt confidențiale.
Specialiștii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de episcopie
Episcopatele pot chema persoane sau cupluri în calitate de specialiști pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de episcopie. Acești specialiști îi sprijină pe conducătorii la nivel de episcopie în eforturile lor de a se îngriji de alții și a-i ajuta să se bizuie mai mult pe forțele proprii.
Specialiștii pot fi desemnați să se ocupe de anumite domenii de interes. Printre acestea se numără:
obținerea unui loc de muncă;
educația;
pregătirea;
sănătatea emoțională;
finanțele personale;
resursele guvernamentale și ale comunității locale destinate celor aflați la nevoie (vedeți 22.12).
Episcopatele pot cere, de asemenea, specialiștilor să ajute la coordonarea sau crearea grupurilor de bizuire pe forțele proprii. Aceste grupuri sunt, în general, organizate de consiliile episcopiilor sau țărușilor.
22.6.5
Chemările și rolurile pe scurt
Următorul tabel rezumă chemările și rolurile discutate în 22.6.
Chemare
Vizitează și evaluează nevoile
Predă principiile bizuirii pe forțele proprii
Ajută membrii să facă planul de bizuire pe forțele proprii
Aprobă ajutorul din darurile de post sau comenzile episcopilor
Chemare
Episcop
Vizitează și evaluează nevoile
Poate, dar, deseori, deleagă
Predă principiile bizuirii pe forțele proprii
Da
Ajută membrii să facă planul de bizuire pe forțele proprii
Poate, dar, deseori, deleagă
Aprobă ajutorul din darurile de post sau comenzile episcopilor
Da
Chemare
Președinția Societății de Alinare și cea a cvorumului vârstnicilor
Vizitează și evaluează nevoile
Da
Predă principiile bizuirii pe forțele proprii
Da
Ajută membrii să facă planul de bizuire pe forțele proprii
Conform desemnării
Aprobă ajutorul din darurile de post sau comenzile episcopilor
Nu
Chemare
Frații și surorile care păstoresc
Vizitează și evaluează nevoile
Da
Predă principiile bizuirii pe forțele proprii
Da
Ajută membrii să facă planul de bizuire pe forțele proprii
Conform desemnării
Aprobă ajutorul din darurile de post sau comenzile episcopilor
Nu
Chemare
Specialiștii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de episcopie (dacă sunt chemați)
Vizitează și evaluează nevoile
Conform desemnării
Predă principiile bizuirii pe forțele proprii
Conform desemnării
Ajută membrii să facă planul de bizuire pe forțele proprii
Conform desemnării
Aprobă ajutorul din darurile de post sau comenzile episcopilor
Nu
22.7
Rolul consiliului episcopiei
Un rol important al consiliului episcopiei este să planifice cum să se îngrijească de cei aflați la nevoie și să-i ajute să ajungă să se bizuie pe forțele proprii (vedeți 4.4). Membrii consiliului pun la baza acestor planuri informațiile primite în cadrul interviurilor despre păstorire și prin contactele personale cu cei aflați la nevoie. Când discută despre nevoile membrilor, consiliul respectă dorințele tuturor celor care solicită păstrarea confidențialității.
În timp ce analizează cum să se îngrijească de cei care au nevoi temporale și emoționale, consiliile episcopiei fac următoarele:
planifică moduri de a-i învăța pe membrii episcopiei cum să pună în practică principiile bizuirii pe forțele proprii (vedeți 22.1). Aceste principii includ starea de pregătire personală și a familiei;
planifică moduri de a-i ajuta pe cei care au nevoi imediate, cum ar fi un loc de muncă, și pe cei care au nevoie de ajutor pe termen lung, cum ar fi probleme de sănătate sau dizabilități;
identifică membrii din episcopie ale căror aptitudini ar putea fi utile în abordarea nevoilor imediate și a celor pe termen lung;
identifică posibile desemnări de muncă sau de slujire pentru cei care primesc ajutor din partea Bisericii;
identifică membrii cărora le-ar putea fi benefică participarea la un grup de bizuire pe forțele proprii. Aceste grupuri sunt, în general, organizate de consiliile episcopiilor sau țărușilor;
identifică alte resurse guvernamentale, ale comunității sau Bisericii de care ar putea beneficia membrii (vedeți 22.12 și 22.13);
planifică modalități de a se oferi slujire în cadrul comunității. Unde JustServe.org este disponibil, acesta poate fi folosit pentru a identifica astfel de ocazii de slujire.
