Numai în format digital: Tineri adulți
Alegând eternitatea
Am știut că atunci era momentul ca eu să aleg dacă îmi voi păstra valorile sau nu.
Când am auzit că am câștigat o bursă pentru a participa la programul de schimb de experiență culturală în Argentina, la care visasem întotdeauna, nu aș fi putut să-mi imaginez niciodată că urma să fie începutul unei schimbări atât de mari în viața mea.
Am ajuns în Rosario, Argentina, unde am locuit la o familie de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Astfel, a început un an plin de aventuri spirituale, în care am discutat cu misionarii și am participat la seminar și institut. Doream să știu totul și simțeam că ceea ce învățam despre Evanghelie mă binecuvânta în foarte multe moduri.
În scurt timp, am reușit să dobândesc o mărturie puternică despre veridicitatea principiilor doctrinare care mi-au fost predate: credință, dragoste, răbdare, caritate, încredere și supunere față de poruncile Domnului, pe care El ni le-a dat pentru a ne proteja de suferință.
El nu dorește ca noi să trecem prin suferințe fără vreun scop. El ne iubește mult și dorește mult să ne arate acest lucru. Însă, uneori prin propriile noastre alegeri, închidem acea ușă, ne îndepărtăm de El, și, apoi, ceea ce se întâmplă depinde numai de noi. Apoi, trebuie să facem primul pas pentru a redobândi pacea în inima noastră. Prin această experiență, urma să trec eu însămi.
După luni de învățare, lecții misionare și clase, am trecut printr-una dintre cele mai dureroase forme ale adversității – adversitatea care te confruntă cu sentimente din trecut, te ispitește să iei hotărâri greșite în prezent și încearcă să distrugă viitorul la care ai visat întotdeauna. Am învățat că suferința, uneori (și de multe ori), vine dintr-o sursă din care nu te-ai aștepta niciodată să vină.
Faptul de a fi demnă și virtuoasă în gânduri și fapte părea că fusese întotdeauna parte din cine am fost până atunci. Știam că lucrurile pe care urma să le fac nu erau corecte, că oamenii în care odată am avut încredere erau pe punctul să se abată de pe calea cea dreaptă și că începusem, deja, să creez o distanță între mine și Tatăl meu Ceresc. Am știut că atunci era momentul ca eu să aleg dacă voi continua pe acel drum sau dacă voi păstra valorile pe care le-am onorat întotdeauna. Așadar, a trebuit să găsesc în mine acea tărie care îmi spunea că nu pot să distrug acele visuri atât de ușor. Nu puteam să-mi distrug speranța de a avea o familie eternă și un soț iubitor. Ceva era greșit în viața mea și știam că aceasta trebuia să se schimbe.
Acel sentiment, împreună cu mărturia fragedă care începuse să crească în inima mea și îngeri adevărați din viața mea care erau întotdeauna alături de mine pentru a mă ajuta, m-au salvat de la a fi pierdută și m-au făcut puternică din nou pentru a putea alege să mă întorc către Domnul la timp. Și știu că El a fost mereu acolo, binecuvântându-mă în străduința mea de a asculta glasul Său și de a rămâne demnă de binecuvântările eterne.
Acum, când mă gândesc prin ce am trecut atunci, mă gândesc la curajul de a nu mă da bătută, la curajul de a-mi arăta întotdeauna valorile și la credința pe care am avut-o și o am în continuare.
Deși perioada de pocăință care a urmat a fost una dureroasă, de recunoaștere a sentimentelor și momentelor greșite și de umilință, sunt atât de recunoscătoare pentru aceasta – și voi fi mereu. Sunt recunoscătoare pentru faptul că, la momentul potrivit, am putut simți că Tatăl meu Ceresc m-a iertat, că El mă iubește în continuare și că El mă va iubi mereu.
Partea cea mai grea a fost să învăț să mă iert. Îmi aduc aminte cum m-am simțit, nedemnă și lipsită de frumusețe, în exterior și în interior. Însă, Salvatorul meu a fost mereu acolo, dându-mi tărie și inspirație. El a pus în calea mea oamenii potriviți, care m-au ajutat, de când m-am întors în Belgia, să învăț și mai multe despre Biserică. Ei m-au iubit așa cum sunt și m-au ajutat să mă iubesc din nou și să recunosc că această experiență dureroasă nu trebuia să fie o povară a vieții mele pentru totdeauna. Am putut vedea că aveam ocazia să aleg, să trăiesc experiența de a-mi dovedi cât de puternică îmi era deja mărturia apărându-mi valorile. Acum văd că, datorită faptului că am lucrat la întărirea mărturiei mele prin această experiență, pot fi o binecuvântare în viața multor oameni aflați aproape sau departe de mine.
Nu vă temeți! Nu vă dați bătuți niciodată și apărați-vă întotdeauna valorile! Rețineți întotdeauna cât de frumos și ce binecuvântare este să împărtășiți acea dragoste față de Salvator și să aveți dragostea Sa pură ca temelie pe care să clădiți o relație și o familie în viitor. Dacă alegeți să fiți supuși și Îl alegeți pe Tatăl Ceresc în toate lucrurile, veți avea parte de binecuvântările eterne, mai devreme sau mai târziu. Nu vă faceți griji dacă nu le puteți vedea acum, dar aveți încrederea că în fiecare zi, puțin mai mult, veți vedea mâna Domnului în viața voastră. Va începe primăvara în inima noastră și florile eterne vor începe să înflorească.
Am fost botezată în data de 16 martie 2019, în episcopia mea din Belgia, și sunt atât de fericită că am făcut acest prim pas pe calea mea către eternitate. Da, voi avea parte de mai multe încercări pe această cale – cu toții vom avea – însă având mărturia mea în inimă, sunt pregătită să le înfrunt, pentru că știu pe Cine să aleg.