Consiliile episcopiei pregătesc, de asemenea, un plan scris simplu cuprinzând modalități în care episcopia să răspundă în cazul situațiilor de urgență. Acest plan trebuie să fie coordonat cu planul pentru situații de urgență al țărușului [vedeți „Stake and Ward Preparedness (Starea de pregătire a țărușului și episcopiei)”; vedeți, de asemenea, 22.9.1.3 din acest manual].
Specialiștii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de episcopie pot fi invitați să participe la adunările consiliului episcopiei, după cum este necesar.
22.8
Rolul consiliului tinerilor la nivel de episcopie
Unul dintre scopurile consiliului tinerilor la nivel de episcopie este să ajute tinerii să devină ucenici devotați ai lui Isus Hristos (vedeți 29.2.6). Slujirea altora care au nevoi temporale este importantă în realizarea acestui scop. Persoanele care ar putea avea nevoi temporale ar putea fi, printre alții, cei în vârstă, bolnavi sau cu dizabilități.
Sub îndrumarea episcopatului, consiliul tinerilor la nivel de episcopie planifică moduri de a li se sluji celor aflați la nevoie din episcopia și comunitatea lor. Acțiuni concrete de slujire pot fi planificate în timpul adunărilor președinției cvorumului și celor ale președinției clasei. Unde JustServe.org este disponibil, acesta poate fi folosit pentru a identifica ocazii de slujire în cadrul comunității.
22.9
Rolurile conducătorilor la nivel de țăruș
22.9.1
Președintele de țăruș și consilierii săi
Președintele de țăruș și consilierii săi conduc acțiunile de păstorire a celor cu nevoi temporale și emoționale și de clădire a bizuirii pe forțele proprii. Președinția Societății de Alinare la nivel de țăruș, înalții consilieri și alți membri ai consiliului țărușului îi sprijină.
Președintele țărușului și consilierii săi au următoarele responsabilități:
predau principiile și binecuvântările referitoare la 1) grija față de cei care au nevoi temporale și emoționale și 2) clădirea bizuirii pe forțele proprii (vedeți 22.1). Aceasta include starea de pregătire personală și a familiei;
propovăduiesc legea postului și încurajează membrii să ofere un dar de post generos (vedeți 22.2.2);
îi învață pe episcopi cum să ofere, în modul corespunzător, ajutor din partea Bisericii celor care au nevoi temporale (vedeți 22.9.1.1);
se asigură că președinții cvorumurilor vârstnicilor și președintele Societății de Alinare la nivel de episcopii sunt învățați despre rolurile lor în a se îngriji de cei aflați la nevoie. Înalții consilieri și președinția Societății de Alinare la nivel de țăruș ajută la instruirea acestor conducători din cadrul episcopiilor cu privire la responsabilitățile lor (vedeți 22.9.2 și 22.9.3);
îndrumă acțiunile țărușului de a se pregăti pentru situații de urgență și a răspunde în astfel de situații (vedeți 22.9.1.3).
Președintele de țăruș are, de asemenea, următoarele responsabilități:
verifică cererile de acoperire a cheltuielilor medicale din darurile de post care depășesc limita care poate fi aprobată de episcop. Președintele de țăruș poate aproba cereri care nu depășesc limita pe care îi este permis s-o aprobe. El trimite cererile care depășesc limita pe care îi este permis s-o aprobe președinției zonei pentru a fi analizate (vedeți 22.5.2.1);
verifică toate cererile de ajutor din partea Bisericii pentru episcopi (vedeți 22.5.1.2);
slujește în calitate de președinte al țărușului responsabil pentru operațiuni de bunăstare și bizuire pe forțele proprii, dacă este desemnat (vedeți 22.9.1.2).
Președinția țărușului poate desemna unul sau mai mulți înalți consilieri să ajute la supravegherea eforturilor de îngrijire a celor cu nevoi temporale din cadrul țărușului (vedeți 22.9.2). Președinția țărușului poate chema, de asemenea, specialiști pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de țăruș care să sprijine aceste eforturi (vedeți 22.9.4).
22.9.1.1
Îi învață pe episcopi principiile oferirii ajutorului din partea Bisericii
Președintele de țăruș se asigură că episcopii se îngrijesc de cei cu nevoi temporale din episcopiile lor. El îi învață pe episcopi principiile și regulile privind oferirea de ajutor din partea Bisericii (vedeți 22.4 și 22.5). Când predă, el folosește exemple reale și practice.
În interviurile sale cu episcopii, președintele de țăruș trece în revistă plățile din darurile de post din extrasul de cont lunar al episcopiei. El discută, de asemenea, cu fiecare episcop despre principiile pe care acesta le folosește pentru a ajuta membrii. El discută cu episcopul plățile sau elementele repetitive din extras care ar putea indica o neînțelegere a principiilor corecte.
Principiile și practicile privind oferirea de ajutor din partea Bisericii sunt, de asemenea, discutate în consiliul episcopilor la nivel de țăruș (vedeți 22.11).
Președintele de țăruș se asigură că fiecare episcop revede instruirea din prezentarea video „Fonduri sacre, responsabilități sacre” cel puțin o dată pe an.
22.9.1.2
Slujește în calitate de președinte al țărușului responsabil pentru operațiunile Bisericii de bunăstare și bizuire pe forțele proprii
Unde este posibil, președinția zonei desemnează un președinte al țărușului responsabil pentru fiecare operațiune de bunăstare și bizuire pe forțele proprii din zonă. Exemple de astfel de operațiuni includ:
Președintele de țăruș desemnat ajută la găsirea voluntarilor care să se ocupe de aspectele pe care le implică operațiunea. Voluntarii pot fi din țărușul responsabil și din alți țăruși deserviți de operațiune.
Președintele țărușului responsabil poate organiza un comitet operațional al țărușului responsabil care să supravegheze operațiunea. Membrii comitetului sunt:
președintele de țăruș sau un consilier desemnat;
un înalt consilier;
o membră a președinției Societății de Alinare la nivel de țăruș;
directorul operațiunii;
specialiștii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii, după cum este nevoie.
22.9.1.3
Răspunsul în situații de urgență
Președintele de țăruș supraveghează răspunsul Bisericii în situații de urgență și comunicarea în cadrul țărușului său. În cazul dezastrelor care afectează mai mult de un țăruș, președinția zonei sau o autoritate a zonei-Cei Șaptezeci poate îndruma răspunsul. Directorii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii îi sprijină pe conducătorii zonei și ai țărușului în aceste eforturi.
Președinții de țăruși pot chema specialiști pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii care să supravegheze un centru de operațiuni în situații de urgență, să gestioneze comunicarea sau să se ocupe de aspecte privind siguranța. Dacă este nevoie, președinția zonei sau o autoritate a zonei-Cei Șaptezeci poate, de asemenea, desemna specialiști la nivel de zonă sau la nivel de consiliu de coordonare.
Frații și surorile care păstoresc raportează condițiile și nevoile membrilor conducătorului cvorumului și conducătoarei Societății de Alinare. Acești conducători raportează episcopului care, la rândul său, raportează președinției țărușului.
Președinția țărușului raportează informațiile 1) președinției zonei sau unei autorități a zonei-Cei Șaptezeci desemnate și 2) directorului pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii. Acest raport cuprinde situația membrilor, a misionarilor, dotărilor Bisericii și comunității. Dacă membrii Bisericii au fost afectați de un dezastru, episcopii pot folosi darurile de post pentru a ajuta la împlinirea nevoilor de bază. Episcopii urmează principiile din 22.4.
Președintele de țăruș aprobă informațiile făcute publice de Biserică la nivel local. El coordonează aceasta cu directorul pentru comunicare al țărușului, dacă este chemat unul (vedeți 6.2.1.7). El se asigură că informațiile sunt corecte și de actualitate. El poate sluji în calitate de purtător de cuvânt al Bisericii pentru a răspunde întrebărilor presei. El poate desemna, de asemenea, un director pentru comunicare la nivel de țăruș sau o altă persoană pentru a face aceasta. În cazul dezastrelor care afectează mai mult de un țăruș, președinția zonei sau o autoritate a zonei-Cei Șaptezeci desemnată poate gestiona comunicarea publică.
Conducătorii Biserici pot pune resursele Bisericii la dispoziția autorităților civile în situații de urgență. Cu aprobarea președinției zonei, clădirile Bisericii (cu excepția templelor) pot fi folosite ca adăposturi, puncte de prim ajutor sau cantine. O astfel de utilizare a unei clădiri a Bisericii trebuie să fie coordonată cu gestionarul dotărilor materiale desemnat. Dacă se permite unei organizații de caritate sau a comunității să folosească acea clădire, trebuie semnat un acord de utilizare. Pentru mai multe informații, vedeți „Use of Church Buildings in a Disaster (Folosirea clădirilor Bisericii în cazul unui dezastru)”.
Mai multe informații sunt disponibile pe „Emergency Response Procedures (Proceduri în situații de urgență)”.
22.9.2
Înalții consilieri
Înaltul consilier desemnat fiecărui cvorum al vârstnicilor sprijină președinția cvorumului în responsabilitatea ei de a se îngriji de cei aflați la nevoie și a-i ajuta să-și clădească bizuirea pe forțele proprii (vedeți 22.6.2).
Președinția țărușului poate, de asemenea, desemna unul sau mai mulți înalți consilieri pentru a face următoarele:
să ajute la a-i învăța pe specialiștii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de țăruș și de episcopie rolurile care le revin, dacă au fost chemați specialiști (vedeți 22.9.4 și 22.6.4);
să coordoneze eforturile voluntare pentru desfășurarea de operațiuni de bunăstare și bizuire pe forțele proprii;
să slujească în grupuri de lucru specializate care coordonează resursele destinate bizuirii pe forțele proprii sau slujirii în cadrul comunității (vedeți 22.10.2).
În țărușii care sprijină operațiunea de bunăstare și bizuire pe forțele proprii, un înalt consilier poate fi rugat să slujească în comitetul operativ al țărușului responsabil (vedeți 22.9.1.2).
22.9.3
Președinția Societății de Alinare la nivel de țăruș
Președinția Societății de Alinare la nivel de țăruș sprijină președințiile Societății de Alinare la nivel de episcopii în responsabilitatea lor de a se îngriji de cei aflați la nevoie și de a-i ajuta să-și clădească bizuirea pe forțele proprii (vedeți 22.6.2).
Membrele președinției Societății de Alinare la nivel de țăruș pot fi rugate să slujească în grupuri de lucru specializate care coordonează resursele care au legătură cu bizuirea pe forțele proprii sau slujirea în cadrul comunității (vedeți 22.10.2). În țărușii care sprijină operațiunea de bunăstare și bizuire pe forțele proprii, o membră a președinției poate fi, de asemenea, rugată să slujească în comitetul operativ al țărușului responsabil (vedeți 22.9.1.2).
Specialiștii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de țăruș
După cum este nevoie, președinția țărușului poate chema persoane sau cupluri în calitate de specialiști pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii la nivel de țăruș. Aceștia îi sprijină pe conducătorii la nivel de țăruș în eforturile lor de a se îngriji de alții și a-i ajuta să ajungă să se bizuie mai mult pe forțele proprii.
Specialiștii pot fi desemnați să se ocupe de anumite domenii de interes. De exemplu, ei pot fi rugați:
să ofere idei și resurse pentru a-i ajuta pe membrii țărușului să-și îmbunătățească starea de pregătire temporală (vedeți 22.1.4);
să ajute la pregătirea pentru situații de urgență sau a răspunsului la acestea (vedeți 22.9.1.3);
să împărtășească membrilor informații despre resurse guvernamentale, ale comunității și ale Bisericii (vedeți 22.12 și 22.13).
Specialiștii țărușului își coordonează eforturile cu specialiștii pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii chemați la nivel de episcopii.
22.10
Rolul consiliului țărușului
Membrii consiliului țărușului discută nevoile membrilor țărușului și planifică moduri în care să-i ajute pe membri să ajungă să se bizuie pe forțele proprii (vedeți 29.3.8). Ei identifică resurse în cadrul comunității și țărușului care îi pot ajuta pe conducătorii la nivel de episcopie să se îngrijească de nevoile temporale și emoționale ale membrilor lor (vedeți 22.12 și 22.13). Întocmesc și păstrează un plan scris simplu, conform căruia țărușul să acționeze în situații de urgență [vedeți Stake and Ward Preparedness (Starea de pregătire a țărușului și episcopiei)”]. Consiliile țărușilor pot planifica, de asemenea, modalități de a oferi slujire în cadrul comunității.
În funcție de disponibilitatea pe plan local, consiliul țărușului poate accesa sau implementa oricare dintre resursele opționale de mai jos. Aceste resurse pot ajuta membrii țărușului să-și clădească bizuirea pe forțele proprii sau să participe la slujirea în cadrul comunității:
Pentru a ajuta la organizarea și gestionarea resurselor opționale menționate în 22.10.1, președinția țărușului poate desemna grupuri de lucru specializate, precum grupurile de lucru JustServe (Slujește pur și simplu). Aceste grupuri pot fi formate din membri selectați ai consiliului țărușului sau comitetului de conducere pentru adulți la nivel de țăruș (vedeți 29.3.9). Ele pot include specialiști, cum ar fi următorii:
specialiști pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii (vedeți 22.9.4);
directori pentru comunicare la nivel de țăruș sau specialiști pentru JustServe [vedeți JustServe Community Service Guidebook (Slujește pur și simplu, îndrumar pentru slujirea în comunitate)];
alții, în funcție de necesități.
22.11
Rolul consiliului episcopilor la nivel de țăruș
Consiliul episcopilor la nivel de țăruș se desfășoară pentru a se sfătui în legătură cu responsabilitățile care le revin episcopilor. În cadrul acestuia, se discută, cu regularitate, despre principiile 1) grijii față de cei care au nevoi temporale și emoționale și 2) clădirii bizuirii pe forțele proprii (vedeți 29.3.11).
Membrii consiliului sunt încurajați:
să-și împărtășească idei, experiențe și resurse pentru abordarea nevoilor temporale și emoționale ale membrilor. Aceasta include resurse din comunitate. Include, de asemenea, idei privind ocazii de a munci sau sluji pentru membrii care primesc ajutor din partea Bisericii;
discută despre modalități de a-i încuraja pe membri să primească binecuvântările faptului de a trăi potrivit legii postului și a oferi daruri de post.
RESURSE GUVERNAMENTALE, ALE COMUNITĂȚII ȘI ALE BISERICII
22.12
Resursele guvernamentale și ale comunității
În multe zone, membrii au acces la resurse guvernamentale sau ale comunității care ajută la împlinirea nevoilor de bază. Astfel de resurse pot fi:
ajutor pentru îngrijirea sănătății;
ajutor constând din alimente;
instruiri profesionale și servicii pentru ocuparea de locuri de muncă;
servicii de sănătate mintală;
programe de educație;
programe de ajutor pentru seniori;
ajutor pentru obținerea unui adăpost.
Membrii sunt încurajați să exploreze aceste resurse, pe lângă resursele oferite de Biserică (vedeți 22.13).
Imagine
Fructe și legume.
22.13
Resursele Bisericii
Tabelul de mai jos cuprinde resursele Bisericii care pot sprijini eforturile membrilor de a-și împlini nevoile temporale și emoționale și a-și clădi bizuirea pe forțele proprii. Episcopii din toate episcopiile au la dispoziție magazia Domnului (vedeți 22.2.1) și darurile de post (vedeți 22.2.2). Celelalte resurse menționate sunt opționale și diferă în funcție de loc.
Categorie
Resurse
Categorie
Nevoi imediate
Resurse
Magazia Domnului (darurile constând în timp, talente, compasiune, materiale și resurse financiare oferite de membri)
Darurile de post
Comenzile episcopilor pentru alimente și alte bunuri de bază prin magazia episcopilor sau un magazin alimentar.*
Comenzile episcopilor pentru îmbrăcăminte sau articole de curățenie prin magazinul Deseret Industries.*